281 matches
-
în nici un fel fantezia, ar fi fost prozaice, o simplă redundanță. N-avea rost să le scrii nici măcar în secret. Acum e ca și cum ai sta la căldură și ai descrie vremea mohorâtă de afară, fără teama că geamul ar putea plezni și moina să intre înăuntru. Dar să revenim. Milițienii aveau oricum mai multe drepturi decât cetățenii, decât civilii de rând. Intrau prin spate în prăvăliile alimentare și ieșeau cu pachete subsuoară, singurul lucru care le strica ținuta. Nu stăteau la
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
r. 5: "...flăcăului. În cămașă de cînepă și ițari de dimie rupți în genunchi, încins cu un brîu lat"; Vinea, p. 248, r. 25-27: "Un mușchi zvîcni pe obrazul boierului: biciul șuieră prin aer cu un pocnet uscat și-l plezni pe flăcău peste obraz" - Dumitriu, p. 40, r. 10: "Boierul tresări, înălță iute gîrbaciul și-l plezni pe flăcău peste obraz"; Vinea, p. 249, r. 34-35: "}ine-ți gura, rumâne! strigă amenințător Iordachi" - Dumitriu, p. 40, r. 43-44: "Panaioti îi arse
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
brîu lat"; Vinea, p. 248, r. 25-27: "Un mușchi zvîcni pe obrazul boierului: biciul șuieră prin aer cu un pocnet uscat și-l plezni pe flăcău peste obraz" - Dumitriu, p. 40, r. 10: "Boierul tresări, înălță iute gîrbaciul și-l plezni pe flăcău peste obraz"; Vinea, p. 249, r. 34-35: "}ine-ți gura, rumâne! strigă amenințător Iordachi" - Dumitriu, p. 40, r. 43-44: "Panaioti îi arse o palmă peste gură: - Nu-i tăia vorba boierului, mă!"; Vinea, p. 253, r. 17-18: "Trecură ceasuri
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
ne-au rămas o frunte lata, umerii și ochii lui adânci și înțelepciunea lui sculptata pe-ale nemuriiri dure stânci. la mormânt îi ducem pâine caldă și-un ulcior, cu vin de Botoșani. muzele în Lacul lui se scalda când pleznesc harbuzii prin tufani. mi-a rostit poetul o silaba despre o legendă dintr-o stea, apoi gândul și l-a șters în grabă: ce va păsa, oameni buni, de ea ? nu se cade să-l trezim din vise. azi, MIHAI
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mai bine cu "escrocii din PSD" decât cu "demenții extremiști". Dacă așa arată cu adevărat structura socială a țării, înseamnă că PSD nu are decât rolul de a cosmetiza o realitate hidoasă. În acest caz, e bine ca buba să pleznească mai repede, decât atunci când va fi prea târziu. E bine să fim pregătiți să înfruntăm răul suprem - cel al unei țări decăzute moral și incapabilă să facă deosebirea între propriul interes și propriile fantasme bolnăvicioase. Nu cred, însă, că lucrurile
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
ne-au rămas o frunte lata, umerii și ochii lui adânci și înțelepciunea lui sculptata pe-ale nemuriiri dure stânci. la mormânt îi ducem pâine caldă și-un ulcior, cu vin de Botoșani. muzele în Lacul lui se scalda când pleznesc harbuzii prin tufani. mi-a rostit poetul o silaba despre o legendă dintr-o stea, apoi gândul și l-a șters în grabă: ce va păsa, oameni buni, de ea ? nu se cade să-l trezim din vise. azi, MIHAI
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și să-și aducă aminte de antecesorii lui Capătă, nevătămat, prin istoria lui grea, si care acum înfrunta prezentul, realitatea sau lumea, pur și simplu cu șapca lui de piele indelebila, trasă bine pe cap și al carui cozoroc a pleznit în două, îndoindu-se de acțiunea, de presiunea lungii sale existente, de cînd sasul, cumsecade, i-o trîntea prietenos pe cap, - na-o, Ioane, și să fii sănătos -, ceva în acest gen. * Așa se explică faptul că preotul cel nou
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
autor interiorizarea se vădește atît de avansată, încît ajunge la limita să, care este suspendarea sinelui, absența. Sugerată de dematerializarea (încă senzuala), precum un strip-tease, al lucrurilor, absența devine motivul unui lirism pătrunzător, precum un exercițiu al morții: "razele lunii/ pleznesc/ obrazul oglinzii/ întunericul arde,/ golul aripei înghite/ zborul/ tăcerea servește / mesenii absenți// de abanos noaptea/ își rotunjește sînii de/ gheață de nisip/ gîrla curge în luna// fîntînile/ nalta gîturile/ prin frig// oasele visului/ se desfrunzesc/ sub lumînare (Senin /pizzicato/). Sau
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
momente cînd Safta nu se află de față, cînd rămînea cîte o zi-două, singur. Ei, atunci să fi văzut strategii nimicitoare. Întîi că dl. Sache avea pentru muște și un plici special adus din Chină și care, pe lîngă că pleznea musca, o și îmbiba pe loc cu un soi de zeama verzuie, - nu verde de Paris, - îi spunea, cu litere chinezești, ireproductibile, cam așa uhî. Zeama era un acid puternic din clasa europeană, - se informase, - a zeythonului, cred că am
