184 matches
-
nările lui Rowe. Ai o părere bună despre sanatoriul doctorului? — E un sanatoriu bun, atîta vreme cît nu te cerți cu doctorul... — Ha, ha... exact. Și apoi? Apoi, te pomenești În pavilionul rezervat furioșilor. — Uluitor! exclamă domnul Prentice, mîngîindu-și mustața pleoștită. Orice s-ar spune, e ceva ieșit din comun... N-ai nici un temei să te plîngi? — M-au tratat foarte bine. Da, firește, mă așteptam la asta. Vezi dumneata, dacă s-ar plînge măcar vreunul dintre pacienți - toți intră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceva ce antrenorul nu auzi, ceva de rău, dar se conformă. Însă nici măcar marcajul la om nu-i mai ajută pe dinamoviști. Intrarea lui Ciuleasa îi însufleți și mai și pe cei de la Armătura și tăie definitiv aripile și-așa pleoștite ale dinamoviștilor. Zalăuanii jucau cam ca Real Madrid în zilele bune și, deși dinamoviștii se apărau cu chiu cu vai, golul egalizator plutea amenințător și iminent deasupra porții lor. Cauza principală a acestei stări era, desigur, faptul că nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
peste el banda, în vreme ce se afla în interesul slujbei prin cine știe ce sat prăfos de pe lîngă Peștera, ori Negru Vodă, ori Mahmudia, ori chiar în Brăila pe lîngă crîșma unuia ce părea să-i fie cumnat lui Cocoș. Cu pălăria lui pleoștită, cu costumul de gata luat de la Lafayette, cu ochelarii de sîrmă cocoțați pe vîrful nasului era convins că va lăsa impresia unui fraier care cască gura și îl trec toate sudorile numai auzind ce i s-a întîmplat unui gazetar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-are datorii sau măcar n-a avut?, cui nu i-au plăcut doi ochi albaștri mai ales măritați cu oameni de bună condiție, negustori de preferat? O patrulă călare ori doi-trei agenți în civil de-ai lui Parizianu, pălării pleoștite care se văd de la o poștă, raglan de Sherlock Holmes ori mai nou, balonseide nemțești, lungi ca niște anterie, în preajma locului de întîlnire știut, ar face bucățele-bucățele toată articulația asta ciudată care îi aducea aminte de experiența domnului profesor Schmeltzer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din nou cu gândul la boala lui. Parcă-i picase greu la stomac ceva, nu știa ce, cocoșul, vinul, amorul, nici nu era de mirare după o asemenea zi, după atâtea imprudențe, una mai mare decât alta... Cum ședea așa, pleoștit, în fotoliu, cu privirea pierdută, Carmina își zise că avea ceva din căutătura mamei ei, poate acel ascunziș al firii ce se trăda în privire, altfel nu prea semănau unul cu altul, erau chiar foarte diferiți. Se duse la fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bărbatului și lipsită de încredere în ea se temea că o altă femeie ar putea să intervină. Cum v-ați cunoscut voi? Întrebă curioasă Carmina, fiindcă nu reușise să întrevadă, prin puterea deducțiilor adevărul. Fana tresări evident și cu umerii pleoștiți se uită spre Dimitrie ca și cum i-ar fi cerut ajutorul. Dragoste la prima vedere, anunță el, amuzat, evaziv totodată. Fana se ridică și aduse la masă un coș cu struguri. Părea tulburată. Ovidiu privea în zare lichidul rubiniu al șampaniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu talent pe unde se nimerea În curtea unității militare care Îl făcuse bărbat. Șeful de post se opri În fața mașinii, dilatată parcă din pricina căldurii ăleia nelumești, Își dădu chipiul pe ceafă, dădu ocol mașinii, apoi se opri lângă roata pleoștită. Se uită În sus. Se uită la roată. Iar se uită În sus. Iar se uită la roată. Mai făcu de câteva ori mișcările astea, urmat Întocmai de cei din jur, toți În căutarea unei explicații. După o tăcere Îndelungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
întorc la hotel și să-mi strâng niște lucruri, apoi... Câte minute? șopti Nimeni, mușcându-și încheietura unui deget. Arăta îngrozitor acum. Cămașa îi era udă leoarcă și lipită de coaste și de stomacul scobit dureros. Părul îi era răvășit, pleoștit și fără nici o formă. Până și ochelarii mari de soare păreau vechi și murdari. Și era atât de ud... Transpirația picura de-a dreptul de pe el, stropi mari atârnându-i și căzându-i de pe nas, bărbie, chiar de pe manșetele jeanșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
