157 matches
-
unei neliniști interioare, poate “păcatul” de a se confesa unui “semiateu” “lucrat la greu” dar “neșlefuit” îndeajuns ca să nu fie interesat de ce se spune și de cine este vorba în “propoziție”, își face cu mâinile de lucru la un ursuleț plușat găsit prin preajmă, îi pune ochiul de mărgean în cavitatea oculară, se mai uită cu colțul privirii din treacăt la mine, să-mi ia probabil nivelul “rezistenței” dovedite și își continuă destăinuirea: “Rezervația este “punctual central al universului” la indieni
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
impecabil pe trupul ei adolescentin, dar clădit într-o formă ușor apetisantă, puțin extravagantă și de un botticellism consacrat prin The Birth of Venus( Venus ieșind din mare). Ea nu ieșise din mare, ci în lume. Rochia din materialul greu, plușat și cu textură felină nu se mula pe trupul tânăr într-un mod vulgar, dimpotrivă păstra o anumită distanță de formele trupului formând parcă un strat de protecție, de apărare împotriva unor priviri prea doritoare. Peste rochia cu decolteu în
DREPTUL LA NEFERICIRE, AUTOR LILIANA TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352598_a_353927]
-
caracalean și adunații săi, evadați de prin mai toate cele partide, ori cu state de ex-profesioniști refulați, lăsați la vatră de care mai de cari servicii. Mai ales în zilele acestea, de târguieli la nivel „înalt”, în goana după scaune plușate și stipendii grase, lăcomia disperată a Puterii își dă poalele peste cap fără complexe de vreun fel, din sincer dor și drag de majoritate parlamentară, cântând în struna măscăriciului violet, care, brusc lovit de amnezie, cheamă „ciocoimea” - scuipată în cap
CÂT DE DISPERAT POŢI FI, CA SĂ TE ÎMBRACI ÎN VIOLET? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344681_a_346010]
-
ne îndeamnă să ne descălțăm și să punem pantofii în locker, într-un dulăpior încuiat. De acolo luăm o cheie cu un număr, pe care o lăsăm la recepție, în schimbul altui număr. Ni se înmânează, cu o plecăciune, un prosop plușat și un mic cadou personal, un alt prosop mai mic, pe care să-l folosim ca pe un burete în baie. Citisem despre onsen, sunt băi termale, abundente în zonele vulcanice, pe care și oamenii și maimuțele le apreciază cu
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
alte utilități comune (spălătorie, serviciul poștal aferent cu căsuțe poștale pentru locatari, instalații standard de încălzire, sala de fittnes, de forță, piscină și jacuzzi, bibliotecă și librărie, loc amenajat de joacă pentru copii, căptușit în întregime cu un material sintetic plușat sau cauciucat care “teșeste” sau rotunjește marginile și muchiile tăioase sau colțuroase facând imposibilă (sau, mă rog, suportabilă) rănirea, căderea, impactul dureros ... Întâmplarea de mai jos n-aș fi dezvăluit-o dacă nu mi-ar fi influențat întrucâtva reveriile unui
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (2) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342534_a_343863]
-
Pe scena cu decorul știut (p. 79), însă împortant este faptul cum fiecare descoperă, învață și interpretează pașii propriului dans: „Spectacolul de mult s-a terminat / pentru cei prezenți în această sală / doar o persoană a mai rămas în scaunul plușat / împietrită și albă ca o cală... / M-am simțit ca la un mare bal / la care am venit de cînd m-am născut / pluteam amîndoi în pas de cadril / pe scena cu decorul știut”. Poezia lui Dorel Sibii vibrează asemenea
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
camionul la ora șase dimineața și aduse acasă noaptea, frânte de oboseală. Nu le mai ardea de batiste cu monogramă și ii înflorate. Progresul cel victorios a umplut și el casele oamenilor cu țesături și confecții, frumoase cuverturi și prosoape plușate. În fața lor, lucrăturile femeilor și fetelor au pălit. Au ajuns de rușine. Cine se mai fălea cu odoarele de altădată?.. Dar cu mentalitatea Goviei ce s-a întâmplat? Reminiscențele ei au rămas în sufletele oamenilor, fără să știe, fără să
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
o mai ajută nici ochii, nici mâinile. Iar nepoatele...nu-i mai cer. Sau...cele bătrâne au plecat demult Dincolo...Astăzi nimeni nu mai vrea zestre cu ștergare de borangic și macate de lână. Acum, la nunți se dăruiesc covoare plușate...Ștergarele de borangic?..Nțț! Ce să facă cu ele? Iar macatele? Cine mai pune pe pat sau pereți vechile macate? Acum, cuvertura plușată este regina patului, Macatul a ajuns de rușine. Ceva...”țărănesc”. Cine mai vrea să fie considerat țăran
