180 matches
-
cu tratatele unor filozofi și teologi excentrici din secolul al XVII-lea, - bunăoară Newton, despre poziția geografică a iadului sau Calea spre perfecțiune a lui Jeremiah Whiteley. Încăperea mirosea a vechi, a paie de ambalaj și a haine prea des plouate. Stînd lîngă rafturile care cuprindeau loturile numerotate de la 1 la 35, Rowe putea observa toate persoanele ce intrau sau ieșeau pe ușa clădirii unde-și avea biroul domnul Rennit. Chiar În dreptul ochilor lui se afla un liturghier fără o valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nici Chianti 1 de la Triest, mai bucuros ar sta acasă cu un vârtos de Mostar sau cu un vin alb de Prokuplje, simplu. Până la urmă l‑am Împins să‑și scoată un pașaport. S‑a Întors furios și prost dispus, plouat, certându‑se cu mama; pantofii cumpărați de ea luaseră apă și‑l mai și juliseră, iar miliția, când l‑a ajuns pe la Indjia, i‑a cotrobăit și i‑a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe la Indjia, i‑a cotrobăit și i‑a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un câine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un loc cât se poate de distinct În Cartea morților? Singura lui consolare din toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de flori, pe care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
clipă realiză că duce cu ea însăși o luptă inutilă și fu gata să renunțe. I se părea atât de zadarnic totul! Nici vocea interioară nu mai spunea nimic, ședea și ea resemnată, pitulată într-un colț, ca o găinușă plouată. Ieși din cadă înfășurată în două prosoape mari de baie, se duse ca un automat la șifonier, își alese sutienul, chilotul, dresurile, din seturile ei noi, păstrate pentru înmormântare, luă o rochie din stofă și reveni din nou în fața oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adâncul ei era o rană și din ea curgea ceva ca o rășină rară, cum vezi și pe brazi, și care avea acest miros. Un miros peste care se așezase, pentru o vreme, unul de brânză puturoasă ori de oaie plouată de care el uitase, cum uitase și de sania care se Îndepărta de fată pe măsură ce mașina lui Marcovici se apropia de poarta doamnei Ster. Spuse tare, răspicat, convins de adevărul său: Fata fost violat. Se poate spune și așa ceva, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
jos, spre prag. La picioarele mele era o cutie udă leoarcă. — O, am făcut. Așa-i. Bărbatul ridică bărbia într-o exclamație tăcută iritare, apoi se întoarse și, strângându-și în continuare haina în jurul trupului, se îndepărtă șontâcăind pe strada plouată, galbenă în lumina felinarelor, fără vreo altă vorbă. Cutia din prag era mare, precum cele pe care le iei de la Tesco atunci când te muți. Era ambalată în hârtie maro și muiată de ploaie. Era de asemenea foarte grea. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că omulețul împinge. Pune-le în șopron, dom' Niculiță, ordonă din ușă doamna Mardare. Dar... un rachiu întîi, că-s țapăn de frig. Sigur, imediat, dom' Niculiță. Paharul este oferit din toată inima, ceva mai plin decît la plecare și, plouat și transpirat, omulețul îl soarbe cu socoteală, după un ritual doar de el știut. Întîi își umple gura, apoi îl plimbă de ici-colo, avînd două boalfe umflate ca la hîrciog și, într-un final, se deschide intrarea spre stomac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
după ce adunaseră lucrurile împrăștiate, se privesc pentru o clipă. Fața vinovată a băiatului îi stârnește râsul spulberându-i orice urmă de supărare. Într-adevăr, simțindu-se vinovat, dar în același timp impresionat de frumusețea făpturii din fața sa, băiatul părea foarte plouat. — Parcă ai fi picat din lună. Din cauza dumitale am să pierd acceleratul. —Sub nicio formă, îi răspunde băiatul fascinat de frumusețea ei, scoțând telemobilul pentru a telefona. În cinci minute veți avea mașina cu care să mergeți la gară și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