arătau degețelul. Copilul, privindu-le nedumerit, luând o mină poznașă, Închidea un ochi, zâmbea unei amintiri asemănătoare Întâmplării recente și nu transmitea, nicidecum, răspunsul așteptat de cele două fete. Ajunși acasă, Mamaia cerceta, ca un conducător autoritar și riguros, „armada” pleoștită, Își săruta nepotul pe ochi, dezmierdându-l: Muța mamii! Muța mamii! Ești tu frumușelu’ babaii lui? Apoi comanda, strigând la fete: Ce stați toantelor? La treabă! Ceaunu’ mare pe foc, aduceți ciocălăi, iuțiți focu’, hai hai nu stați că vă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
impresia că n-a avut început și, mai ales, că nu va avea un sfîrșit. Stropi împinși de un vînt domol se strecurau perfid spre pielea înfrigurată, cu perișori zburliți, ca atunci cînd vezi lupul. Umbrelele încercau să ocrotească capetele pleoștite ale rarilor trecători de pe ulița Podișului. Pînă și cîinii, harnici de obicei, s-au adăpostit pe unde au putut, lăsînd paza în seama nimănui. Chiar și pe un timp ca acesta, adică de cîine, bețivii sfidează pneumonia și își văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cărbunii și cu bobii ei, îți aduce huțănelul acasă chiar și de la celălalt capăt al Huțuliei, numai să fie în viață, că de-o fi mort, atunci adio, mamă!.. Și să-l vezi dumneata pe huțulică spășit, cu sfărcurile mustății pleoștite și cu coada între picioare, ca un câine hămesit și hăituit, dând târcoale gospodăriei abandonate și rugându-o pe huțulcă să-l ierte și să-l reprimească la cuibul fericirii lor. Dar pe unde mi-ai umblat, Trifănele, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și-a arătat fața, sub ploaia de "dumnezeii și bisericile mă-tii de dezertor, că nici atunci când e vorba de moarte, la o adică, nu uiți de curve", ploaie pe care colonelul a aruncat-o nemilos asupra sa, în vreme ce soldatul, pleoștit rău, părea că nu se sinchisește de acest potop, ba chiar a avut puterea să-mi facă și cu ochiul, dându-mi a-nțelege că doamna Valy a știut să-i aprecieze cum se cuvine mărturisirile complete. Străluceau ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Uneori trebuia să îndeplinesc și alte însărcinări: să car găleți cu apă, să împing tomberoanele de ici colo, să mătur cenușa după stivuitoare. O viață mai bună nu poate exista. Șeful nostru de echipă era un tip puternic, cu mustăți pleoștite și cu jumătatea stângă a feței distrusă în urma unui mic accident la uzină. în fiecare dimineață ne aduna în odăița unde ne beam cafeaua pentru a ne încunoștiința despre muncile ce trebuiau făcute în ziua respectivă. Acea uzină de termoficare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a îmbrăcat, / n-a purtat, nicicînd, ghilimele, // poți intra, zor, în pămînt, / poți zbura, șchiopătînd, în stele" (Din atîtea mere). Oare nu-i datorăm limbajului alchimia poetică, acea transmutație a unei ființe într-alta? "eu vorbesc, tu vorbești, / închipuim, pitac pleoștit, / eul nostru-n alt eu" (ibidem). Ca și relația infinit modulată dintre proiecția cosmică și intimitate, dintre infinitul mare și infinitul mic, constituind trapezul pe care, aidoma unui acrobat, evoluează poetul: "felurimi, ațintiri, / priviri îndejos, îndesus, / visînd, nevisînd, admirînd stelelor
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
v-ați internat la Socola doar pentru ... a semăna cu Mihai Eminescu, spitalizat, la rându-i, din cauza unor tulburări asemănătoare. Cât adevăr există într-o asemenea legendă? - Mă mir că nu s-a zvonit că mi-am lipit și mustăți pleoștite, ca să seamăn și mai și cu Eminescu! Tristă insinuare, amară legendă... Stam într-o rezervă cu gratii, de două persoane... Un timp a fost cu mine un fost primar din Pașcani, pentru dezalcoolizare. Era beat permanent! Aducea și mîncarea, în
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
așa cum își închipuise comandantul, dar poate că era mai bine. Bătrînul se îngrijea de primele parlamentări, iar el se va ocupa apoi de miezul chestiunii. După cincisprezece minute se ivi în poartă un ins rotofei, cu mustățile lungi, care atîrnau pleoștite ca un steag fără vînt. Comandantul își conduse calul spre el și, tot de pe cal, ca să fie clară distanța socială, rosti primele cuvinte, Ești administratorul domnului conte, La dispoziția domniei-voastre. Comandantul descălecă și, dînd dovadă de o ascuțime ieșită din
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
descris ca pe un om plin de forță, cuceritor. Omul pe care l-am cunoscut mi se părea mai degrabă crispat amabil, ascunzînd cu greutate o exasperare veche și un orgoliu avariat. Mi se părea nesigur și poate din cauza pălăriuței pleoștite pe care o purta, cam veche și cam ponosită, nu izbuteam să mi-l imaginez în rolul unui dandy în anii socialismului pe puncte. Cred că atunci cînd a revenit prima oară în România s-a așteptat la o primire