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
mai vrea zestre cu ștergare de borangic și macate de lână. Acum, la nunți se dăruiesc covoare plușate...Ștergarele de borangic?..Nțț! Ce să facă cu ele? Iar macatele? Cine mai pune pe pat sau pereți vechile macate? Acum, cuvertura plușată este regina patului, Macatul a ajuns de rușine. Ceva...”țărănesc”. Cine mai vrea să fie considerat țăran? Merge la bucătărie, acolo...o gioarsă pe jos! Sau, preș la intrare. Ori...în cușca dulăului. ...Uite-așa, Govia s-a transformat într-
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
de foi ieftine, colonie, pudră de față. Și totuși de-a lungul râului, primăvară timpurie, primul kaki - câteva săptămâni de soare, de căldură, și Manhattanul urma (scurt) să se alăture continentului nord-american la o zi de verde de pe vremuri, opulență plușată, lustrul anotimpului, lucind, palid, ca de rouă, mere pădurețe În floare, albe ca sângerul, roze. Apoi picioarele oamenilor s-ar umfla de căldura aceea, și la Rockefeller Center cei ieșiți la plimbare s-ar așeza pe lespezile lustruite de lângă lalelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu unu fac doi, niciodată trei cum se întâmplă - mi-ați spus odată - în profesia dumneavoastră atunci când interpretați legile, dacă nu cumva glumeați. Credința dumneavoastră este creația închipuirii firii dumneavoastră. Vorbind, îmi aruncă pe jos două pulovere și un halat plușat, fără nici un control sau scuză și se așeză pe scaunul astfel golit, picior peste picior, aprinzându-și țigara pe care o ținuse, împreună cu altele, într-o tabacheră de piele cu schelet metalic de culoare galbenă, poate suflat în aur, scoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
motivație, anormalitatea unui regim de dictatură, zeci de ani... Nu mai are importanță, timpul acela a trecut definitiv, odată cu el și noi. Ana aștepta în odaia numită „salon”, cu covoare lânoase, tablouri, un divan larg acoperit cu o cuvertură maro plușată, cumpărată de la oraș, trei perne, două simple, pufoase, albastre, și una lucrată la gherghef, în galben, o mare oglindă ovală, părând venețiană, prinsă de peretele dinspre canapea, un taburet pirogravat, o toaletă cu oglindă mică, dreptunghiulară, pe care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aberantă? Ba nu! Deodată zâmbi, făcu doi pași către mine, se apropie atât de mult că-i simții suflarea. - „De ce te uiți?” vorbi; ne îmbrățișarăm și camera, toată, căpătă culoarea rochiei ei. „Până când?” - și iată-ne pe canapeaua cu cuvertură plușată, apoi nu mai mi-aduc aminte nimic, decât că în zori ne trezirăm din somnul de noapte; m-am întrebat, uluit, dacă fusese ea în adevăr sau numai reflectarea ei în planul ideilor. Nu știu nici acum exact, deși ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mă îmbrățișa și sărută; nu mă așteptam. O sărutai la rându-mi și după o jumătate de oră de conversație ambiguă, începu amurgul - partea aceea a zilei era vinovată, gândesc acum, - ne prăbușirăm necontrolați pe divanul acoperit cu o cuvertură plușată, de culoare bej, pe care trupurile noastre, ajutate de căderea roșiatică a soarelui, aveau să plutească învingătoare ca pe apa unui ocean nesfârșit. Ea se lumină de-o fericire rară, eu asemeni, încât, privind, sau numai exultând, trupul ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să-ți arăt ce înseamnă curajul. Viața nu trebuie trăită oricum”. „Nu înțeleg ce vrei să spui” îngăimai. „Ai să înțelegi în curând!” îmi răspunse. Rostirea nu-și pierduse nimic din intransigența pe care i-o știam, dar căpătase tonuri plușate, încetinite alunecări intime, o anumită știință a pauzelor ce puteau fi reprezentate (datorită respirației și privirii, la care se adăuga ceva ce scăpa atenției), puteau fi reprezentate, spun, prin linii asemeni celor de pe graficele de temperatură, dar nu în unghiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fața lui s-a dezlănțuit o furtună. Ion trebuia să plece la lucru, era ajutor de mecanic la un garaj. Mi-a spus: „Hai să-ți arăt ceva”, m-a luat de mână și ne-am așezat pe o canapea plușată, n-am văzut bine ce culoare avea, pentru că era prea întuneric în cameră. A arătat cu degetul spre televizorul din fața noastră și a spus: „Ăsta-i televizorul”. A pus mâna pe telecomandă și a adăugat: „Asta-i telecomanda. Pe la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
