91 matches
-
Managementul resurselor umane" Povestea oricărei firme românești care a trecut bariera anilor ’90 și s-a privatizat are o „componentă umană” cu o evoluție dramatică sub aspect economic. Tot ceea ce a însemnat industrie s-a caracterizat prin utilizarea unor efective pletorice, adică o productivitate scăzută. Altfel spus, raportul între volumul producției, indiferent care era modul de utilizare a indicatorilor, și numărul salariaților era mult mai mic în România față de țările occidentale. O raportare directă se poate face, în multe cazuri, între
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
Rusia, încă din primăvara anului 1918, Lenin*, care a promis pământ țăranilor, impune rechiziționarea forțată a cerealelor pentru aprovizionarea prioritară a orașelor, unde se află partizanii săi, unde nemulțumirea muncitorilor crește și unde își are garnizoanele o Armată Roșie* devenită pletorică. Pe 13 mai 1918, el înființează Armata aprovizionării: zeci de mii de oameni trimiși la țară pentru a confisca cu forța produsele agricole sunt plătiți proporțional cu rechizițiile efectuate. Timp de trei ani, această politică a „comunismului de război” duce
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prezența unor hiperglicemii marcate. Creșterea accentuată a circumferinței abdominale se datorează depunerilor preferențiale de grăsime în regiunile abdominală și interscapulară, depunerea centrală a grăsimii fiind una din caracteristicile macrosomiei diabetice. Nou născuții macrosomi sunt surprinzător de asemănători, toți fiind rotofei, pletorici, cu facies cushingoid (în lună plină), piele lucioasă, roșie-vânătă, cu erupții peteșiale și hemoragii periombilicale. Icterul neonatal este mai pronunțat și durează mai mult. La nivelul membranei conjunctivale se întâlnesc ectazii venoase cu edem perivascular. De asemenea, nou-născuții macrosomi prezintă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
sonete, schimbarea e vizibilă mai ales În amprenta stilistică barbiană, semnalată, de altminteri, În nota (aparținînd, probabil, lui Sașa Pană) ce prefațează poemele tipărite În 1967 În revista Astra, unde se notează "frecvența frazei eliptice (el, care era un poet pletoric), concentrarea (la un torențial și expansiv ca dînsul) aproape ostentativă, recursul (neobișnuit și totuși dificil de escamotat) la o poetică oarecum barbistă, oarecum hermetică, trăsături cu totul singulare În restul operei lui". "Barbismul" se impune Îndeosebi În primele versuri ale
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
biografică și viziune biografistă, o cvasiautoficțiune (protagonistul-narator e un posibil dublu ficțional al autorului), unde confesiunea și autointrospecția sunt însă alternate cu reverii ori cu vedenii onirice, dar și cu intervențiile unor naratori secundari, reflectori ai biografiei personajului. Anecdotica e pletorică și, la urma urmei, comună: viața studențească predecembristă și existența precară, frustrantă din anii postdecembriști, trăite de un tânăr chinuit de incertitudini și aspirații generoase, mici aventuri, povești de amor, libații bahice, un caz de arivism politic (al unui cadru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
când și când, exagerarea. Soarta scrisorii, un text promoțional, e să devină, ca și romanul postmodern, o versiune multiplă. Și o enciclopedie de voluptăți verbale și imagistice ce fac să i se ierte autorului unele scene cumulative, descrieri trenante, relatări pletorice mai puțin atente cu menținerea tonusului cititorului, ce trebuie bruscat prin senzaționalul tip horror, psi factor, SF. Eco se apropie de paroxismul ficțiunii pe măsură ce tărâmurile închipuite doar de cartografii timpului, gen Cosmas, îi intră în pagină. Simultan vizionăm ritualuri de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fapt o veritabilă micromonografie), urmați de contemporanii Cărtărescu (apreciat ca scriitor, dar sancționat moral drept un "Casanova postmodern" pentru De ce iubim femeile), Petru Cimpoeșu (primul în topul Doamnei Profesoare), Matei Vișniec (interesant, dar prea tehnic), Nichita Danilov (imaginativ, deși prea pletoric), Gabriela Adameșteanu (admirabilă în Dimineață pierdută, nu însă și în Provizorat, unde face concesii gustului actual pentru sordidele amănunte de alcov) sau Marta Petreu (care a avut un moment de geniu în romanul memorialistic Acasă, pe câmpia Armaghedonului), cum și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
momente semnificative din istoria Transilvaniei, precum răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. De fapt, în „roman” sunt dispuse succesiv mai multe povestiri, rememorări înscenate romantic pe parcursul câtorva „nopți carpatine”. Episoadele narative devin însă pretexte pentru niște discursuri emfatice, cu frază pletorică, chestiunea viabilității eroilor neintrând aici în discuție. Târziu, în 1903, mai apare culegerea de nuvele Dezmoșteniții, iar în 1913, Pro Patria, o povestire ce romanțează vremea colonizării romane în Dacia. Utile, oarecum interesante, mai ales pentru că se adresau cititorilor din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286848_a_288177]
