671 matches
-
dimpotrivă, cel mai adânc jar al inimii. Să cinstim pe Împărăteasa Cerului, urmând-o deplin În smerenie și supunere până Întru Încât să facem ceea ce și a făcut ea, ca să ne putem Învrednici de Înfierea ei. Fiii Maicii Domnului cunosc plinătatea rodnică și sacră a votului tăcerii. Îndeosebi ei sunt marea armată tăcută a monahilor isihaști”<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, op. cit., p. 75 footnote>. Și noi știm că tăcerea celor isihaști rugăciune este. mrd. Liviu Petcu BIBLIOGRAFIE Sf. Maxim Mărturisitorul
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
însemnat înăsprirea treptată, pînă la insuportabil, a regimului. Ierarhiile, inclusiv în lumea literară, în lumea editorială au încremenit. Regimul a stopat, printre altele, o "bătălie" normală între generații, care s-a desfășurat cu un decalaj semnificativ, abia după '90, în plinătatea cuvîntului. Titlul antologiei de texte teoretice optzeciste, alcătuită de Gheorghe Crăciun, "Competiția continuă", este cumva inexact. Statutul underground al generației contrazice bătălia canonică normală. Competiția nu continua, ci abia începea la începutul anilor '90. Aceeași contradicție între outsider și forța
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
se înalță nenumărate biserici pe a caror cupole sclipitoare se ridică crucea grecească. Cum lucește și strălucește totul în jur! Și cum se revarsă pretutindeni, printre palate, colibe și gracile case de țară, verdele pădurii și al grădinilor într-o plinătate îmbelșugata. Acolo șerpuiește un rîu subțire - să fie această apă tulbure Dîmbovița? "Dîmbovița apă dulce, cine bea nu se mai duce" cîntă poeții". Străzile i se par ciudate, cotropite de pajiști, case țărănești și grădini, de șanțuri și băltoace; cu
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
criticii academice, prin Eugen Simion, care i-a lăudat inteligența, cultura literară și puterea de fabulație. Mai precis în determinări, Nicolae Manolescu, numind în G. C. pe poetul extazelor și al caligrafiilor, îl recomanda drept "un poet bun, cursiv, cu plinătate a frazei lirice". Cumva, pândit de un manierism precoce. Când Alex. Ștefănescu remarcă la poetul Gabriel Chifu omul complet, armonios, capabil să celebreze și orașul și natura și dragostea și singurătatea și măreția insignifianței, ne reîntâlnim cu Gheorghe Grigurcu observând
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
ș.a. Dar expresia integrală etc.? Cu laturile ființei românești pe care le exprimă, bunăoară, Caragiale ce facem? Le ignorăm, probabil. Englezilor nu le-a trecut prin minte că Shakespeare ar fi omul deplin al culturii insulare, nici nemților, cu toată plinătatea lui, că Goethe ar fi expresia integrală a sufletului german. Îi sîntem recunoscători d-lui Geană de a ne fi oferit o marfă de cea mai bună calitate pentru vitrina Prostologhikonului nostru. * I se cuvin mulțumiri și d-lui George
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
Aș vrea să uit de mine, contopindu-mă în Tine. Doamne,fă-mă asemenea Ție! ***** Inscripție Stând în parcul viu de vorbă cu Tine; privind natură, ascultând Izvorul, percepând șoaptă Duhului Sfânt, ce se coboară în suflet,șoptind. Simțind extazul plinătății, a împlinirii divine. ***** Va fi o oră când morții vor strigă viilor să moară. Da,morții vor strigă viilor să moară. Muriți față de voi înșivă, fiți vii ptr.Cer! Morții,vii. Vii,morți. Posibilă va fi trecerea noastră prin ei
HAICU de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381687_a_383016]
-
Aș vrea să uit de mine, contopindu-mă în Tine. Doamne,fă-mă asemenea Ție! Inscripție Stând în parcul viu de vorbă cu Tine; privind natură, ascultând Izvorul, percepând șoaptă Duhului Sfânt, ce se coboară în suflet,șoptind. Simțind extazul plinătății, a împlinirii divine. Va fi o oră când morții vor strigă viilor să moară. Da,morții vor strigă viilor să moară. Citește mai mult HaicuAș vrea să uit de mine,contopindu-mă în Tine.Doamne,fă-mă asemenea Ție!***** InscripțieStând
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
mai mult HaicuAș vrea să uit de mine,contopindu-mă în Tine.Doamne,fă-mă asemenea Ție!***** InscripțieStând în parcul viude vorba cu Tine;privind natură,ascultând Izvorul,percepând șoaptă Duhului Sfânt,ce se coboară în suflet,șoptind.Simțind extazul plinătății,a împlinirii divine.***** Va fi o orăcând morțiivor strigă viilor să moară.Da,morții vor strigaviilor să moară.... VIII. PREZENTA, de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016. Prezența Erai viza a vi de bancă
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
pe șine nici aproapele. Atunci este necesara crearea unei lumi noi care să-L iubească pe Dumnezeu. Marele paradox spiritual al condiției omului este că el ar accepta mai degrabă iluzia deșarta, nonsensul și absurdul în locul iubirii divine oferite din plinătate și fără plată. ● Pe Golgotha, pe dealul “căpățânii”, omul “rațional” a încercat să ucidă pe omul “induhovnicit”. Eroare de calcul și de perspectivă. Cum poți să ucizi lumină lui Dumnezeu din om? Se spune că omul care nu se teme