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
Secolele au îmbrăcat-o pe Sfînta Ioana în costumele și obsesiile lor. Personajul a fost văzut și interpretat extrem de divers. În Shakespeare (Henric VI), Ioana apare ca o vrăjitoare, o fiică denaturată, o dezmățată! Voltaire a imaginat, sarcastic, o Ioană pleznind de sănătate și de umor. Schiller a văzut o Ioană mistică, arzînd, ca o torță, spre cer. În Bernard Shaw, viziunile Ioanei, vocile pe care le aude, se datorează "unei disponibilități particulare a spiritului ei de a-și vizualiza propriile
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
limită, din specula - însă într-un cadru firesc, deschis. Nefericirea noastră e că averile fabuloase (și nu chiar de "carton", precum se spune: cartonul e doar ce "suprabugetarii" lasă în urma lor atunci când se întâmplă că broască umflată a venalității să pleznească - dar acestea sunt excepțiile demagogice care confirmă tristă regulă) au apărut prin jaf sistematic, prin complicitate mafiotică și prin furt calificat - ba chiar supercalificat! Ce fericiți am fi să vedem măcar un inginer cu inițiativa, măcar un investitor inspirat care
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
cărbune s-a metamorfozat într-o statuie monumentală. Mi-l imaginez trecând val-vârtej prin sălile (cam kitsch, după gustul meu, dar asta e situația!) ale Cotroceniului, urmat de o cohortă solemnă de consilieri, sepepiști, chelneri și scribi, perorând sonor și pleznind de importanța propriei posturi de "lider regional". Al doilea mare semnal de alarmă: cine se înconjoară de lume proastă, se va prosti și el! în loc să-și apropie, prin toate mijloacele, oamenii de valoare ai țării, dl. Constantinescu a ridicat între
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]
-
șuierând pale de foc albăstrui care macină carnea unor trupuri omenești fără s-o ardă, pitici cu capete cât corpul și o gaură ca un ochi fără fund în mijlocul frunții, scorpioni băloși strecurându-se printre scârnăviile unor broaște cu spinările pleznind de umflături de puroi care se prelinge în lungul labelor" ș.a.m.d. Toate aceste forme halucinante, desprinse parcă din picturile lui Bosch, amplifică rezonanța pe care romanul o are în conștiința cititorului. Stelian Țurlea știe să prelucreze artistic materia
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
trucurile jocului democratic; *Pentru că... Aici putem deschide o listă-fluviu de motivații individuale: "înainte" eram primar/secretar de partid/director/activist etc., adică aveam bani și putere, și cumnatul meu era șef la măcelărie, mi-aducea carne pe gratis de-mi pleznea congelatorul, iar frate-meo șef de post, învârtea bani nu glumă, cumnata la Alimentara... Motivele din această categorie se subsumează unei idei simple: pierderea unor privilegii obținute în timp, prin eforturi, intrigi și compromisuri pe care e greu să le iei
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
postat acest clip în care o învățătoare șterge pe jos cu părinții pentru că nu îi convin cadourile pe care aceștia le-au adus de Crăciun. Dacă vă știți cu probleme, vă rog să luați o pastilă înainte, ca să nu vă pleznească vreo venă de la cap. Școala nr. 10, “Maria Rosetti”, e cea în care s-a întâmplat, iar pe învățătoare o cheamă Dana Blându. Spuneți-mi, vă rog, cei care aveți copii: așa e în toate școlile? LATER EDIT: Cunoașteți, probabil
Așa e și în școlile copiilor voștri? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20066_a_21391]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > POVESTEA PIANULUI Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Povestea pianului Sunt doar un pian vechi, dezacordat, Ce rar mai scoate-o notă-n do major; Coarda-i pleznită, lemnul e crăpat Și-a plecat și bătrânul acordor. Îmi amintesc de vremuri de-altădată, Când picuram în note armonii: Cu degete prelungi și fine-o fată Închipuia-n acorduri fantezii. Erau culori și vise muzicale, Erau parfumuri revărsate-n
POVESTEA PIANULUI de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381597_a_382926]
-
și Buzdugan? E normal, nimănui nu-i sunt simpatici oamenii care trăiesc din hoții. Nu contează că nu aveți treabă la aeroport. Mergeți acolo, certați-vă urât și aruncați-vă tone de mizerii în cap, ca să se ajungă să vă pleznească și, de aici, la lacrimi. După lacrimi și supercrize de nervi, înainte să-l dați dracu’ pentru totdeauna, sărutați-l. Apoi, cărați-vă repede, să nu vă ia bodyguarzii aeroportului la întrebări sau vreun taximetrist să vă ducă în pădure
