112 matches
-
nici prea departe de masă, pentru a evita accidentele: pahare răsturnate, tacâmuri căzute sau pete pe fața de masă; - șervetul, pe jumătate desfăcut, se pune pe genunchi, nu pe piept; - nu se mănâncă nici prea repede, nici prea încet, fără plescăituri și nu se va vorbi cu gura plină; - pâinea nu se mușcă, nu se taie cu cuțitul, ci se rupe căte o bucată pe rând. În situația în care coșul cu pâine este mai departe de noi, nu ne întindem
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
de consecință de neînțeles. E un și concluziv și totodată adversativ, o prescurtare a expresiei și, ce crezi?!, căci el introduce o consecință suplimentară, nebănuită și de departe mai importană decît banalul plescăit. E un și care supralicitează, accentuează hiperbolic plescăitul. Cititorul avizat știe Însă că tot poemul este doar o alegorie și că isprava broaștei, care l-a trezit pe Bashō din starea de reverie, este un pandant pentru soarta oricărui lucru efemer petrecut pe lumea asta și deci, cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nici prea departe de masă, pentru a evita accidentele: pahare răsturnate, tacâmuri căzute sau pete pe fața de masă; - șervetul, pe jumătate desfăcut, se pune pe genunchi, nu pe piept; - nu se mănâncă nici prea repede, nici prea încet, fără plescăituri și nu se va vorbi cu gura plină; - pâinea nu se mușcă, nu se taie cu cuțitul, ci se rupe căte o bucată pe rând. În situația în care coșul cu pâine este mai departe de noi, nu ne întindem
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Fricțiunile sunt manevre prin care se prelucrează țesuturile subcutanate (conjunctiv, gras) pentru creșterea elasticității acestora. Frământatul este o acțiune directă asupra masei musculare. Tapotamentul reprezintă lovirea (baterea) ritmică și ușoară a țesutului utilizând forme diferite, cum ar fi: „tocatul”, „bătătoritul”, „plescăitul” și „percutatul”. Vibrațiile constau într-o manevră prin care se imprimă unele mișcări oscilatorii ritmice pe țesuturile moi. Cernutul și rulatul, ca și presiunile și tensiunile, sunt manevre secundare ce pot fi utilizate pe țesuturile cu o elasticitate mai ridicată
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
vârful degetelor, poate avea un efect calmant, relaxator. Formele de aplicare a tapotamentului sunt: „tocatul”, executat cu partea cubitală a auricularului sau a metacarpului corespunzător; „bătătoritul” - poate fi executat cu pumnul (partea ventrală) sau cu palma, sub formă de căuș; „plescăitul” - se execută cu fața palmară a degetelor; „percutatul” - se execută ușor, cu vârful degetelor depărtate între ele (Marcu, 1983). TARĂ (< fr. tare) - Orice anomalie ereditară susceptibilă să provoace o diminuare a rezistenței organismului sau o tulburare a funcțiilor fiziologice (Popescu-Neveanu
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
personalul Brașov Tîrgu Mureș, la Reghin, coji de floarea-soarelui sub banchete, întîrzie în stație, Reghinul cu atît mai intangibil, doar să aluneci pe zidurile gării lumină de bec, ai tot vorbit, treci și pe românește ca să exemplifici admirativ niște înjurături, plescăitul de la sărut, două fete tot pe ungurește, am obosit de la cîntat, tren peste motorul tractorului ne lasă liberă linia, prin hublou măruntaiele locomotivei la personalul Tîrgu Mureș Brașov, plecăm concomitent, case cu ieșirea pe șosea, halta Petelea taie drumul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fi inimile lor în veacul veacului. (David 21:30) Amin! Dragii mei copii, știu că vă este foame. Dar țineți minte ce v-am învățat: nu introduceți bucăți mari în gură, nu vă grăbiți, mestecați încet mâncarea, fără zgomote, fără plescăituri. În timp ce mestecați, gura să fie închisă. Ați înțeles? Mâncați frumos, civilizat. Chiar dacă nu este nimeni în preajma voastră, să nu uitați niciodată că Cineva de acolo de sus, din cer, vă privește permanent. Poftă bună la toți! Mulțumim, mama, și ție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
apropiam de râu și de podul de lemn șubrezit, cu pilonii de susținere putreziți de apa tulbure, vijelioasă. Auzeam chițcăiturile popândăilor și ciripitul nocturn al păsărilor. Dar, deodată, a răsunat un scârțâit puternic ca de copaci retezați, urmat de câteva plescăituri în apă. Tot atunci s-a luminat puțin a ziuă și în fața noastră a apărut un moș cu barba lungă. Sau, poate, lumina timidă a cerului nu se schimbase, doar detunăturile dinspre râu trezindu-ne din ațipeala ori așteptarea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
