355 matches
-
nas. — Îți mai iau o cutie la prânz, când mă duc să-mi iau bicicleta de la Sandrine, zâmbi ea împăciuitor. — Ți-a reparat-o? — Cred. Alioșa își reluă explorarea gustativă a degetului care păstra încă o vagă aromă de biscuit, plescăind nostalgic, cu ochii la pachetul abandonat pe poliță. — O să uit rețeta, mormăi Ivan. N-o s-o uiți. Palma ei, mică, un pic aspră, i se opri o clipă ușor pe umăr. — Alioșa, lasă degetul! Ivan, în jumătate de oră deschidem
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
poate, să rezolve enigma aparițiilor sepulcrale. Ajunse în cimitir după ce străbătu, căzând de nenumărate ori, potecile cele mai mocirloase pe care îi fusese dat să umble în scurta lui viață de etnolog. Găsi, pe pipăite, portița de fier și intră, plescăind prin noroi și dârdâind. Trecu, mirat, pe lângă silueta unei femei îngenuncheate lângă un mormânt. ΄Ce curaj are! Unde sunt spaimele de altădată ale țăranului?“ se întrebă el și fu uimit să-și descopere în întrebare o urmă de regret
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-l frece pe piept și pe burtă. Ce este? s-a răstit iritată când m-am oprit. Apoi: — Of, e dezamorsat, ai văzut doar. Ca să mă împiedice să alunec în somn, a început să-și vâre fluturele în toate găurile, plescăind și frământând și gemând, ba chiar m-a făcut să tresar când a răcnit deodată: Baaauuum, aruncând din șolduri spre tavan. A adormit îmbufnată, cu mina dezamorsată înfiptă adânc în ea. Dimineața, la eterna omletă afgană, m-a întrebat sarcastic
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
posesorul lor se afla pierdut într-o cu totul altă lume. Trântise rucsacul cu cadru metalic pe bancă, alături de el, iar celălalt nu schițase niciun gest. Făcuse doar un semn, cu degetul arătător, către culmile cu capișon de zăpadă, și plescăise din buze. Vine vijelie mare. Cine se încumetă să meargă mai departe o să aibă o surpriză tare neplăcută. Da, da, a dracului de neplăcută, știu ce spun... Privise, la rândul său, dinții de fierăstrău ai lanțului muntos. Câțiva nori stingheri
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
plecat de acasă, au mers la slujbele lor nenorocite, s-au certat cu șefii sau au lăsat capul în pământ, ca vitele, au făcut ochi dulci colegelor sclifosite, cu ifose de vedete, și-au mâncat sandvișurile în pauza de masă, plescăind oribil, s-au fofilat prin decor, dând senzația că lucrează, apoi au plecat către case, au ajuns acasă, și-au pupat nevestele pe obraji, femeile au pus masa bărbaților - ciorbă, tocăniță, vrei și deset, dragule?, mulțumesc, dragă -, bărbații au răsfoit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
O emoție soră cu ura puse stăpânire pe mine. Nedând atenție mâniei mele vizibile, Uehara continuă să bombăne. Poți dormi în aceeași cameră cu noi toți? întrebă el. E frig! — Nu se poate, interveni patroana. Ai milă de ea! Uehara plescăi din limbă. Atunci n-ar fi trebuit să vină aici. Am tăcut. Mi-am dat imediat seama, după inflexiunile vocii lui, că-mi citise scrisorile și că mă iubea mai mult decât oricine altcineva. — Nu-i nimic de făcut, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pe un drum ca o cărare pe spinarea calvițioasă a unui deal, o umbră, nimic mai mult. Adeseori un halou cețos învăluie imaginea unui pistolar nevrotic, impredictibil, curtenitor înainte de a ucide, într-o eroziune continuă cu un rîs nefiresc și plescăind din buze. Regizorul reușete să creeze acest climat de tensiune care vine și din așteptarea izbucnirii violenței amînate cu eufemisme aproape tandre pînă cînd și simplul zgomot al unei capse îți răsună în creier ca un dangăt de clopot. Avem
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
