92 matches
-
vii cu oalele Înapoi! - Se poate, jupân Angheluță? se arătă jignit băietanul. În puțină vreme, hangiul ieși cu oalele aburinde și cu un burduf de apă, ajutându-l pe Ionuț să le așeze În rădvan. Se auzi apoi chiuitul flăcăului, plesnetul biciului, și trăsura porni mai departe, pe drumul mare al Sucevei. Căpitanul mâncă friptura cu poftă și dădu pe gât carafa de vin. În han mai rămăsese doar Angheluță, dar asta nu putea dura mult, căci hanul era mai tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
era ținut de o diademă de perle, iar la gât purta un lanț de aur. Pe degetul din mijloc al mâinii stângi strălucea un inel cu topaz. Bărbatul care deschisese portiera Întinse mâna spre fruntea domniței, dar se clătină sub plesnetul unei palme date cu toată vigoarea. - Niște ticăloși! strigă Erina, roșie de furie. Asta sunteți. Niște ticăloși nenorociți! Cei trei nu-și reveniră. În loc să inspire spaimă, se alegeau cu o palmă. De neiertat. Al doilea bărbat Îl dădu la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care Nogodar, fură Îndepărtați de grup. Apoi, ceilalți fură Încolonați și mânați spre bărci. Abia atunci prizonierii Începură să Înțeleagă. Erau robi. Cei ce rămâneau În urmă Începură să fie biciuiți. Se lăsase Întunericul și totul devenea un coșmar. Un plesnet de bici se abătu asupra lui Ștefănel, care se prăbuși pe pământul Înghețat. Nogodar văzu și Încercă să-i vină În ajutor. Făcu doar câțiva pași. O suliță aruncată de unul dintre pirați Îi străpunse pieptul, ieșindu-i prin spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dușmănoase, de unde Începea, poate, destinul copilului cu ochi albaștri, pe care Îl văzuse demult pe un pergament ascuns În Orașul morților din Samarkand. Îl găsise și Îl adusese până aici, unde se termina și Începea totul. Copilul se ridică sub plesnetul biciului, fără să simtă durerea, Întrebându-se dacă, Într-adevăr, deasupra nopții ucigașe de pe țărmurile Chinei se afla un alt cer, În care totul avea un sens. Eternul Cer Albastru. 23 decembrie 1459, Esky Sarai, Istanbul - S-a terminat, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
acceptat să vină“. Fusese atât de aproape de a-l determina pe Rozanov să intre la Belmont în seara aceea, când apăruse cu sticlele. Dar ce semnificație să fi avut sticlele acelea? Se simțea singură și mohorâtă pe plaja pustie, iar plesnetul ritmic al valurilor o făcea să se gândească la moarte. Ar fi vrut să-l găsească pe George, dar se făcuse nevăzut; toată lumea se făcuse nevăzută. Vrând să constate dacă era târziu, descoperi că nu mai avea ceasul la încheietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se uitau, Îi mângâie cu o mișcare largă și posesivă desăvârșita alcătuire a șoldului drept și Își lipi prohabul de arcuirea celui stâng. După ce ușa batantă se Închisese În urma lor, se auzi mai Întâi un răcnet Înfundat, urmat de un plesnet greu de palmă pe obraz. Fără să-și spună vreo vorbă, Foiște și Repetentu Îi doriră În gând turcului să sfârșească În burțile nesătule ale unei turme de porci și plecară din cofetărie, cu sufletele arse de iubire și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
relatează cu o durere reprimată, scrâșnind parcă din dinți, neîngăduindu-și sieși și cititorului nici o lacrimă, stârnind nu înduioșarea, ci o indignare crescândă, o explozie de ură împotriva celor vinovați de suferința „desculților”. Fraza e mai adesea scurtă, vâjâitoare ca plesnetul de bici, usturătoare, cu insistări și reveniri obsesive asupra unui element esențial al ideii exprimate: „Plouă. Acum plouă. Stau în casă. Fereastra e fumurie. Duzii din fața casei, salcâmii de lângă ulmi, salcia de lângă fântână au rămas fără frunze. Bate ploaia în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
niciodată nu-i plac lucrurile simple și se nebunește după pestriț) vreun câmp vesel, un cer senin, vreo apă limpede, vreun crâng, vreo dumbravă, un deluleț, un munte, domnul Sarsailă, ca să fie înalt, îl vezi că e numai trăsnete și plesnete, numai urlete și vaiete, apșoara i se pare o mare în talazuri, câmpul păstorilor o tabără sângeroasă, fluierul o trâmbiță de-ale mari; e numai grozăvii și potoape domnul Sarsailă." Așadar, simplitate și armonie vs. dezlănțuirea forțelor, solar vs. demonic
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
