56 matches
-
Îl agită cu ambele mâini. Între timp, liliacul se agita, dând din aripi peste capul lui. Jerome scoase capacul și turnă sângele În paharele de martini. Ridică unul pentru prietenul său, liliacul, care se repezi În pahar prompt, cu un plescăit. Jerome sorbi din cocteilul său de sânge. ― Cum Îți place ție, Muffie, Îi spuse liliacului. Foarte sec. Sub mâinile mele, stomacul Obiectului se scutura de râs. Se lăsă pe spate, spre mine, iar În carnea capturată de mâinile mele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a recomandat pe mine, ochii învățătoarei n-au licărit cu blândețea căprioarei, cum așternuse pe hârtie un poet, ci s-au bulbucat, v-am mai spus, ca la cucuvea sau la bufniță. Palma ei a căzut pe catalog cu un plescăit, mustrătoare, convinsă că ne înțeleseserăm între noi (palma, da, nu tovarășa învățătoare Ulăreascu), cât să ajungem amândoi pe lista ei. Și m-a respins. La Academia Militară a fost o festivitate a-ntâia. Ce de cămăși albe pe esplanada din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la pescuit. Fetele se zbenguiau. Cu lăsarea serii apăreau și țânțarii. Am intrat în corturi. Eu mă odihneam liniștit, când am auzit certuri în cortul lui Dani. Cineva a ieșit plângând, una din fete, nu știam care. Am auzit un plescăit puternic și o zbatere în apă. Curios cum sunt din fire, am ieșit să văd ce s-a întâmplat. Pe luciul apei, urmând parcă raza de lună, se zărea când capul, când o mână, și atunci am înțeles. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
domnilor. Se auzi un șuierat În interiorul submarinului și apoi zgomotul de fond al stației radio. Pilotul vorbi cu glas scăzut Într-un microfon. Un scafandru apăru În cadrul hubloului și le făcu semn cu mâna. Pilotul Îi răspunse la salut. Un plescăit, un huruit profund și submersia Începu. După cum vedeți, Întreaga sanie coboară În apă, explică pilotul. Deoarece submarinul nu e stabil la suprafață, folosim sania atât la urcare, cât și la coborâre. Cam pe la adâncimea de treizeci de metri părăsim sania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
apa nu urcă aici. Acum urmăriți-mă și faceți la fel ca mine, dacă nu vreți să vă rupeți costumele. Mișcându-se greoi, din pricina greutății rezervoarelor, se aplecă Înspre tambuchi, apucă mânerele laterale și-și dădu drumul, dispărând cu un plescăit ușor. Unul după celălalt, săriră jos, pe fundul oceanului. Norman simți cum Îl Învăluie apa aproape Înghețată și gemu; imediat auzi zumzetul micului ventilator acționat de sistemul electric de Încălzire al costumului. Atinse cu picioarele fundul mâlos. Privi În Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aer și provizii pentru cinci zile. De ce ești așa de Îngrijorat? — Eu nu sunt Îngrijorat, replică Harry, dar cred că Barnes este. — Pentru Dumnezeu, n-are ce rău să se Întâmple! Cred că ar trebui să rămânem. Deodată auziră un plescăit și văzură cum covorul de la picioarele lor deveni mai Întunecat la culoare și umed. — Ce-i asta? — Aș zice că e apă, spuse Harry. Apă sărată? Întrebă Ted, aplecându-se și pipăind porțiunea udă. Își linse degetul. — Nu are gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fericirea tuturor, Încât atunci când cufundau căldarea mai adânc, scoteau la suprafață, odată cu apa, și micile comori. Primăvara, când banii se sfârșeau, Nicanor Începea să arunce În fântână pești. Și peștii, ca și banii, aduceau noroc. Ciulindu-și urechea la fiecare plescăit, Nicanor trăgea concluziile de rigoare. Aveau să vină ani buni. Minunați. Și au venit. Într-un an, „cotele“ - a trebuit să coboare toți sacii de grâu din pod și să Încarce știuleții din hambar, ca să-i ducă, pe cheltuiala sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe ceafă, să Îi maseze umerii, parcă pentru a evita să cadă Într-o panică și mai mare. După ce am reușit să-i leg picioarele cu niște curelușe din piele, bărbatul a Început să-i sărute interiorul coapselor scoțând un plescăit vulgar. — Hei, Noriko! Cu asta Începeam mereu, nu-i așa? Hei, Noriko! Mă asculți? Se aude? Adu-ți aminte! Pe vremuri beam până cădeam lați. Mai ții minte? Îți aduci aminte de barul din Aoyama cu păstrăvi ce Înotau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se repetau, începea, treptat, să înțeleagă. Liberi? Mai liberi? Suntem mai liberi? Mai liberi decât bănuim? Mai liberi decât credem, mutulache? Mai liberi decât credem. Răspunde, javră, răspunde... puișor. Vorbea rar, se oprea după fiecare cuvânt. Se auzea și un plescăit, parcă, o sorbitură, un plescăit. Tolea mai avansase, crispat, încă un sfert de pas. Prin dunga ușii se vedea acum o fâșie de oglindă, buzele roșii ale Venerei, țuguiate, pe dunga paharului. — Spune, hai, spune, potaie. Ni se pare? Ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înțeleagă. Liberi? Mai liberi? Suntem mai liberi? Mai liberi decât bănuim? Mai liberi decât credem, mutulache? Mai liberi decât credem. Răspunde, javră, răspunde... puișor. Vorbea rar, se oprea după fiecare cuvânt. Se auzea și un plescăit, parcă, o sorbitură, un plescăit. Tolea mai avansase, crispat, încă un sfert de pas. Prin dunga ușii se vedea acum o fâșie de oglindă, buzele roșii ale Venerei, țuguiate, pe dunga paharului. — Spune, hai, spune, potaie. Ni se pare? Ni se pare că ei știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de tonuri, conglomerat de ritmuri, cor aritmic. Mâța zgârie podelele cu furie și, luându-și azimutul, țâșni cu coada înainte spre mormanul de carne sforăitor. Aterizarea forțată declanșă o tobă de eșapament spartă. Un patinaj țipător de pneuri frânate brusc, plescăit, bolborosirea bulelor de gaz din vulcanii noroioși. Releul talamusului a preluat într-o milionime de secundă informațiile intero și exteroceptive, cortexul le captă și le analiză discriminativ, punitiv chiar, proiectându-le răzleț pe spațiile topografice ale scoarței, 10432 de nuclei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mine însămi. acolo, în spațiul straniu, o muscă măruntă se mișcă haotic. ar trebui să mă înspăimânt? ei spun că-mi văd fruntea boțită, eu văd doar musca. subit îmi amintesc să caut pânza păianjenului. oglinda mă înghite cu un plescăit satisfăcut, cad, cad, cad, și nu mă mai opresc. fastuoasă cădere, fără nici un regret. mă încredințez ei, ca și cum m-aș lăsa somnului. ca un iadeș ierburile s-au înnegrit toate în așteptarea urletului iernii, ca pe un mire îl așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
zi în paharul cu apă, spune Manfred. Sau șase. Sau nouă. Sau un alt număr, ales la întâmplare. Important este că e mai bine. Din odaia de jos se auzeau zgomote slabe, pe care nu puteam să le identific: un plescăit, un tropăit ușor și niște croncănituri nearticulate. Este Eva, spune Manfred. Stă la computer. Ea și micul Manfred. Le-am dat permisiunea s-o facă. Au voie să facă câte un articol mai nesemnificativ. Până una, alta. Și semnătura? întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
animale pe plajă, toți crustaceii ăia care fojgăie de colo până colo și mersul grăbit și zgomotos al crabilor de uscat. Din când în când, pe lagună mai auzeai și câte un pește țâșnind din apă, iar câteodată și vreun plescăit înspăimântător când un rechin întunecat pune toți ceilalți pești pe goană pentru a-și salva viața. Și mai presus de toate, neîntrerupt ca și timpul, este uruitul surd al valurilor care se sparg pe recifuri. Dar aici nu era nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
natura ar fi fost părtașă la această sărbătorire, cireșii toți erau în floare. Pe dedesubtul florii albă-roz au purtat opt țărani asudând trupul de plumb. Când a atins sicriul pământul din fundul gropii, zgomotul a avut o nuanță ciudată: un plescăit special, prelungit și forte, ca o sărutare pe care ar fi dat-o Wotan Endei. Preoții au continuat multă vreme cântecele lor tânguitoare și nepotrivite pentru bătrânul Pandele. Ar fi fost mai bine, în loc de flori, să dea drumul unui butoi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
plin de fantezie; începură să se scufunde încet, cu eleganță, abia spre seară, în timp ce Euthymius părăsea în lanțuri șantierul de la Misenum, sub privirile uluite ale oamenilor săi. Me-se-ket, cu traversele ei solide și vâslele lungi, se scufundă drept, cu un plescăit ușor, ca o umbră tot mai întunecată în apă. În schimb Ma-ne-djet, corabia de aur, când apa începu să inunde puntea fără vâsle și fără vele, se cutremură din toate încheieturile și, în timp ce khem-ul cu ușile distruse se prăbușea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să aștepte. Coborâră pânzele. Valurile îi legănau. Cele două corăbii lunecau încet spre larg, împinse de vântul care le lovea numai lemnăria. Oamenii se uitau cu grijă spre țărm. Nu se zărea prin noapte nici o pânză, nu se auzea nici un plescăit al apei. Nimeni nu putea să-și închipuie de ce s-au întors pescarii din urmărire. Deodată, în tăcerea întunecată a nopții, se auzi un zgomot slab în lemnul navei. După câteva clipe, ajutat de ceilalți, Valukaga se urcă pe corabie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