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]
-
umanitatea hipostatic, Logosul însuși “devine” ceea ce nu mai fusese înainte. Cât de important este totuși omul pentru Dumnezeu, daca Dumnezeu Însuși, Creatorul a tuturor celor văzute și nevăzute, “își modifică” existența Să eternă și personală de dragul nostru? ● Dumnezeu crează datorită plinătății Sale, omul datorită neputințelor sale. Dar prin creație omul se apropie de Dumnezeu, nu ca “demiurg” ci precum un copil care imită pe cei mari construind pe nisip castele. ● Un om devine cu adevarat Om numai atunci cand iubește, se roaga
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]
-
planul simțurilor, precum plăcerea, „cântecul, nu rareori înșelător, al tuturor senzațiilor ușoare și satisfacția unui suflet redus“. Bucuria este „starea lucrurilor de adâncime, cântecul eliberator al împlinirii“. (Ernest Bernea, „Treptele bucuriei“, 2010, 11). Ea are anumite trepte, fiindcă ține de plinătatea ființei, și nu exclude singurătatea, tristețea sau suferința. Omul se bucură pentru a fi în lume, pentru puritatea sa, pentru faptul de a fi în mijlocul celorlalți, se bucură de cunoaștere și puterea de a crea, dar mai ales de dragoste
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
și de focul pogorâtor și întemeietor al Duhului. Recapitulând întreaga istorie, Euharistia se deschide totodată spre eshaton, făcându-ne din fii vremelnici ai istoriei, fii nemuritori ai Împărăției veșnice deja începute. Eshatologia este gustată în Euharistie iar Sfânta Euharistie arvunește plinătatea Împărăției ce va să vină. Sfântul Ignatie Teoforul numea Euharistia „leac de nemurire, doctorie pentru a nu muri”. Sfântul Irineu de Lion (sec. II) a folosit teologia Euharistiei în luptă cu dochetismul și gnosticismul care arată că Iisus Hristos a
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
dezvoltat o eclesiologie universală, Afanassieff consideră faptul că Biserica primelor secole creștine era determinată de o eclesiologie euharistică vizibil expusă în scrierile Sfântului Ignatie de Antiohia. Pentru Nicolae Afanassieff, așa cum mărturisește Părintele Radu Bordeianu, "adunarea euharistică a Bisericii locale conținea plinătatea Bisericii. Bisericile locale erau autonome și independente, dar în același timp relaționau cu alte Biserici locale prin episcopi, prin acceptarea vieții eclesiale a altor Biserici locale, și - ce este mai important, prin identitate comună, fiecare reprezentând plinătatea prezenței lui Iisus
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
Bisericii locale conținea plinătatea Bisericii. Bisericile locale erau autonome și independente, dar în același timp relaționau cu alte Biserici locale prin episcopi, prin acceptarea vieții eclesiale a altor Biserici locale, și - ce este mai important, prin identitate comună, fiecare reprezentând plinătatea prezenței lui Iisus Hristos în adunarea euharistică locală" ("Orthodox-Catholic Dialogue: Retrieving Eucharistic Ecclesiology" în Journal of Ecumenical Studies, 2/2009, p. 240). Pentru că Iisus Hristos este prezent deplin în Euharistie, orice Biserică locală este Biserică deplină, iar limitele Bisericii sunt
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
ei și este independentă pentru că nu depinde de nici un episcop decât de cel care o păstorește și de nici o altă biserică locală. Astfel, primatul episcopului de Roma este nejustificat în termenii invocați de teologia occidentală. Spre deosebire de eclesiologia universală, Afanassieff, dând plinătate Bisericii locale, nu consideră că Biserica universală este suma părților ei locale. Biserica locală nu este parte din Biserica universală, ci manifestarea Bisericii universale într-un anumit loc. Fiecare Biserică locală este Biserica universală. Părintele Nicolae Afanassieff a dezvoltat o
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
ca separând teologic Răsăritul de Apus. Acesta este unul dintre punctele sensibile ale eclesiologiei Părintelui Nicolae Afanassieff, asupra căruia au revenit anumiți teologi ortodocși cu o evaluare critică. Nicolae Afanassieff este foarte tranșant și afirmă că o Biserică ori posedă plinătatea existenței ei, ori ea nu poate fi numită Biserică. Nu putem vorbi, așadar, în viziunea acestuia, de urme eclesiale într-o anumită comunitate care să manifeste parțial Biserica. Separarea Răsăritului de Apus nu ar fi afectat decât la suprafață lucrurile
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
acestuia, de urme eclesiale într-o anumită comunitate care să manifeste parțial Biserica. Separarea Răsăritului de Apus nu ar fi afectat decât la suprafață lucrurile și nu în punctul lor esențial. Schisma dintre Răsărit și Apus nu a micșorat deci plinătatea eclesială a nici unei părți, ci doar a marcat existența lor în izolare. Principiul de unitate între Bisericile locale este Euharistia săvărșită de fiecare, și nu episcopatul sau învățătura teologică. În acest cadru, Nicolae Afanassieff avea să propună unirea între creștini
