39 matches
-
milioane. Ușile fiecărui vagon au fost închise cu lacăte și au fost sigilate fiecare cu câte două sigilii, unul aplicat de către delegatul Guvernului Imperial rus, iar celălalt, al Băncii Naționale a României, aplicat de către delegații acestei Bănci. În plus, fiecare ușă a fost plumbuită cu plumburile Băncii Naționale a României. Tezaurul Băncii Naționale a României, precum și celelalte două lăzi se găsesc, începând din ziua când au fost încredințate delegatului Guvernului Imperial și încărcate în vagoane, sub garanția Guvernului Imperial al Rusiei în ceea ce privește securitatea transportului, securitatea depozitării, precum și a înapoierii în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de aceeași valoare, se va număra numai conținutul a doi saci și se vor cântări toți cei opt saci, verificând greutatea și valoarea indicată în fiecare fișă și punând fișe noi la sacii numărați. Sacii deschiși, după verificare, vor fi plumbuiți cu plumburile Băncii Naționale a României. 3.Valorile care, pentru vreun motiv oarecare, nu vor putea fi nici socotite, nici cântărite, sânt acceptate la valoarea declarată de Banca Națională a României. 4.După efectuarea verificării se va reînchide în lăzi conținutul valorilor, care vor fi sigilate
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pe lângă funcționarii Băncii Statului, care alegeau sacii ce urmau să fie numărați și asistau în permanență la numărătoare, mai era un funcționar al Băncii noastre, 2 numărători ai Băncii Statului și un om de serviciu al nostru, care cosea și plumbuia sacii numărați. Mesele de lucru erau în număr de trei. La masa nr. 1 lucrau d-nii A. N. Bogatiroff, I. Opran, numărătorii V. Ivanoff, V. Grosef și omul nostru, I. Popescu. La masa nr. 2 lucrau d-nii P. E. Ivanoff
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
actelor etc. Ușile fiecărui vagon au fost închise cu lanțuri și au fost sigilate fiecare cu câte două sigilii, unul aplicat de delegatul Guvernului Rus și celălalt, al Băncii Naționale a României, aplicat de delegații acestei bănci. Pe lângă aceasta, fiecare vagon a fost plumbuit. Toate aceste valori de orice natură, ca și Tezaurul în aur, menționat mai sus, încărcat în cele trei vagoane sus-zise și având o valoare totală declarată de delegații Băncii Naționale a României de lei 1.594.836.721,09 bani, se găsesc, începând
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în vagoane care transportă, de altfel, caii. Vagoanele sunt curățate de paie și ne urcăm noi. 38 de persoane într-un vagon, printre care patru bătrâni peste 80 de ani și un copil paralizat. Ne era teamă să nu se plumbuiască vagoanele. La gară s-au împărțit pâini. în închipuirea noastră și, după cele spuse, plecam spre o localitate în fundul Basarabiei, Atachi, se zicea că vom fi colonizați și vom avea un mijloc de trai. La opt seara am plecat, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
desfrunzite de puls, un timp la fel de unic/ șerpuind prin vremuri tulburi. întreaga istorie o lentă și treptată dezumbrire de inimă și se va ști doar, cînd se va deschide ultima ușă, cînd ne vom agăța de clipă ca de mînerul plumbuit de oprire al trenului ce acum ne poartă bătînd sacadat în șine, ritmul emigrării noastre în Siberia Te aud suspinînd, deși la cîteva zboruri de pasăre de mine, te văd întinsă în întunericul pustiu al casei, și-n jur ziduri
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
spate și târțâin-du-și picioarele, Eliade se grăbea să deschidă ușa și apoi mi se dezvăluia o scenă de neuitat. Imaginea nu era una cu rafturi sau pereți plini cu cărți, ci literalmente aceea a unei lumi alternative întunecate din cauza ferestrelor plumbuite din fundul camerei și complet îngropată sub mormane de cărți. În mijlocul acestor movile mișcătoare se afla o singură potecă îngustă care ducea de la ușa încăperii la un birou vechi de lemn încărcat cu pipe împrăștiate, tutun, hârtii aflate acolo din