capul mesei Costache crâșmarul. Primul care a întins ulcica a fost Pâcu. Cum a văzut-o plină, s-a așezat pe locul lui și, cu ochii lucind de plăcere, a amirosit boarea ce se ridica din vinul rece și a plescăit din limbă pofticios. Moș Dumitru Carpen s-a adresat lui Vasile Hliboceanu, de la masa vecină. Poftim să șezi la masa noastră! Este loc berechet. Te văd om la locul dumitale și îți plac poveștile lui Pâcu. Ba ai mai spus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fi cu inima împăcată. Nu par a fi prea departe și nici nu m-au văzut. O dată s-arunc cu toporișca-n cârd, și nu se poate să nu chitesc una. (se apropie de baltă) Încet, tiiiptil. Acuma! (aruncă toporul, plescăit de apă) Na, ai pălit mai mult de-o grămadă, frate Dănilă. Păi sigur, lișițele nefiind chioare, nici moarte, s-au împrăștiat în treaba lor. Toporul s-a dus la fund, și tu bate din buze, Dănilă! Măi, da' rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lăsă Napoleon. — Cu cine crezi că vorbești? rânji Adler. Noi am descoperit complexul supereroului și i-am convins pe americani că-l posedă! — Și tot noi am vrea să-l tratăm În continuare, dacă Maiestatea Voastră n-are nimic Împotrivă, plescăi ironic Jung. Ideea este, interveni Freud, că unii dintre prietenii noștri yankei și-au anulat ședințele de terapie, iar pe vreo doi i-am văzut azi la sală lovind În sacul de box. — Asta nu ne place, capisci? Întrebă Jung
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o febrilitate destinsă, detașată... O fi corect să spun așa? Căuta, citea, se interesa, uneori pînă la detaliu, totuși conștient de rezultatul final al meciului - unul dezamăgitor -, și nemulțumit de competența limitată a jucătorilor. Chiar așa: din cînd În cînd plescăia nemulțumit! În acest timp, lipsit de orice curiozitate, eu răsfoiam un ziar, sau moțăiam alături pe o canapea, sau ieșeam pe balcon să-mi aprind o țigară. Pe scurt: mă plictiseam. Înțelesesem de multă vreme că internetul e ceva asemănător
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
predestinat, grijania mă-sii, mi se face rău, recunoaște, și Tîrnăcop, fără să mai aștepte vreo indicație, sare și-l întoarce pe o parte ca să poată vărsa fără nici un risc. Ce acreală dom’ Roja, zice Gulie adulmecînd voma care cade plescăind pe dușumele, acum e mai bine, își dă Dendé cu părerea, în timp ce Tîrnăcop îl rostogolește la loc ca pe un sac, așa o să se întîmple, cum vă zic, își reia Roja ideea întreruptă de repriza de vomă, e la mintea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fost dat în folosință... — Rom Havana, Martini rosso, trabucuri cubaneze, pune-ți pofta-n cui, zice Monte Cristo, le-au scos și din shop-uri, nu mai găsești decît vodcă Baltic, și eventual ciocolată chinezească. — Brasero, Globo, adevărată, spune Sena plescăind cu limba în cerul gurii, ce diferență între marfa asta și porcăria aia de năut, cicoare, porumb, sau ce dracu’ o mai fi, zice satisfăcut. — E trist, zice Petrică, cu atât am rămas din perioada mea pariziană. Aveam toate mărunțișurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mi-e frică să le mai ascult,,. -M-am născut fără suflet. Știu asta de când eram copil,, .Vocea Îi tremură. Voce de cloșard bătrân. Ultima bucățică de friptură alunecă cu greutate pe gâtul lui Kawabata. Soarbe restul de cafea cu zgomot, plescăind din buzele fleșcăite și, se ridică cu greu de pe mormanul de cârpe, ,,patul,, În care visează, noaptea, fiecare din ei, lumea lui secretă de dezrădăcinat. Prin fereastra minusculă, murdară, lumina intră Îmbolnăvind și Întristând și mai mult cele câteva lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
deși mă îndoiesc c-o să fie de acord, i-ați zări cicatricea datând de la vârsta de trei săptămâni), gângurea baritonal și molcom încât bunicul nostru o consola pe mama lasă, tu, p-ăsta-l facem popă, râdea cu incuri și fără dinți, plescăia-n somn, își lărgea încet, încet alimentația, mai o brânză dulce făcută-n casă, mai o supă pasată de morcovi și pui, mere rase cu biscuiți, înțelegeți, câte-un ou fiert pe săptămână, ușor, câte puțin din toate, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sau pe care o puteam preschimba cu ajutorul limbii În forme interesante, pe care să le Înghit fără probleme. Din nefericire, hîrtia mestecată Îmi lăsa un strat lipicios În gură și pe limbă, ce dura cîteva ore și mă făcea să plescăi din buze Într-un mod nu tocmai plăcut. Am Început Încetișor, azi mestecînd un pic, mîine un pic, dar la scurt timp devenisem deja total dependent și, În doar cîteva zile, reușisem să bag la ghiozdan atît de mult din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cine știe cât de departe. Nici apa nu e prea caldă, brrr, mă ia cu leșin de foame. Mi se-adună scuipatul în gură. N-am mâncat decât o felie de pâine cu magiun și apa suge, se-nvârte ceva în stomac. Plescăi, se face spumă, aș vrea