41 matches
-
așa de trist, încît treceam noi înșine și-l încărcam, antrenându- l în lungile plonjeuri bahice, de la "Gambrinius", "Turn", "Trocadero" sau, precum se întîmplase și-aseară, în cel de la "Cafeneaua Veche". Plonjeul de aseară, de la "Cafeneaua Veche", fusese un scurt plonjeu. Firea mea spurcată, alcoolul, combinate cu absența lui Clipsy (dispărută de trei săptămâni la o mătușă, cică-se, de prin Oradea) lungiră cea de-a doua parte a plonjeului meu, de la ora 22,45, când am fost evacuați din "Cafenea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cafeneaua Veche". Plonjeul de aseară, de la "Cafeneaua Veche", fusese un scurt plonjeu. Firea mea spurcată, alcoolul, combinate cu absența lui Clipsy (dispărută de trei săptămâni la o mătușă, cică-se, de prin Oradea) lungiră cea de-a doua parte a plonjeului meu, de la ora 22,45, când am fost evacuați din "Cafenea" și ne-am despărțit, răsucindu-se fiecare către singurătățile lui, până la o oră nelămurită a nopții. Interval în care am luat în picioare drumul către nenumărate cunoștințe feminine. La
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
privitoare la "sistemul de iluzii"), dar referința culturală este apres coup și toată "teoria" mea nu este decât prelucrarea formală a unei cumplite depresii, un țipăt modulat și trecut pe portativul unei expresii care mă reprezintă. Senzația, intens-eliberatoare, este de plonjeu existențial în esența scrisului, de evacuare a oricărui trucaj cultural. În lungul interviu filmat cu Cioran, din 1990, îi pun la un moment dat acestuia o întrebare "zădărîtoare" care își avea, cred, originea într-o veche discuție cu Alecu Paleologu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vorba de o vulgară teorie a ficțiunii ca formă de compensare în imaginar a neîmplinirilor teoreticianului literaturii. Așa cum ideologia lovinesciană este un construct polilateral, cu pliuri obscure și deschideri neașteptate, și opera literară scrisă de critic cuprinde mai mult decât plonjeuri "estetice" în imaginar. Pentru Antonio Patraș, opera literară majoră se caracterizează prin rafinament estetic, dar mai ales prin reflecția morală, perspectivismul ideologic bogat, ca și prin puzderia de imponderabile ce scapă orizontului conștiinței. Complexitatea scrierii literare vine din complexul moral
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
îndepărtează prea mult de vechiul regim. Legitimând oarecum echipa ce se reclamă de la Revoluția din Decembrie `89, însă care nu face decât să prelungească agonia sistemului, electoratul ar fi decis, la 20 mai, că nu dorește o schimbare dramatică, un plonjeu direct în apele democrației și liberalismului. Dar cât de corecte au fost acele alegeri, în ce măsură ele exprimă situația reală? Personal, am mari rezerve față de validarea scrutinului. Cabinetele străine s-au grăbit, însă, pe baza unor eșantioane, să dea absolvire puterii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
contra-plonjeul sau raccourci-ul (subiectul este filmat de jos în sus, obiectivul camerei de filmat se află sub nivelul normal al privirii) creează, în general, senzația de superioritate, de exaltare, amplificând personajele și dându-le o înfățișare impresionantă. La polul opus, plonjeul (filmarea este făcută de sus în jos) micșorează personajele și, în funcție de marimea unghiului, le strivește mai mult sau mai putin brutal. Sensul generat în acest mod ar fi acela că personajul este înfrânt fizic sau psihic, devenind o marionetă în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
poate citi o actualizare a Infernului muzical al lui Bosch. Ai cui sunt ochelarii? Ai lui Topé sau ai lui Arrabal, care are câteva apariții scurte, insă definitorii, ca personaj. Imaginea este luată de foarte aproape, deasupra profilului lui Emanou. Plonjeului (că procedeu cinematografic) folosit aici îi corespunde perspectiva din tabloul lui Dali, Cristo de San Juan de la Cruz54. Același mod de a privi este păstrat și în cadrul final al filmului, cu care este simetric primul. Piesă de teatru este organizată
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în genunchi. Scenă răstignirii e filmată în plan american. Emanou e în centru, călâul în dreapta, Lasca în stânga. Prin montaj paralel, este surprins pe peliculă jocul de pocher al polițiștilor. Miza o reprezintă câștigarea lucrurilor lui Emanou. Imaginea e luată în plonjeu 136. Vocea off a Dilei rostește din nou din textul biblic: "Astfel s-a împlinit cuvântul"137. Cadrul se schimbă: Emanou și călâul, filmați în plan american, sunt despărțiți de lanțuri; imagine simbol. Vocea off a Dilei își asumă cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