-
un candid fermecat de cuvinte („Plânge diavolul din mine / În candoare de sabine. Plânge iarba în nesațiu / Și mi-e dor de un Horațiu [...] Plânge-un om în joc de roate / Spițele sunt rupte toate.”). E preocupat nu de versul pletoric, ci de exprimarea lapidară, sentențioasă, astfel încât scrisul supravegheat, rafinamentul exercițiului stilistic din „panoramele” sale îl înscriu între poeții devotați ideii de virtuozitate. SCRIERI: Cetatea tăcerii, Timișoara, 1946; Izvoare, București, 1956; La hotarul dintre lumi, București, 1960; Am rechemat iubirea, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
aspirând către un absolut al iubirii. Secvențele de intensitate în crescendo și efectele de atmosferă (de care se abuzează în sens melodramatic în Acolo, în Deltă) certifică o vocație de dramaturg, care însă prea se lasă furat de poematic. Lirismul pletoric din unele texte, cum ar fi Baladă carpatină, cu înfloriturile și insuportabilele lui afectări, face lectura indigestă. Recursul la psihologic (Sfârșitul lui Moțoc ș.a.) și amprenta etică (Acolo, în Deltă ș.a.) sunt constante ale acestei dramaturgii, tentată și de mitologic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
la München-Gladbach, reprezentanta, prin preoții Franz Hitze și August Pieper, a unui catolicism social, separat de corporatism, care propunea o reformă socială bazată pe solidaritate și pe participarea muncitorilor la gestionarea întreprinderilor. Ea se putea sprijini și pe o presă pletorică: 446 cotidiane în 1912, citite de 2 600 000 de cetățeni. Centrul mai era catolic și prin așezarea geografică și prin electoratul său, care corespundea cu harta acestei confesiuni în Germania. Acest partid interclasist, în care se regăseau nobili, țărani
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
boală morală ce-l măcina interior: Trezindu se, Hameleonul interpretează visul în avantajul său, inhibându-și astfel temerile. Dacă în cazul celorlalți adversari ai săi Cantemir folosește ironia și satira, în cazul Hameleonului sarcasmul este atât de puternic încât devine pletoric, își uită punctul de plecare iar limbajul este din ce în ce mai înverșunat și mai violent, încât ura autorului devine transparentă. îngrozitoarea făptură crește și devine din ce în ce mai amenințătoare, transformându-se într-un adevărat principiu al răului, pe măsură ce autorul își obiectivează ura în imagini
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
D. Păun și unui Leonida Grigoriță. Discutând în diferite articole și în recenzii raportul dintre trăsăturile naționale și influențele străine în cultură, Hasdeu critică, în mai multe rânduri, câteodată aluziv, și Junimea. Drept răspuns, revista „Convorbiri literare” îi ironizează exprimarea pletorică, nesupravegheată uneori, precum și unele exagerări ori accente naționaliste. Astfel se continuă o polemică de durată, pe care B. H. Hasdeu o va susține și în publicațiile lui din anii următori. R. Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290237_a_291566]
-
a produselor și a serviciilor, politica calității, accelerarea ritmului lansării de produse noi, preponderența marketingului, iată tot atâtea strategii inedite care, subminând modul fordian de organizare a producției, au favorizat apariția unor noi modele de consum. Pe fondul unei oferte pletorice și variate, destandardizate și accelerate, economia societății de hiperconsum se distinge prin „redescoperirea clientului”. Schimbarea intervenită este considerabilă: de la o piață comandată de ofertă s-a trecut la una dominată de cerere. Diversificarea galopantă a ofertei merge mână în mână
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
filme, fără a mai socoti și producția porno. Aceeași dinamică a supraproducției s-a manifestat și în Franța, numărul filmelor în sălile de cinema a crescând cu 40% în zece ani, de la 395 în 1995 la 560 în 2004. Oferta pletorică, dorința de rentabilizare rapidă, puternicele dispozitive promoționale au antrenat o reducere a duratei de viață a produselor culturale. Scurtarea timpului și-a pus amprenta și asupra ritmului realizării de opere spirituale. Cartea devine tot mai mult un produs cu circulație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Aserțiunii „un loc potrivit pentru fiecare”, ce exprimă întâietatea grupului social, i se substituie un principiu de legitimitate adversă: „Fiecare face ceea ce îi place”. Problema centrală nu mai e de „a fi asemenea celorlalți”, ci „ce să aleg” din oferta pletorică a pieței: principiul autonomiei a devenit regula orientării legitime a comportamentelor individuale. Turbo-consumerismul se definește prin absența controlului social al cumpărătorului, prin emanciparea sa față de obligațiile simbolice de clasă. Prin aceasta, dreptul de a ne organiza modul de existență așa cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