destinul. Prag în sine, pe care orbul îl percepe difuz, ca pe o nelămurită pace, stare beatifică de senzații cunoscute (atingerea vîntului în preajma apei, mirosul și freamătul bălții, perceperea emoționată a respirației apei, în cercuri tăcute): "Boarea lină a lacului, plescăitul apelor, izul de baltă, tremurul sforii cu nada în capătul cufundat îl umpleau de dor și nefericire. Amintiri pline de viață dunăreană îl potopeau." Orb fiind, bărbatul suplinește cu celelale percepții simțul vederii. În mod așteptat, ceea ce vine pe calea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
stereotipică repetitivă a gleznei sau mîinii este deseori comparată cu o "pilulă ce se rostogolește". Mișcările diskinetice încep de regulă în aria orală și pot include buzele, limba și obrajii. Ele constau în mișcări anormale în principal ale gurii, ca plescăitul buzelor, mestecarea, sugerea, mișcări bruște ale limbii, ("prinzători de muște") și împingerea. în afară a obrazului (semnul "bomboanei"). Mișcările de reptație ale limbii și diminuarea frecvenței clipitului sunt semne precoce. Deci, aceste simptome pot fi considerate un sindrom buco-lingual-masticator. Gâtul
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
O întâmplare în gara Kocetovka furnizează în permanență explicații plasate în paranteze, cerute de faptul că percepția limitată a personajului principal, care ocupă o mare parte a textului, nu poate furniza informațiile respective, ca în exemplul următor: "Ce e drept, plescăitul apei nu se mai auzea așa de tare în burlanul spart, dar vântul se întețise și izbea cu putere în ferestre"304. Naratorii din opera lui Soljenițîn exercită, în plus, funcția evaluativă, prin care pronunță judecăți intelectuale sau morale asupra
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cu fruntea la pământ. Rămâne așa, neclintit, în tăcere, ghemuit. Boierii se uită uluiți la Ștefan și nu știu ce să creadă: "Ce face Măria sa? Se roagă? Sărută pământul? Plânge? Să plângă Măria sa?"... Tăcere... Nu se aude decât ghiogârțul lui Gherasim, gemetele, plescăitul de plăcere și mormăitul: Cotnar... Cotnar... Apoi Ștefan se ridică. Arată cerul: Acolo Sus cineva ne iubește... spune el încetișor, apoi izbucnește într-un hohot de râs nervos, nestăpânit: Fantastic!... "Vin turcii!... Vin turcii!"... "Turcii nu mai vin!"... Vă vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și slănina râncezită, mâncând abătut și trecând din mână în mână sticla de țuică. Consideram zvonul o scorneală, semănacu ideea neghioabă pe care și-o face calicul despre bogăție. Dar la Marburg mi s-a făcut rău de la aurul din plescăitul unor rațe albe care mestecau apa. Aveam un vechi dispreț pentru parvenitul ajuns dictator, capul meu cunoștea bine acestdispreț. Dar știam vreo trei duzini de muncitori care, și după ce emigrasem, continuau să-și mănânce zilnic - la fel și în ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în mașină - cu excepția celor de la Backstreet Boys - când amintirea acelei zile m-a năpădit, dar m-am forțat să nu mă mai gândesc la asta când am intrat pe autostradă. - Tati, tu de ce nu lucrezi? mă întrebă acum Sarah. Scotea plescăituri satisfăcute după fiecare Skittle înfulecat. - Dar lucrez, iubito. - De ce nu mergi la serviciu? - Pentru că lucrez acasă. - De ce? - Pentru că sunt un tătic care stă acasă, i-am răspuns foarte calm. Hei, unde suntem? La o petrecere? - De ce? - Te rog nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spre scară. Luna strălucea și acum o puteam vedea mult mai clar prin fereastră. Pe la jumătatea scărilor am văzut arătarea țâșnind pe holul de deasupra noastră. Ne-a urmărit pe trepte. Îi auzeam gura deschizându-se și închizându-se, producând plescăituri jilave. Sarah și-a întors capul și a început să zbiere când a văzut-o gonind spre noi. Biroul meu părea cel mai aproape. Ușa era deschisă. Ușa de la intrare nu era. În birou aveam arma din seif. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bună ziua, la plecare. Într-un târziu mă trezii că alergam pur și simplu printr-un desiș de mărăcini care mă loveau neîndurător peste picioare. M-am oprit să răsuflu un pic și atunci mi s-a părut iar că aude plescăitul unei pietre aruncate în apă. Am murmurat absent, doar așa pentru mine: „El a rămas acolo, anii i-am luat cu mine...”. Și am plecat apoi mai departe liniștit. Totuși n-am înțeles nici până acum de ce toată valea aceea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