doamna cu care faci pregătire? — Am lipsit de două ori de la pregătire. —De ce? —O dată n-a putut doamna și a doua oară am fost obligați să mergem la o prezentare de carte. —Cheamă-l pe tata, te rog! Plecând cam plouată, după câteva minute s-a întors cu Alexandru. —Sandu dragă, ai știut că Leni a luat cinci la engleză? —?! — Zice că nu s-a mai dus de două ori la pregătire. Trebuie s-o urmărești. —Tu ești mare acum, îți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
plăcute, cu sărutări, cu îmbrățișări și toate acestea erau manifestări sincere, nu de fațadă. Era fericit când ea îi admitea propunerile și se întrista când erau amânate anumite întâlniri. Îl necăjea cu unele păcăleli și se amuza văzându-i fața plouată, încât nu rezista să-l țină mult în asemenea stare și-i spunea adevărul, iar el se bucura ca un copil mic și o săruta cu dragoste. Își amintea de ziua în care Matei o văzuse pe stradă cu colegul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Parcă erați doi prieteni, mai mult doi iubiți, îi spune el posomorându-se. — Am putea fi așa cum ne consideri tu, fiindcă ne înțelegem extraordinar de bine, vrea să-l păcălească Cecilia. S-a văzut acest lucru, completează Matei, cu fața plouată care o amuza pe Cecilia. Ca să-l readucă la realitate cât mai repede, că nu suporta să-l facă să sufere, ea i-a spus: — Am citit într-o revistă că terapia prin râs te ajută să lupți împotriva stărilor
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
profereze, și revenin-du-și parcă încet, strigară, nu ca o injurie, ci ca o scurtă caracterizare psihologică, rostiră cu glasuri obișnuite, în care nu intra nici o idee războinică, ... spuseră pe un ton al lor, cântat, plin de dispreț, doar atât: români plouați!... Vasăzică, numai plouați. Ai naibii, cum de le venise în minte?... Mândrilă speculează momentul aparției adevăraților turci, pe care țiganii, „arși" data trecută, îi cred iarăși munteni —, și prind deodată curaj, amăgiți de gândul că istoria se repetă. „Țiganii - notează
O ceartă în tramvaiul 26 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6438_a_7763]
-
parcă încet, strigară, nu ca o injurie, ci ca o scurtă caracterizare psihologică, rostiră cu glasuri obișnuite, în care nu intra nici o idee războinică, ... spuseră pe un ton al lor, cântat, plin de dispreț, doar atât: români plouați!... Vasăzică, numai plouați. Ai naibii, cum de le venise în minte?... Mândrilă speculează momentul aparției adevăraților turci, pe care țiganii, „arși" data trecută, îi cred iarăși munteni —, și prind deodată curaj, amăgiți de gândul că istoria se repetă. „Țiganii - notează el - zicându-și
O ceartă în tramvaiul 26 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6438_a_7763]
-
Simona Tache “Când beduinii încep să semene cu omul din Atlantis, cămilele cu niște curci plouate și Sahara cu o cadă plină de clăbuci, un bărbat dintr-un oarecare colț al lumii a făcut un duș ceva mai lunguț”, am spus eu în Cațavencii de săptămâna trecută, la rubrica de cafteală între sexe, intitulată Bătăi în
Când tot Universul face băiță by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18536_a_19861]
-
brățară și că tot ce va conta, de fapt și de drept, va fi cum o să mă simt eu în ziua cu pricina. Dacă o să am o stare mișto, rochia va fi perfectă, dacă o s-o port ca o curcă plouată, o s-arate și ea tot ca o curcă plouată. Toată săptămâna m-am gândit la nenorocita de curcă și am regretat momentul în care am decis să fac nuntă: “Mie nu-mi plac nunțile, le urăsc, cum am ajuns eu
Cum mi-am ales rochia de mireasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18619_a_19944]
-
și de drept, va fi cum o să mă simt eu în ziua cu pricina. Dacă o să am o stare mișto, rochia va fi perfectă, dacă o s-o port ca o curcă plouată, o s-arate și ea tot ca o curcă plouată. Toată săptămâna m-am gândit la nenorocita de curcă și am regretat momentul în care am decis să fac nuntă: “Mie nu-mi plac nunțile, le urăsc, cum am ajuns eu să fac nuntă? Ce caut eu în filmul ăsta
Cum mi-am ales rochia de mireasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18619_a_19944]
-
rândunele, de fluturi și de soare Dor de pomi cu voaluri ce miros a floare, Dor de tril gingaș, suav de păsărele Dor de catifeaua nopților cu stele. Dor de dimineți cu gene-nrourate, Dor de aburi calzi din frunzele plouate, Dor de nori din scame și adieri de vânt, Dor de freamăt vesel-ntregului pământ. Dor de aur dulce, parfumat din miere, Dor de verde crud al ramurilor grele Dor de liliac zâmbind la fereastră, Dor de iubirea din inima