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
dulce nu bea niciodată: "Ce, sunt copil mic?" zicea el). După masă se întindea pe pat, dezbrăcîndu-se ca de noapte, și începea să-și consulte cărțile rare. Dar abia lua, să presupunem, De religione Persarum în mână, Hagienuș se simțea plumbuit de somn, și punând un zălog la carte o lăsa să alunece din mână și adormea. După această siestă își făcea singur cafea la mașina de spirt și lua o dulceață. Ceașca de cafea de dimineață, întoarsă pe farfurioară, și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
radioul și luminile aprinse. Apoi m-am urcat pe scări până la platforma unde dormeam și m-am suit pe acoperiș dând dovadă de o impresionantă forță în mâini. Din păcate nu era nimeni în preajmă să mă aplaude. Acoperișul era plumbuit, dar eu purtam teniși cu talpă de cauciuc. Ceea ce eu numesc cu mândrie atelier este de fapt un depozit detașabil de dimensiuni reduse care fusese inițial construit ca anexă pentru depozitul alăturat. O scară duce de la acoperișul meu la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
avem certitudinea unor fructe cu greutate. Din această perspectivă privind, spunem că fiecare matur a fost odată copil, că fiecare serios critic "de azi" a tremurat pentru o rimă, a plâns pentru o frunză care părea să cadă cu tot cu cerul plumbuit de toamnă sau a tremurat pentru vreo iubită inconsistentă care lua chip doar în metaforă. Gheorghe Grigurcu e criticul serios care "nu s-a jenat" niciodată de prezența filonului poetic în miezul ființei, de această perpetuă copilărie a sufletului care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a mai fost niciodată bolnav și uite ce flăcău se zidește pe zi ce trece! În noaptea aceea însă, bulibașa Iorgu Stănescu se zvârcoli în așternuturi de parcă ar fi dormit pe ciulini. Dimineață, se sculă înaintea tuturor, și văzu cerul plumbuit cu nori cenușii. Ziua nu se arăta a fi prea prietenoasă. Prevestirile lui se adeveriră. Nu mult după ce un soare ca o turtă de ceară abia se prefiră cu greu printre norii bulgăriți pe înalturi, oamenii legii poposiră și în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ai parte. Și dacă n-ai filozofii cu tine chiar și În cârciumă se cheamă că bei singur și ești trist. Iar omu’, ca să filozofez și eu ca Cant, nu are voie să fie trist atunci când bea. Sandu Întoarce privirea plumbuită către Gicu. Mă, voi ați Înnebunit, v-a luat Dumnezeu mințile? E drept că susțineam prin vocea mea ideea lui Țuțea, că suntem vii dacă suntem credincioși, dar nici șoareci de bibliotecă nu v-am urat să fiți... Poate doar
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pentru taxa de ceremonie. Cristina le împărți bomboane de mentă. Ăia doi începură să urle, dar văzând că popa, țârcovnicul și groparii aleargă la Soliman fără să mai aștepte vreo răsplată, spălară putina și ei. Știau o scurtătură. Cerul se plumbuise de tot. Mai lumina doar stejarul în care își frânsese gâtul Bizonul Alb. Nu se auzea nimic, nu era o țipenie. Ciorile fâlfâiseră către îngropăciunea bulibașei. Rămăseseră doar castanii negri, despuiați. Cristina strivi țigara lângă mormânt. Spuse cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În vagoane care transportă, de altfel, caii. Vagoanele sînt curățate de paie și ne urcăm noi. 38 de persoane Într-un vagon, printre care patru bătrîni peste 80 de ani și un copil paralizat. Ne era teamă să nu se plumbuiască vagoanele. La gară s-au Împărțit pîini. În Închipuirea noastră și, după cele spuse, plecam spre o localitate În fundul Basarabiei, Atachi, se zicea că vom fi colonizați și vom avea un mijloc de trai. La opt seara am plecat, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]