să înot și eu până la malul celălalt, dar e prea adânc, peste doi metri. S-au înecat săptămâna trecută doi. - Tata, s-au înecat doi la ștrand... S-au aruncat după ei, dar nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cum de nu i-a tăiat Încă nimeni beregata... Am plecat de pe vaporul lui ca să nu-l strîng de gît... Am dezertat și jur că, dacă m-ar fi găsit Într-o zi, m-ar fi spînzurat de arborele principal... Plescăi din limbă. Ce păcat că nu prea sînt În drumul lui; mi-ar plăcea să-i urez bun venit pe insula mea - scotoci printre cărțile dintr-un cufăr și se opri cu una dintre ele În mînă. Odiseea - silabisi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apucînd-o de bărbie: - Privește-mă! Îi porunci. Îți par cu adevărat o ființă umană, o persoană? - În fața afirmației ei mute și terorizate, rîse amuzat. Cea mai Înspăimîntătoare dintre toate, nu-i așa? Dar tot un om rămîn, pînă la urmă - plescăi din limbă. Nu există decît un singur lucru pe lumea asta care să stîrnească mai multă spaimă decît chipul meu - făcu o pauză. Eu Însumi - se duse În dreptul mesei și bău cu lăcomie, direct din carafa de rom. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
astăzi am descoperit pe fața ta o expresie omenească, adăugă, Întorcîndu-se la firul monologului ei. În timp ce mă Îmbrăcam, mi-ai adus aminte de vărul meu Roberto, care, cînd Îl lăsam În pat, Începea să mă aranjeze ca să mă Întorc acasă - plescăi din limbă, Într-un gest de oboseală. Îi ieșea sufletul pe ochi cînd se uita la mine și murea de teamă că nu mă voi mai Întoarce - s-ar fi zis că acum se lamenta pentru ceva care o durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
i-a atîrnat de bord, cu picioarele În apă, pînă i-au mîncat rechinii. Doamne, cum mai urlau! exclamă el. Unul a murit chiar În noaptea aceea, iar celuilalt i-au cauterizat cioturile cu un fier Înroșit, debarcîndu-l În Jamaica - plescăi din limbă. Căpitanul ne-a asigurat că un efeminat provoacă mai multe pagube Într-un echipaj decît scorbutul, pentru că pe o balenieră, după șase luni de mers pe mare, pînă și cel mai puternic bărbat poate să cadă În ispită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plăcea să piardă din neatenție. "Dar moartea inspectorului Bîlbîie poate schimba situația existentă?" Mihai Mihail își frecă tîmplele după ce închise încetișor ochii. Era un truc vechi, lăsa impresia că este obosit, de fapt atunci mintea lui mergea cel mai iute. Plescăi zgomotos, pufni iarăși "ce să vă spun, nu știu. Încă nu știu. Nu știu nici măcar cum s-a întîmplat. Uite, ești aici de o jumătate de oră, ai venit cu o veste proastă, îngrozitoare în gură și încă nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fiecare data cand trăgea o concluzie. Și, cum au demonstrat deja că sunt niște excelenți navigatori, înseamnă că știu că trebuie să-și pună ambarcațiunile la uscat, daca nu vor că Niho-Nui să-i trimită la fund în câteva zile. Plescăi din limba într-un gest care se voia fatalist. Așa că n-ar trebui să ne mire să-i vedem apărând în orice clipă! — Și o spui atât de calm... se îngrozi Vahíne Tipanié. E vorba de adevărați monștri! De canibali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
râu să se scalde. De multe ori luam diferite chipuri de femei atrăgătoare; principiul meu este feminin, așa cum ați putut observa, și tulburam cu insolența mea tinerele perechi sosite la scăldat. Trupurile lor erau tinere și frumoase, limba mea veninoasă plescăia de plăcere să le cuprindă buzele roșii și cărnoase și să le aplice sărutul mortal. Îi îndrăgosteam ca apoi să-i țin la distanță, într-un chin insuportabil, departe de împlinirea iubirii. De asemenea, îi hrăneam cu patimi lascive pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prelinse pe apele foșnitoare ale fluviului, ca o panglică albă mulată de pe crestele valurilor. Un șarpe muzical cu o lungime cât lățimea Dunării. Cântecul se unduia odată cu trupul după formele apei. Valuri de hulă, unde line, vârtejuri. Și câte un plescăit de coadă. Se înfiripară goale în fața celor doi adormiți niște fete cam de vârsta lor, cu plete până la călcâie de culoarea stelelor sau a Dunării. Una singură, pitică, trebuie că abia trecuse într-a V-a în gimnaziul Dunării, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]