al armurilor și lăncilor, toți oamenii păreau că ar fi mers prin apă. Erau apăsați de gânduri care le crispau piepturile. Pâcla rece li se aduna pe sprâncene și pe firele de păr din nări. Dinspre malul lacului se auzeau plescăituri, râsete și glasuri animate. Iscoadele trupelor atacatoare se lăsară imediat În patru labe, pornind târâș Înainte pentru a cerceta să vadă cine se afla În mijlocul ceții. Găsiră doi samurai și vreo zece grăjdari din fortăreața de pe Muntele Iwasaki; tocmai intraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, șterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra, trăind veșnic, ce-ai face?" (p. 6); Dacă privești minute în șir un filament incandescent de bec, nu auzi, sub goana electronilor, nici plescăitul peștilor în apele de la Porțile de Fier, nici ultimul țipăt al vietăților închise în cărbune de scurgerea erelor. Dacă opera răspândește o lumină albă, intensă și clară, ce importanță are că e clădită pe cadavre, iar autorul ei este un
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
prin „credință”, numai că în poemul „Campaniile mele” L. C. zice bizar: „Dar numele de Vera cu Siberii (...) Din Vera dincolo, pribeag”, care, în adevăr, ar trebui să fie românizat, pe cinste, ca: „Dar numele credinței, de care-s pline Siberiile (...) Plescăitul neființei dincolo de marginile Credinței”. Și te întrebi: oare chiar se poate gafa în atare hal?!... Cu părere de rău, se poate... O demonstrează în continuare traducătoarea, în loc de varianta corectă: „Orașul va cunoaște o sută de sfinți,/ În fața cărora ciuma nu
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
prea mult. - Serviți! Serviți! zise Chanu. Apa e bună ca să curețe organismul, dar și mîncarea e importantă. Cu degetele făcute căuș își luă orez cu miel și începu să mestece. Își vîrîse prea multă mîncare în gură și scotea niște plescăituri în timp ce mînca. Cînd fu din nou în stare să vorbească, spuse: Sunt de acord cu dumneavoastră. Comunitatea noastră nu este educată în această privință și în multe altele pe deasupra. Dar în ceea ce mă privește, nu intenționez să risc ca asemenea
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
Proust: Cleopatra.) Băutura și mâncarea preferate: Vinul roșu sec. N-am nici o mâncare preferată. (Proust nu răspunde.) Numele preferat: Daniel și Madeleine. (Proust: N-am decât unul deodată.) Ce detest cel mai mult: Ipocrizia, agresivitatea, vorbitul tare în locuri publice, plescăitul celor care "sorb supa", prostul gust. (Proust: Ceea ce e rău în mine.) Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Voievozii și vlădicii din manualele de școală. (Proust: Nu sunt suficient de instruit ca să răspund.) Fapta militară pe care
Ați completat vreodată chestionarul lui Proust? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7170_a_8495]
-
vizavi de scaunul meu, înșirată, cu fustele-i crețe, pe două locuri, o țigancă își alăpta apatică un puradel trecut bine de vîrsta alăptării. Era, așa, cam la trei anișori bătuți pe muchie. El sugea zgomotos, din cînd în cînd plescăitul limbii se auzea în tot vagonul, iar de unde ședeam eu nu era greu de observat că suptul acela depășea simpla nevoie alimentară, avea în el ceva mult mai complicat, părea o acțiune voluntară, pe deplin asumată și chiar puțin manieristă
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
albastre, ca la jucării în vitrine/ totul amestecat cu branhii de ceață, globuri de ceață...// în corpul meu se întîmpla ceva dincolo de moarte și viață:/ mă suceam, îmi aduceam genunchii la gură/ îmi arcuiam șira spinării/ și din ce în ce mai acut auzeam plescăitul de sînge al mării/ resacul scrumbiilor printre stînci.../ peisajele de sub mine se făceau din ce în ce mai adînci,/ vedeam acum, înălțîndu- mă ca în vis/ scutul european, de la istanbul la paris/ vedeam orașele tremurînde, giubea cu giubea/ de la tunis la novaia zemlea/ vedeam
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
Gara de Nord, după o mică autoironie de intro („băgai de seamă că m-am înălțat”, „mă ridicam solemn”), începe „nebunia” poetică, cu atît mai izbitoare cu cît distan- țarea de cotidian și de tranzitivitatea „optzecistă” e mai pronunțată. Se face auzit „plescăitul de sînge al mării”, iar peisajele devin „din ce în ce mai adînci”. Poetul își mai permite o glumă culturală, pentru descrețirea frunții prea încrețite a cititorului („vedeam orașele tremurînde, giubea cu giubea/ de la tunis la novaia zemlea”), după care revine la peisajul trans-real
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
dat CNSAS, ci să-l arunc în flacăra înaltă cât Comitetul Central a unui munte de dosare arzând. Non omnis moriartc " Non omnis moriar" Dacă privești minute în șir un filament incandescent de bec, nu auzi, sub goana electronilor, nici plescăitul peștilor în apele de la Porțile de Fier, nici ultimul țipăt al vietăților închise în cărbune de scurgerea erelor. Dacă opera răspândește o lumină albă, intensă și clară, ce importanță are că e clădită pe cadavre, iar autorul ei este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]