substantive, neologice, cu tema lexicală de singular terminată în grupul - ism, morfem lexical sau simplu grup fonetic: dacism/dacism-e, balcanism/balcanism-e, silogism/silogism-e, sofism/sofism-e, truism/truism-e etc.; • substantive formate de la infinitiv, prin sufixul -et(ăt): strigăt/strigăt-e, geamăt/gemet-e, plesnet/plesnet-e, foșnet/foșnet-e, scrâșnet/scrâșnet-e etc. sau terminate în acest grup fonetic: capăt/capet-e, sunet/sunet-e; • substantive formate prin sufixul -ment(mânt): clasament/clasament-e, plasament/plasament-e, tratament/tratament-e, așezământ/așezămint-e etc. și substantive cu tema lexicală de singular terminată în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doar pe gînduri și induc starea de dezolare a celui ce se identifică spontan cu catargele și păsările călătoare pierite În imensitatea unor oceane gemene prin indiferență și adversitate. Sonoritatea fîlfîitoare, pierită cînd ca o pîlpîire stinsă, cînd ca un plesnet de bici, a leit-motivului va-lu-ri-le, vîn-tu-ri-le umple pînă la refuz urechile cititorului cu rumoarea potrivnică a neînțelesurilor. Tristețea pare a nu-și găsi Împăcarea. Gonirea norocului și a idealurilor nu este percepută ca o despovărare care ar putea recupera măcar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În preajma țărmului la un apogeu, se sparge după forța și mărimea lui cu mai mult sau mai puțin zgomot și apoi, se relaxează deodată, răsfirîndu-se pe nisip Într-o spumă fină, care se retrage Într-un susur negrabnic, distonînd cu plesnetul anterior. Ceea ce auzi și vezi este unul și același și mereu altul. Un val se sparge și altul Îi urmează. Într-o parte și-n alta, În același timp, unul se răsfiră și altul se retrage. Concertul rezultă din aceste
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sugerează sunete, zgomote din natură prin chiar corpul lor sonor (interjecții sau derivate ale unor interjecții, verbe la gerunziu): Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grin deni, / Orizontuntunecândul, vin săgeți de pretutindeni, / Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... (M. Eminescu); Iar pupăza zbârrr... peo dugheană! (I. Creangă). 2.9.2. Figuri de construcție/de nivel sintactic (metataxe) Repetiția este o figură de stil de nivel sintactic ce constă în reiterarea unui termen sau a unei sintagme
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
un carnaval în care jocul cel mai important este cel al morții. Poate de aceea tema morții este cea care revine atât de obsedant la Tonegaru: "- Oh, arlechinii veneau în clanuri migratori din constelații/ spre valuri de sânge purtate în plesnet de bice/ de Austrul tulburător parfumat a smochin și a moarte/ scuturând din costume de carnaval kilograme de arșice". Descriptivul oniric poartă și în Luna hieratică pecetea lirismului tonegarian. E aceeași structură simetrică menită să închidă textul într-un fel
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
voi, limpedzi izvoară, a izvorî vă părăsiți, și-n amar vă primeniți. Gliganul sălbatec viieriu, și-n livedzile lui ursul ușeriu să să facă, în grădini târvelește, în pomăt batelește să să prefacă. Clătească-să ceriul, tremure pământul, aerul trăsnet, nuării plesnet, potop de holbură, întunerec de negură vântul să aducă. Soarele zimții să-și rătedze, luna, siindu-se, să să rușinedze, stelele nu scântăiedze, nici Galactea să luminedze. Tot dobitocul ceresc glasul să-și sloboadză, faptă nevădzută, plecându-să, vadză. Cloșca puii răzsipască
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un cosaș femeie, privirea ei ridică turla bisericii ortodoxe, ispitele lui Hieronymus Bosch cu Sfîntul Antonie, exploatare minieră de dolomită, altă biserică ortodoxă ține în spate un munte numai brad, mare căciulă și mițe mărunte Țara Giurgeului, de-ar fi plesnetele omenești doar curgerea de laturi împădurite în culoarul depresionar! și grosul să se ațină pe margine, neîntinat! Gheorgheni sălașul autobuzelor spre artera feroviară, orașul mai în văile din est, lan din margine, biserica în turmă de lespezi de mormînt, trage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vehemență, și mai era și crucea, pe care o face un meseriaș, de ce să ne închinăm la ea! sola fide! ce idol, ce tradiție, ce Sfînta Tradiție, sola scripta! sfinți nu, sola gratia! ziua a șaptea da! biciul cu șapte plesnete, adventist, penticostal, evanghelist, avem și noi episcopi, m-am certat în Gara de Nord cu un preot, mulțimea îmi dădea dreptate mie! un singur preot mi-a dat cîndva dreptate, mi-a spus că așa e! eram numai noi doi, singurătatea devoțiunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o pedeapsă aplicată