valută pitită și nepredată lui, statului român, pe tine te deznoda din bătăi, iar pe valută doar ți-o confisca. La contactul cu solul, cataramele celei de-a treia valize cedară, fălcile somnoroase, de crocodil, ale bagajului desfăcîndu-se cu un plescăit prelung și înălbind tarlaua pe o suprafață de o sută de metri pătrați cu o populație de articole, grafice și fotografii decupate din cotidianul de partid Scânteia. Coborând ca din lift, Ho diábolos puse piciorul pe răzor chiar în inima
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și relua eterna luptă. Valhalla, firmament al gloriei, muzeu viu al eroismului trecutului. Valhalla, aproape de izvorul cunoașterii, de unde a băut Odin, la umbra Marelui Frasin Yggdrasil, Copacul-Lumii. Când frasinul va cădea, atunci și Valhalla va cădea odată cu el. Cu un plescăit ușor amuzat din limbă, Virgil arătă căte orașul K. Odată ce Virgil își recăpătase puterile îdeși nu și vigoarea), ascensiunea muntelui nu le mai puse probleme iar acum Vultur-în-Zbor stătea lângă călăuza sa, chiar la marginea coastei împădurite, și își plimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe bordură, cu sînii goi, strîngîndu-și nările Între degete ca să-și scurgă apa din nas. Părul blond, precum cînepa arsă, Îi acoperea umerii. Scoțînd un țipăt, o luă la fugă pe bordură și se aruncă iar În apă, iscînd un plescăit puternic. — Adorabilă, nu, Charles? Frumoasă, frumoasă și stricată. Ar trebui să poți face o mulțime de lucruri cu ea. — Păi... Am urmărit-o cum se bălăcea În capătul mai puțin adînc al piscinei, țipînd de bucurie la vederea curcubeelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o rotire lină, încrezătoare a șoldurilor, făcu câteva manevre, ocolind prin spatele casei de marcat și se opri lângă mine, cu o mișcare bruscă. —Ssssspune, Stacey, zise el cu buza de jos depărtată de dinți și cu un soi de plescăit al limbii atinse de cerul gurii, transmițând prin puținele cuvinte ce om ocupat era el. Cu siguranță, asta părea să o impresioneze pe Stacey, care deja nu-l mai privea doar cu un simplu interes. Îl sorbea din ochi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și vocea ei părea a fi dobândit o nouă vitalitate în vreme ce-i răspundea. Ah, domnule Chipstead. Îmi cer scuze că vă deranjez: nu are cod. Încă unul, nu, Stacey? Biiine, hai să ne uităm. Ssssigur, fileuri de pui..., încă un plescăit, apoi luă cu o mișcare bruscă pachetul din mâna lui Stacey și se răsuci lin, ieșind din zona caselor de marcat. Nu vă reținem nici o clipă, domnule, îmi aruncă el peste umăr în timp ce se îndepărta, apoi mai tare în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
după chilipiruri. Dădeai câțiva lei în plus și luai de la țărani... Ei, ce facem, jucăm sau stăm la taclale? Traseră locurile. Florence începu să împartă, expertă, cărțile. Bucățile de carton zburau prin aer în volte îndrăznețe, plonjau exact cu un plescăit ușor. Operația sugera aproape profesionalismul. În ochii doamnei Miga se aprinseră focuri albastre, simțeai instinctiv cartoforul înnăscut, pătimaș, exultând de pe acum, de la primul tur, vârât până la subsuori în voluptățile jocului. Ioniță Dragu juca prudent, cedând toate șansele Florencei, Șerbănică încerca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privea în continuare orizontul. Nu pronunțară nici un cuvânt. Femeia schița un gest prin care întreba ce să facă cu chestia aia, iar Navigatorul Căpitan se mulțumi să-i indice apă, printr-o mișcare aproape imperceptibila a capului. Se auzi un plescăit, un plâns de câteva secunde și, imediat, un rechin mic, cu ochi reci, puse stăpânire pe pradă însângerata și dispăru cu ea în adâncimile întunecoase ale oceanului. În noaptea aceea, nimeni nu pronunța nici măcar un sigur cuvânt. Doar spre răsăritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a lăsat-o în degete. Întinzând mâna, închizi ochii și pipăi mecanismele infinitezimale ale gravitației și rezistenței pe când lichidul își găsește făgașe pe pielea ta, se acumulează în picături de-o greutate precisă, apoi cade, fiecare strop dispărând cu un plescăit sonor. Acum, chiar în clipa în care se aude acel plescăit - oprește-te. Încetează să-și mai imaginezi. Iată adevărata șmecherie. Iată ceea ce e evident, minunat, nemaipomenit, toate în același timp: lacul din mintea mea, lacul pe care mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]