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
Greierașul Mai cade-o frunză și un gând, De crengi se-agață fredonând, Al toamnei pastelat sonet, Dansând în pas de menuet. Un greieraș cu vocea tremurândă, Își cântă-ncet tristețea sa profundă, Prin frigul toamnei trece zgribulit, Cu-antenele pleoștite, de șale îndoit. Însă furnica tot mereu-i zicea, Când soarele pământul încălzea: E timpul să muncești drag greieraș, Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș!” Dar el, nici n-o lua în seamă Și tot cânta din zori în
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
mult GreierașulMai cade-o frunză și un gând,De crengi se-agață fredonând,Al toamnei pastelat sonet,Dansând în pas de menuet.Un greieraș cu vocea tremurândă,Își cântă-ncet tristețea sa profundă,Prin frigul toamnei trece zgribulit,Cu-antenele pleoștite, de șale îndoit. Însă furnica tot mereu-i zicea,Când soarele pământul încălzea:,,E timpul să muncești drag greieraș,Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș!” Dar el, nici n-o lua în seamăși tot cânta din zori în seară
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
Greierașul Mai cade-o frunză și un gând, De crengi se-agață fredonând, Al toamnei pastelat sonet, Dansând în pas de menuet. Un greieraș cu vocea tremurândă, Își cântă-ncet tristețea sa profundă, Prin frigul toamnei trece zgribulit, Cu-antenele pleoștite, de șale îndoit. Însă furnica tot mereu-i zicea, Când soarele pământul încălzea: ,,E timpul să muncești drag greieraș, Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș!” Dar el, nici n-o lua în seamă Și tot cânta din zori în
GREIERAȘUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382886_a_384215]
-
orienta pe meridiane electromagnetice doar de păsările călătoare știute și simțite, grație acelui program ancestral primordial. La sosire, în loc de vesel croncănit triumfator- când a văzut stâlpul gol - ce credeți că a făcut? S-a așezat din cale afară de trist, resemnat, pleoștit, parcă l-a pălit cineva cu un băț peste aripi. Toate acestea le-au putut vedea milioane de telespectatori ai postului TV Digi 24, printre care și eu. Două zile mai târziu a sosit și barza, dar nimeni nu a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
scos din obișnuita stare de calm. După câteva secunde a șuierat. - Ia veniți voi, mă, la tablă! Amândoi am îngăimat ca doi tâmpiți. - Cine, noi? - Da, voi! Toți din clasă au izbucnit în hohote de râs. Am ieșit la tablă pleoștiți și foarte smeriți, ca niște bieți școlari cuminți, care nu înțelegeau de ce sunt învinuiți. - Ia spuneți, mă, ce sunteți voi? Tauri, berbeci?... Ce vă uitați la mine ca niște oi capii? Într-adevăr, și eu și Țuțu îl imploram cu
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
de vârcolaci, monștri, își îngroșa vocea cu fel de fel de onomatopee, adică șuierături de balauri, urlete de vârcolaci, lupi, “mari cât casa”, cucuvele, “mari cât curcanii”, care țipau uite-așa... Râdeau coana preoteasă și copiii din clasă cu lacrimi. Pleoștit, bietul povestitor se miorlăia: - Nu te-ai speriat, coană preoteasă? Hai, sperie-te! - Bine, mă, m-am speriat! Zâmbea dumneaei. Spune mai departe! Mofluz, micul povestitor aducea în poveste huhurezi, urși fioroși, morți vii care se plimbau prin sat, îmbrăcați
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
și el să vadă ce se întâmplă în jur. Din nou percepea realitatea în lumina aceea verzuie. Atât cât se vedea de sub căciulița cu moțul lăsat, coama bogată a paznicului era udă leoarcă. Picături mari i se scurgeau din mustața pleoștită, peste barba adunată la un loc care mustea și ea de apă. În orice altă situație, figura lui Calistrat ar fi fost comică. Acum însă, moșul părea de-a dreptul fioros. Sper numai să nu te îmbolnăvești! adăugă bătrânul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că pentru un kilowat-oră tragem 24 de ore. În acel moment, Stejeran 1 vru să spună ceva, dar Felix S 23, haț!, îl scoase din priză. Stejeran 1 încremeni cu mâna ridicată, cu ochii dați peste cap și cu antenele pleoștite. — Bietul băiat! spuse Getta 2, mângâindu-i carcasa pământie. Și vorbea atât de frumos! — Un autodidact, zise Felix S 23, trăgând husa peste el. Crede că dacă citește mult nu-l mai poate scoate nimeni din priză. Noapte bună! Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]