multe îndemnuri la un trai mai bun; tot mai multă individualitate, tot mai multă exigență de fericire: aceste fenomene sunt strâns legate unele de altele. N-a avut loc nicio răsturnare de logică, ceea ce se întâmplă e un efect coerent, pletoric, ultim al civilizației individualist-mercantile care-și deschide neîncetat evantaiul de oferte și de promisiuni de viață mai bună. Să ne imaginăm o clipă lumea noastră eliberată de „tirania” fericirii. Ar fi oare, într-adevăr, oamenii mai buni? Ne îndoim. Nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
dominate de evidentă deznădejde, anii de creștere și adolescență ai lui Daniel Mironescu, oscilațiile, căutările, clarificările sale în raport cu vârsta și cu înțelegerea vremurilor. Influența lui Ionel Teodoreanu încă se mai face simțită, atât în viziunea literară, cât și în metaforismul pletoric al stilului. E o „copilărie cu umbre” - pentru a folosi titlul unui cunoscut roman interbelic al lui Dan Petrașincu, preluat oarecum și el ca model -, dar există și o reală capacitate a autorului de a creiona și a crea tipuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
sonete, schimbarea e vizibilă mai ales în amprenta stilistică barbiană, semnalată, de altminteri, în nota (aparținând, probabil, lui Sașa Pană) ce prefațează poemele tipărite în 1967 în revista Astra, unde se notează "frecvența frazei eliptice (el, care era un poet pletoric), concentrarea (la un torențial și expansiv ca dânsul) aproape ostentativă, recursul (neobișnuit și totuși dificil de escamotat) la o poetică oarecum barbistă, oarecum hermetică, trăsături cu totul singulare în restul operei lui". "Barbismul" se impune îndeosebi în primele versuri ale
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Gheorghe Tomozei, îi apare ciclul Lunecând în alb și tot atunci se produce debutul editorial, cu volumul Lumea care nu moare. Voce lirică individualizată dintru început prin sobrietate, N. nu se lasă sedusă de retorica efuziunilor și nici de metaforismul pletoric propriu, de regulă, debutanților. Este o senzorială, care transcende însă materialitatea și efemeritatea senzațiilor, trăgându-le în trăiri spiritualizate, e și o sentimentală cenzurată prin luciditate și prin construcția riguroasă. Cu aceste mijloace creează în Lumea care nu moare un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
atît cauze, cît și soluții ce conțin variabile ascunse care țin de comportamentul, cultura, religia unui anumit popor. De pildă, noi, românii, cu adamismul care ne caracterizează, trebuie să învățăm mereu că un stat puternic nu este nea-părat un stat pletoric, cleptocratic, sufocant, cheltuitor și lipsit de transparență în mecanis-mele decizionale. Dar și alte țări estice așteaptă încă prea mult de la stat, în timp ce în altele interesante piețe funcționale au prins contur. Pe ansamblu, țările est-europene nu au produs, după 1989, un
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Adrian Păunescu / atunci cînd am participat și eu / La o emisiune a lui, la TV... // Așa ni s-a spus./ Un ordin odios, mai potrivit / la vite, la circ, în Parlament. / Mai bine nu intrăm" (Mai bine nu intrăm). Desfășurarea pletorică e contracarată prin stilul succint, aforistic: "Sunt orb / ca năzuirea. // Iar atunci / cînd sunt / mulțumit cu / ziua de astăzi / din nou / încep să văd. Și văd / orice" (Năzuire). Și nu doar atît. Logoreic uneori, dintr-o vitală, irepresibilă nevoie de
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
cu flacără neagră. * O prejudecată: cea de-a considera lapidaritatea în sine ca o expresie a clarității, solidității. În fapt, sîntem înconjurați de o proliferare scandaloasă de abrevieri, de un dezmăț al ilogismului lor, nu mai mic decît al expresiei pletorice. * Maxima inteligență presupune a percepe difuz limitele, iar nu a le trasa exact, cu rigla și compasul. * Cochetăm cu termenele lungi, nu doar din teamă, ci pentru că simțim instinctiv că înaintarea în timp înseamnă acordarea unor șanse în plus purificării
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
special dramaticul și tragicul, în timp ce varianta flegmatică se exprimă predominant în registru comic și, nu de puține ori, grotesc. 12. Dacă ar fi să evaluăm muzica toposului sanguin, va trebui să ținem cont de probabilitatea ca ea să emane o pletorică mobilitate și concordie, precum și o apreciabilă dimensiune apolinică. 13. Muzica epocilor sangvine aspiră la sublim, fără a sintetiza durerea (ce în graiul ei cel mai înalt se manifestă ca un fior) cu bucuria (ce poate escalada piscurile delirului). Este, mai
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
operei va fi răsturnată de cîteva poeme răzlețe, cele cu șanse mai mari de supraviețuire în dura competiție a timpului". S-a făcut uz pînă la abuz de conceptul de "poet mare, important" etc. Salutar restrictiv într-o materie textuală pletorică, sufocantă, Constantin Abăluță propune o accepție a termenului care să se bizuie pe raportul dintre anvergura "sistemului" poeticesc și miezul viu al pieselor cu adevărat semnificative, rezistente: "Poeți importanți se vor dovedi tocmai aceia care vor suporta această operație de
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]