datorită împrejurărilor care au făcut să ne despartă zeci de ani și să ne îngroape în uitare, îți completăm acum darul de atunci de la botez cu darul de azi de la nuntă. Claudia și Virgil, nașii de botez, deschid două cutii plușate. Virgil scoate din una un lanț de aur cu pietre de turmalină roză și i-l pune la gâtul Teofanei, în timp ce Claudia deschide altă cutie din care scoate o brățară cu aceeași lucrătură ca a colierului și o pune la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ceea ce văd îi impresionează și-i surprinde plăcut. În centrul holului imens, o mică grădină cu pomi exotici, un izvoraș care susura printre stânci în miniatură, câțiva nuferi în micul lac pe sub care se zbenguiau niște peștișori de acvariu, canapele plușate, măsuțe pe care erau vaze cu flori, într-un colț un televizor cu plasmă extraplat la care câteva doamne urmăreau cu interes o emisiune de modă. Domnul Tilică o invită frumos pe doamnă să ia loc pe un fotoliu, iar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fustă neagră mult deasupra genunchilor. Dacă ar fi venit de la început, ar fi fost dată afară din pricina fustei, care îi dezvelea pulpele; în mână ținea un trandafir roz-pal. Mergea cu o grație care era numai a ei, strecurîndu-se printre scaunele plușate. Se așeză departe de noi, singură, și stătu acolo o vreme, mirosind din când în când trandafirul. Apoi se răzgândi și veni spre noi, găsindu-și un loc la vreo două rânduri mai sus de mine. Fusesem tot timpul, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
garoafe galbene pe fond palid. Un fotoliu cam uscățiv, cu tapițerie buretoasă, roșie cu desene turcești, se sprijinea de peretele cu fereastra. Pe el se aflau doi puișori verzi de pernă, un pulovăr cafeniu aruncat la întîmplare și un prosop plușat, galben. Cel mai interesant era însă peretele din stânga mea. Lipită de el se afla, lângă ușă, o toaletă cu oglindă. Un tub metalic cu capac de plastic alb era așezat pe un colț al toaletei (mult mai târziu mi-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
afla trenulețul, iar fetițele, fiecare, păpușa preferată. - Urcați în mașină, îi pofti doamna, să faceți cu mine o plimbare! Sfioși, temându-se să nu murdarească cu hăinuțele și ghetuțele lor, frumoasa mașină, se urcară și se așezară stingheri pe canapelele plușate. Șoferul opri în fața unei vile bogate și aici doamna îi rugă să urce cu ea în casă, căci nu poate duce singură cadourile. Copiii intrară în vilă și nu le venea să-și creadă ochilor. Era atâta bogație, căldură și
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
oftă ea, „și-mi arde de prostii.“ Nu se putu abține și se mai cercetă câteva clipe în apele verzui ale oglinzii. Se șterse apoi, îndelung, cu prosopul mare, vișiniu. Trecea dintr-o cameră în alta, leneșă, zăbovind în răsfățul plușat, molcom, vaporos al prosopului. Îl aruncă pe masa din sufragerie și se duse la ușile înalte dinspre balcon. Primul impuls fu să le deschidă și să iasă așa, goală, în aerul dimineții, să desfacă larg brațele și să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întregi. În cele din urmă, m-am oprit la pantalonii mei cei noi, din vinil, cu talie joasă, un tricou micuț și strâmt care avea inscripționat pe piept „Barbie is a slut!“1 și un pulover cu nasturi, din material plușat. Mi-am prins părul în vârf de cap cu o grămadă de agrafe lucitoare. După care, m-am dus la baie și mi-am dat cu niște ruj ciocolatiu. Eram gata să dau piept cu lumea. Dacă ea era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Opțiunea A era ceva mai atrăgătoare. În plus, dacă ieșeam din studio, puteam să-mi distrag atenția și totodată să sper că, până mă întorc, Hugo îmi va lăsa un mesaj. Am tras pe mine un tricou scurt, un pulover plușat și mai scurt cu decolteu în V și pantalonii cei vechi din piele, simțind un nod în piept, căci mi-l aminteam pe Hugo spunându-mi cu asprime că nu-mi mai vin bine și că ar trebui să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
În haine; plutea În nori ce puteau fi tăiați și amestecați cu mâna. Se duse la bar și Își cumpără o grappa, fără să o dorească cu adevărat, dar plictisit să urmărească jocuri. Se așeză pe-o sofa din catifea plușată și-i privi pe jucătorii din cameră, sorbind din când În când din paharul din mână. Închise ochii și se lăsă să plutească pentru câteva minute. Simți sofaua cum se mișcă lângă el și, fără să deschidă ochii sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]