adâncului. Corpul femeii pare să plonjeze voluntar în abis, căderea pare însoțită de imboldul, de fascinația de a plonja în abis. Ea are loc pe culme, unde se poate contempla tensiunea dintre extreme, dintre culme și abis, înfățișată elocvent în plonjeul mortal. Odată atins apexul urmează inevitabil prăbușirea, ea nelăsând loc turnurii lente a declinului. Frumusețea corpului este recuperată în figura gimnastică a aruncării în gol. În pagina unu este reprodusă o sculptură intitulată Pocăința: un Iisus vertical și o fată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
meschinul Constantin, în vreme ce Gelu rămâne atașat de Petru. Sfârșit. Pe această canava modestă, Săucan desfășoară o lungă serie de exerciții de imagine, firește, cu concursul operatorului Gh. Viorel Todan : filmări contre- jour la malul mării, stop-cadre, imagini în negativ, ralantiuri, plonjeuri și contraplonjeuri. Cadrele sunt lungi, filmul e static și rece, aproape hieratic uneori, pe regizor nu par să- l intereseze cu adevărat personajele, nu ni le apropie deloc, ele rămân doar pretexte pentru viziunile sale plastice, de multe ori oamenii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Care chiuvetă era mult prea mică și el calcula cam ce implicații psihologice ar putea să aibă chestia asta, faptul că acea chiuvetă nu are niște dimensiuni corespunzătoare, că sunt chiuvete pentru diverse tipuri umane, iar să te privești din plonjeu, contraplonjeu, nu-i totuna. Asta are niște implicații de care trebuie să ții cont. O să vă mai povestesc io despre Nae Stabiliment. Știe să găsească o semnificație în orice sfârâiac de fapt. Odată i-a sărit dintr-un ciocan, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a CNC. Ei impun un posibil model de Cinema, care se opune vădit reciclărilor sclerozate ale maeștrilor de mai an. Un Cinema viu, vital și branșat la realitate, pentru care un scenariu bine scris contează infinit mai mult decât un plonjeu meseriaș. Un Cinema conectat la timpul său, hrănit de o nouă cinefilie în care nu intră doar venerația în genunchi în fața unor Tarkovski sau Fellini, ci și cultul lucrului bine făcut, învățat de la regizori subestimați ca Billy Wilder, sau eficiența
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cineaști, amestecul planurilor este îndeobște snobat de regizorii pursânge, care vor să dea impresia că facerea unui film este așa, o inspirație de moment... Or, ei ar trebui să știe mai bine ! La modul ideal, nici un plan, nici un travelling, nici un plonjeu/contraplonjeu nu ar trebui să fie fructul hazardului, ci rezultatul unor decizii îndelung deliberate. Dar, pentru un Hitchcock destăinuindu-i lui Truffaut arcanele meseriei sale într-o carte (tot) de convorbiri o carte-monument, absolut esențială pentru înțelegerea nu doar a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
impur. Aceste detalii nu ne sunt prezentate, dar juxtapunerea se produce facil în mintea lui Zibal. Discuția dintre cei doi tineri merită o paranteză pentru că aici comentariile naratorului dezvăluie prezența în fundal a scriitorului și a strategiilor sale. Avem un plonjeu în epistema de secol XIX, temele puse în discuție sunt teme de manual pentru medicina de sfârșit de secol. În rama epistemică, ucigașul dobândește un chip generic, cel descris de Lombroso în Homo criminale, matoidul sau cazul de reversie. În
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cel care, după o lectură a romanului "Ulise" a concluzionat că și Joyce suferă de schizofrenie. Potrivit lui, tatăl și fiica ar fi doi oameni care se îndreaptă spre fundul unui râu, dar, în timp ce fiica se scufundă fără speranță, tatăl execută plonjeuri abile. Joyce a încercat în zadar să o reintegreze pe Lucia în societate, regizând o logodnă cu un anume domn Alex Ponisovsky sau încăpățânându-se să transforme pasiunea ei pentru "lettrines" într-o profesie din care se poate trăi. În
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Mats Ek pare a fi un alergător, dar care, în decizia lui paradoxală de a concura la proba de sărituri, reușește o spectaculoasă săritură în adâncimea subiectelor abordate, ignorând, cu geniu nebun, avertismentul că piscina este goală. Aici, în acest plonjeu inițiatic, Mats Ek găsește forța originară a rebotezării vechilor povești. Scriind pe suprafața apei - cum îi place să spună - el nu mai repetă totuși istorii de suprafață; lecturile lui sunt anagogice. Dincolo de planul acesta al relecturării, al hermeneuticii literare - unde
Două legende ale dansului onorate cu titlul de Doctor Honoris Causa la București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105823_a_107115]