DOR de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384792_a_386121]
-
timp din funcție, șeful circulației rutiere îmbătrânise prematur, dar se chinuia să pară drept, jovial și să stabilească dialoguri cu notabilitățile Capitalei, însă puține îl mai luau în seamă. În absența stăpânului său, Codru Furgoteiu se prezenta ca un câine plouat, nereușind încă să se lipească de Gellu Globescu: rămânea, deocamdată, de partea celui mai puternic, chiar dacă acesta se afla la mii de kilometri depărtare de el. Deși continua să fie cel mai apropiat om al ambasadorului itinerant, vistiernicul ezita să
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
De măicuța mea bătrână. Of, ce dor greu mă apasă, De căsuță și de mamă, De copilăria-mi verde Și de-a măicuții, dojană. Dor de pașii mei desculț, De prin iarba-nrourată, Și de urma tălpilor, De prin țărâna, plouată. Dor de halca din verdeața, De pe șesul meu de vis, Unde cerul se-apleca, Pentru-a se lăsa atins. Dor îmi e și sete seacă, Să beau apă din fântâni Și să aflu din nou gustul, Sătucului cu bătrâni. Dor
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]
-
curent rece. Nu așa se intră aici, îl mustră socrul său, trebuia să faci ca mine, să te apleci puțin și să te ferești de apa care curge de sus. No, uită-te la tine, ești ud ca un mâț plouat. Într-adevăr, cămașa inspectorului era leoarcă. Nu fusese atent cum procedase bătrânul comisar. El trecuse de-a dreptul prin pânza de apă a cascadei. Sunt sigur că n-ai nimic de schimb la tine, nu-i așa? Cristian dădu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Chianti 1 de la Triest, mai bucuros ar sta acasă cu un vîrtos de Mostar sau cu un vin alb de Prokuplje, simplu. PÎnă la urmă l-am Împins să-și scoată un pașaport. S-a Întors furios și prost dispus, plouat, certîndu-se cu mama; pantofii cumpărați de ea luaseră apă și-l mai și juliseră, iar miliția, cînd l-a ajuns pe la Indjia, i-a cotrobăit și i-a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe la Indjia, i-a cotrobăit și i-a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un cîine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un loc cît se poate de distinct În Cartea morților? Singura lui consolare din toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de flori, pe care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și despre nimic. Mi-am amintit de Mazerulles, secretarul inspectorului de la Instrucțiune, pe care mersesem să-l văd imediat după moartea Lysiei Verhareine. M-ar fi bucurat să-i revăd capul acela ca un nap, tenul cenușiu, ochii de câine plouat ce așteaptă o mână care să-l mângâie. M-am îndreptat spre Piața Carmeliților, unde se găsea clădirea Inspectoratului. Nu mă grăbeam. Simțeam că scăpasem de o greutate nedefinită, și revedeam figura lui Mierck când îl expediasem. Fără îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
înghețate imagini trecute în prezent și aruncate în viitor. Orbită de întunericul alungit în neant, printre fire sticlos de dureroase adâncite în carnea cu miros de eternitate, asist, neputincioasă, spectator fără voie, târându-mi amăgirile în cocoașă, la un cortegiu plouat. Referință Bibliografică: TRECEREA / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1081, Anul III, 16 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
TRECEREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363482_a_364811]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > ȘOPÂRLE VORACE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1314 din 06 august 2014 Toate Articolele Autorului panglică boțita din par îi mirosea a fan plouat legăna strîns pisică tărcata pocnindu-și genunchii ascuțiți de rotunjimea pietrelor de rău mieunatul pisicii languros mască o acarofobie față cunoștea (mușcat)ură păianjenilor picioarele lor perfide strecurându-i-se sub ceafa că un cerc ptolemeic savoarea perelor (perga)mute
ŞOPÂRLE VORACE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361092_a_362421]