cu vergi de oțel. Răpăia pe casă și pe stânci și ciuruia marea. Tunetele răsunau ca niște piane imense care s-ar fi rostogolit pe scări, pe urmă s-au domolit într-un huruit continuu, înecat aproape de plesnetul ploii. Fulgerele se succedau și se înnodau în iluminații prelungi, care colorau iarba într-un verde sumbru și stâncile într-un orbitor galben-ocru, galbene ca mașina lui Gilbert. În casă domneau tensiunea și emoția și un soi de teamă, continuarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vedea ultima zăpadă strânsă pe lângă copaci la rădăcini. Stai și te întrebi, unde mai sunt nămeții aceia de argint, prăvăliți din slăvile albastre... Unde ?!.. Unde s-au dus ?! Aerul mirosea a proaspăt.. Inima primăverii zvâcnea pe aproape, o auzeai în plesnetul mugurilor... și, în zborul fluturilor. Ghioceii răzbiseră demult de sub zăpada albă și uscată,.. Clopoțeii și viorelele, toporașii delicați și gingașele brândușe încep să înveselească cu farmecul lor pădurea, încă mohorâtă. Este o trezire la viață, a cerului, a păsărilor, a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
m-am însurat C-o mândră crăiasă A lumii mireasă. ” (Miorița ) Aliterația constă în repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete, de obicei din rădăcina cuvintelor, cu efect eufonic, imitativ ori expresiv. Exemplu: "Vîjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie.” Anacolutul este o construcție gramaticală greșită constând în lipsa de legătură dintre începutul și sfârșitul unei idei sau în întreruperea construcției sintactice începute și continuarea frazei cu altă construcție
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
cucoanele noastre, cu rochii Împiedicate și cu pălării cloche, Îi făceau semn vizitiului ridi când umbreluța lor de mătase și cu mâner lung de baga; cum și al ultimului tramvai cu patru cai, de ham și cetlăiași, care urca, În plesnete de bici și chiote, strada Câmpineanu pe lângă Teatrul Național, și al cărui taxator de pe vremuri m-a recu noscut deunăzi ca pe un cal breaz, după trei zeci de ani, așa cum o să mă recunoască, sunt sigur, În barca lui Charon
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
niciodată nu-i plac lucrurile simple și se nebunește dupe pestriț), vreun câmp vesel, un cer senin, vreo apă limpede, vreun crâng, vreo dumbravă, un deluleț, un munte, d. Sarsailă, ca să fie înalt, îl vezi că e numai trăsnete și plesnete, numai urlete și vaiete; apșoara i se pare o mare în talazuri, câmpul păstorilor - o tabără sângeroasă, fluierul - o trâmbiță d-ale mari; e numai grozăvii și potoape d. Sarsailă. Când e dumnealui trist sau melancolic, e numai foc și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
dar zice așa, că e al dracului: știe să se prefacă, hoțul, ca să arză inima bietei creștine. E viclean, uită-te, de n-are margini.“ (Domnul Sarsailă autorul) Spectacol curios, dar totodată semnificativ: romanticul Heliade, în poemele căruia „trăsnetele“ și „plesnetele“ izbucnesc la tot pasul (recitiți spre edificare barem Cutremurul și Căderea dracilor), îi contestă romanticului Alexandrescu dreptul de a le mânui la rândul său. Argumente? O asemenea poezie e nesinceră, „natura în simplitatea ei“ arată altfel. „Natura“, nu mai e
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
celui opus sacralizării, drumul spre cititor stând sub pecetea întunericului:,,(...) spuse de mai mulți, auzite de mine, împrăștiate de necuratul.” Cuvântul este resimțit că un gunoi, forma de pedepsire a greșelilor umane. Forță elementelor lexicale este năprasnica, violența:,, Cuvintele erau plesnete de bici, disprețul și frica aveau mirosul cămășilor și izmenelor purtate fără întrerupere trei și patru săptămâni.” Incipitul românului Lumea în două zile stă sub semnul unei referențialități mitice. 21 decembrie, solstițiul de iarnă, presupune o misterioasă legătură între planul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pielea mea sînt îngropați morții după fiecare asalt în fiecare por se adună zeci de cadavre care îmi întunecă orice perspectivă personală. Sînt cimitirul cel bun al familiei cu nume scrise pe pietre care într-o zi vor dispărea în plesnetul norilor șampanizați. Va fi furtuna de dinaintea liniștii? Dar lucrurile nu se opresc aici Luptătorul de la Marathon coboară din cînd în cînd ca să vestească lehamitea de după izbîndă. Învinșii coboară și ei istoria le-a dat dreptate pulberea rodește deopotrivă în valea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]