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
a criticii acestuia este canalizată în direcția raportului Bisericii universale cu Biserica locală. Spre deosebire de Afanassieff, care pare că dă o oarecare prioritate Bisericii locale, Zizioulas subliniază nevoia de a echilibra lucrurile prin afirmarea faptului că o Biserică locală își are plinătatea numai în măsura în care ea este în comuniune cu celelalte Biserici locale. Ca și la nivel antropologic (persoana nu este deasupra comuniunii și nici comuniunea deasupra persoanei), în eclesiologie Biserica locală nu are prioritate asupra Bisericii universale și nici Biserica universală nu
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
induhovnicire și înviere. Astfel sufletul nostru începe să crească precum aripile unei păsări. Deși prinse de trup, aceste aripi pot căra și trupul spre înălțimi celeste. ● Învierea personală este acea necesară transformare a ființei omenești capabile de acum să primească plinătatea darurilor Sfanțului Duh. Referință Bibliografica: TEOLOGUMENA - Despre Înviere / Marin Mihalache : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DESPRE INVIERE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382160_a_383489]
-
unui idiom al formării, în care maestru și discipol renunță la stereotipiile tardive și la asimilările discursului filosofic. Un idiom al formării în care promisiunile gândului speculativ se transformă în rețete pur literare, în care plăcerea de a povesti transcende plinătatea gândului abstract." Sunt idei profunde, elegant formulate, revelatoare pentru talentul de eseistă al Zoicăi Ghițan. MARIUS MIHE}, cel mai cunoscut component al grupului, critic literar al cărui cuvânt a început să conteze în evaluarea literaturii rămâne de azi, încă nu
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
controlul celui mai mare pedagog al pianului de la noi, domnișoara Constanța Erbiceanu. Valentin Gheorghiu impresionează prin naturalețea structurii sale (cântă ca și cum s-ar juca, fără nici o încordare, fără nici o grație convențională. Tonul acestui concertist de opt-nouă ani este de o plinătate și o frumusețe pe care le-ar putea râvni mulți profesioniști. După absolvirea, cu nota maximă, a Conservatorului de Muzică (1947), tânărul pianist devine imediat solist concertist - la Catedrala „Sf. Iosif” din București și din 1950 la prima instituție de
Valentin Gheorghiu - la 85 de ani by Al. I. BĂDULESCU. () [Corola-journal/Journalistic/83123_a_84448]
-
din lume și de aiurea, nu mi s-a mai întâmplat până acum să fi fost nu doar audient (fie el bucuros sau nu, mulțumit sau nu, entuziast sau nu de interpretare), ci martor implicat profund cu toate simțurile și plinătatea emoțiilor la această dramatică, superbă și cutremurătoare celebrare a ființei umane în raport cu divinitatea. Pe scenă n- am văzut un dirijor, am văzut un om cu o bagheta îmbrățișat de Verdi. Doamne, ce dirijor! Ce tălmăcire! Ce concert! Ce orchestră! Ce
Sub vraja lui Verdi by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83430_a_84755]
-
interpreți, care, așa cum afirmau într-un mic interviu, „au navigat prin oferta construcției instrumentului” pentru a găsi sonoritățile cele mai potrivite cu lucrările alese. Așadar, orga de la Atheneu a sunat „ca în vremuri bune”, cald și omogen, chiar în plinătatea ei având o nespusă noblețe. Autorii compozițiilor prezentate au fost mari instrumentiști ai timpului, care au cunoscut notorietate în epocă dar care au și compus aceste splendide fantezii și sonate pe care publicul a avut privilegiul de a le cunoaște
Recitaluri ... de org? by Corina Bura () [Corola-journal/Journalistic/84093_a_85418]
-
a cunoscut. într-o versiune cu demonie răsturnată, tânărul ar fi parvenit călcând pe leșuri, lăsându-și în urmă consoarta. Alter ego al naratorului, eroul își va revendica demnitatea cu prețul vieții. în prozele mateesciene mediul participă la atmosferă prin plinătatea detaliilor, realitatea reperelor, firescul cursului narativ, tragic indus. Scena este a unei lumi răsturnate în care însă totul pare a fi la locul său. Când vremurile vin mai înspre noi, în ceea ce s-a numit tranziție, pleava rămâne deasupra apei
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
primul poet german în viață, de care n’aș îndrăzni să spun că l-aș putea întrece fără prea mare greutate în toate. Este o poezie într’adevăr remarcabilă ca conținut și ca formă. W. Bergengruen a ajuns la o plinătate și dogoare într’adevăr înălțătoare, în ultimul timp. Fiindcă amintește de Gottfried Benn, despre care știu că se face mare vâlvă în ultimul timp, să spun și eu vreo două cuvinte. Nu-mi pot explica decadența spirituală (après-guerre?) din Germania
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]