50 de locuri în care să îți săruți iubitul – cu glume pentru Morar și Buzdugan by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20508_a_21833]
-
trei săptămâni de când m-ai tuns ultima dată! - Da, încă o saptămână și-ți făceai codite! He, he, he! - Bine că ești tu deșteaptă! Hi, hi, hi!” 3. “- Cine mă iubește cel mai mult?” El ridică din umeri. Eu îl pleznesc în joacă. - Au, de ce dai, fata? - De drag! Deci, cine mă iubește cel mai mult? - Pft, nu stiu! - Trosc! - Au, tuuuu! Asta e violență conjugala! Ok, ok, I guess it’s me? - Atâta ați trebuia să nu recunoști! Hi, hi
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Iar teii... Cerul s- a luminat acum, iar norii Albi, cenușii abia scâncesc Regulile jocului aduc cocorii Vântul ușor, picurii ploii vestesc. Vară pe-aproape ajuns-a iar să fie Iar teii curând-curând pleznesc Mă-nnebunește sfântă bucurie Parfumul lor, amețitor, ceresc. Am o alee- ntreagă pentru mine În care prinsă- n floare viețuiesc Crescând în trupul păstăii blonde, fine Cu irizări de aur, ce învolt foșnesc. Îndrept privirea către cer, Părinte, Ne- ai
IAR TEII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380155_a_381484]
-
Mariana Saimac Publicat în: Ediția nr. 1860 din 03 februarie 2016 Toate Articolele Autorului TRANDAFIRUL VIOLET Trandafirul violet mi-a înmugurit / în ochiul meu indigo, / al treilea ochi, dintre sprâncene. / Încet, încet, bobocul crește, / până-ntr-o zi, / când el pleznește. // Apoi, mirifice petale, / cu un parfum ce mă-nfioară, / sălășluiesc tot din adânc, afară. / MIRACOLUL DUMNEZEIESC / spre ochi-mi obosiți coboară, / scoțând tot răul înafară. // Chiar azi am ascultat pios, / cum Domnul nostru Iisus Hristos, / pe orbi cu a sa PUTERE
TRANDAFIRUL VIOLET de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380185_a_381514]
-
Ce-am reușit să aflu în ultimii doi ani întrece orice închipuire, în materie de abuzuri, manipulări, amenințări sau șantaje. Fără să am posibilitatea să fac studii aprofundate, îmi dau seama că marea majoritate a acestor oameni - altminteri, mândri de pleznesc de statutul lor de "aleși ai nației" - sunt niște amărâți care tremură de frica șefului mai rău decât răcanul în fața caporalului analfabet. Ierarhia de partid nu e, în România acestor vremuri, o vorbă în vânt. Un lider e chiar un
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
rațiunii. S-ar pierde toată frumusețea. Toată vraja, nu? Termină tocmai țigara și, în loc de replică, o strivește răbufnind, ca și cum în locul chiștocului aflat între degetele lui, ar fi fost sugrumat cel mai aprig adversar. Zâmbește apoi, numai ca să facă poză (?), își pleznește palmele, una de cealaltă, ca și când ar fi terminat de făcut ceva extrem de important, și zice ca trezit din somn, cu o voce mult mai puternică: Acuma sunteți liber să ridicați hainele de epocă de la Teatrul Z. Luați legătura cu tov.
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rolul de a precipita lucrurile. Fără voi nu ar mai apărea Ursul, iar soții Bethlen nu vor mai fi scăpați. Castelane! Unde e castelanul? (marcat de o stare de nervozitate pe muche de cuțit, privește în toate părțile și-și pleznește palmele să le rupă nu altceva.) Știe de repetiție?-făcu contele. Știe. Strigați-l. O fi prin spate, pe la magazie - preciză o altă voce-Precis iară-l vezi citind în neștire în magazie, cocoțat pe bănci și pe saci, aproape de tavan
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a porții, Într-un fel de cabină ce pare cabina unei macarale, pare a fi cineva care poate să-i dea o minimă explicație. O femeie Încă tânără, grasă, cu trei rânduri de burți ce se revarsă peste pantalonii ce pleznesc pe ea, stă pe un scaun În fața unei măsuțe metalice pe care a deșertat un morman de bijuterii de argint, cărora le lipește bucățele de hârtie pe care sunt scrise gramajul și prețul. Femeia vorbește În timpul ăsta la un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În sus. Surprinzător de aspru, c-o urmă de precizie militară, trase lama În jos fix de trei ori. Apoi, pentru un finiș ireproșabil, Îndepărtă spuma rămasă cu un prosop curat, Își turnă În palme loțiune de ras și mă plezni peste obraji cu o afecțiune bine dozată. — Asta rezolvă problema? Bărbierul Îmi aruncă priviri pe furiș. Se Întinse din nou după foarfecele sale grotești și, despicând aerul, se Întrebă dacă nu doream totuși să... Nu, nu, m-am grăbit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]