72 matches
-
economie nu aduseseră rezultate edificatoare, mulți ajunseseră la concluzia că nu se putea progresa fără o reformă importantă a instituțiilor politice (dar nu o schimbare de regim). (Cazul 4, Ungaria) Încă minoritari În aparatul de Partid, reformatorii preconizau astfel ineluctabilitatea pluripartidismului, raționament fondat nu atît pe dragostea pentru democrație, cât pe necesitatea ei funcțională, provenită În mod curios din natura Însăși a kadarismului. În realitate, ca și În Polonia, existența unui sistem mixt (un mare sector socialist și un sector mic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
mai joacă un rol la nivelul numirilor efectuate. 7. Concluzii preliminare Cabinetele comuniste se caracterizează prin stabilitate guvernamentală și printr-o politică sistematică de rotație a cadrelor. Chiar dacă această tendință generală subzistă după 1989, cu toate diferențele introduse de apariția pluripartidismului, trecerea de la un tip de regim la altul poartă semnele discontinuității. Putem identifica, astfel, o similaritate la nivelul procedurilor și mecanismelor cu privire la politicile de personal, dar și discontinuități la nivelul rotației actorilor politici executivi. Astfel, o analiză din prisma selectorilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
Iordache, „Ce-a fost rău și ce-a fost bine În Epoca Socialistă I”, Politica, nr. 131, 3 septembrie 1994, p. 3. Corneliu Vadim Tudor, op. cit., p. 108. Florin Iordache, op. cit., p. 3. Alexandru Radu, Nevoia schimbării. Un deceniu de pluripartidism În România, București, Editura Ion Cristoiu, 2000, p. 242. „Strategia Fulger”, România Mare, nr. 306, 17 mai 1996, pp. 12-13. „Prioritățile agrare ale PRM-1992”, Politica, nr. 24, 1 august 1992, p. 1. „Strategia Fulger”, România Mare, nr. 306, 17 mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
fi să spunem Rusia versus democrația, pentru că în Rusia n-a fost democrație niciodată. Când zic democrație mă gândesc la cea autentică, de tip european, și nu la un surogat care poate să cuprindă chiar o constituție de tip modern, pluripartidism și presă de opoziție, ca și alte ingrediente democratice, dar care să nu funcționeze conform regulilor democratice autentice. În Rusia de azi există toate acestea, dar, repet, funcționarea sistemului politic și social nu este una democratică. Cum se explică acest
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
văzut, un amestec foarte complicat de adevăruri concurente, dintre care multe se împart mai curând după percepția estică (fostă socialistă) sau vestică (anticomunistă), decât după criteriul "vechimii" sau al "noutății". Termenii care punctează destul de stângaci relatările postcomuniste ("totalitarism", "alegeri libere", "pluripartidism", "Războiul rece" ș.a.) sunt, de fapt, reprezentări occidentale negative despre Estul socialist. Nici pentru estici schimbările de terminologie nu erau chiar necunoscute, dar acestea au putut fi utilizate abia după intrarea lor în verbiajul guvernărilor posttotalitare. În aceste pagini, comunismul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
42. De altfel, la această organizație au aderat foarte mulți lideri politici din fostele partide politice. Unii au aderat la Frontul Renașterii Naționale din dorința de a putea acționa în cadrul formațiunii, conform convingerilor politice vechi. Alții, acceptând ca definitivă dispariția pluripartidismului democrat burghez, au văzut în Frontul Renașterii Naționale o înjghebare trecătoare 43. Lapedatu a aderat la această formațiune politică sub impulsul îngrijorărilor determinate de situația internațională încordată. El a văzut în Frontul Renașterii Naționale posibilitatea unirii tuturor forțelor în fața pericolelor
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
conduce spre unele dintre motivele apariției partidelor politice. Conform acesteia, evoluția politică a Europei a fost afectată de trei revoluții succesive: revoluția națională, revoluția industrială și cea internațională. Aceste mutații au divizat sistemele politice, au produs clivajele ce au generat pluripartidismul. Fiecare revoluție este urmărită pe două axe conflictuale: axa funcțională și cea teritorial-culturală. Astfel, fiecare revoluție produce cîte două clivaje, structurate pe axele amintite: revoluția națională a cauzat clivajul biserică / stat pe axa funcțională, și centru / periferie pe axa teritorial-culturală
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Unele clivaje nu apar decît în anumite țări sau grupuri de țări bine stabilite, în timp ce altele, mai ales clivajul capitaliști / muncitori, se regăsesc în toate sistemele politice europene. Pentru noi, multitudinea de clivaje și întrepătrunderea lor au condus la dezvoltarea pluripartidismului ca și a sistemului electoral. În cele ce urmează, vom prezenta, plecînd de la aceste patru clivaje, tipologia familiilor de partide în Europa Occidentală. Fiecărei familii îi corespund partide politice exprimînd o latură particulară a unui clivaj. III. Tipologia familiilor politice
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Michael, Raționalismul în politică, București, All, 1995 Tămaș, Sergiu, Dicționar politic. Instituțiile democrației și cultura civică, București, Casa de editură și presă "Șansa" SRL, 1996 Tismăneanu, Vladimir, Noaptea totalitară. Crepusculul ideologiilor radicale în secolul XX, București, Athena, 1995 Voicu, George, Pluripartidismul. O teorie a democrației, București, All, 1998 TABLA DE MATERII Prefață ............................................................................... Introducere ....................................................................... Partidele politice din Europa ........................................ Apariția partidelor politice în Europa ................... I. Abordarea problemei ........................................... II. Paradigma celor patru clivaje ............................. III. Tipologia familiilor politice din Europa ........... IV. Concluzii .......................................................... Apărarea salariaților: partidele
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Politice (SRSP) și redactor al revistei Sfera politicii. Ca vicepreședinte al Autorității Electorale Permanente, a fost membru de drept al Biroului Electoral Central la alegerile locale, parlamentare și prezidențiale din 2004. Dintre lucrările sale amintim: Nevoia schimbării. Un deceniu de pluripartidism în România (2000), Sisteme politice contemporane. Mica enciclopedie (2004), Sisteme electorale. Tipologie și funcționare (2005), Cum am fraudat alegerile !? (2005), Sistemul politic românesc (2009). Radu Alexandru, Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNLPD (c) 2009, Institutul European, pentru
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
161 • Tel. Difuzare: 0788.319462 tel./fax: 0232/230197 • euroedit@hotmail.com http: //www.euroinst.ro 1 Adevărul, 14 decembrie 2004. 2 Curentul, 4 decembrie 2002. 3 Idem. 4 Pentru rezultatele electorale complete vezi Anexa nr.1. 5 George Voicu, Pluripartidismul o teorie a democrației, București, Ed. All, 1998, p. 215. 6 Alături de PNȚCD, PNL și PSDR, membrii fondatori ai Convenției au fost: UDMR, PER, PAC, Partidul Unității Democratice, Uniunea Democrat Creștină, AFDPR, AC, Sindicatul politic "Solidaritatea", UMRL, Solidaritatea Universitară, "România
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
sartorian în România, însă o asemenea formulă trebuie confirmată de evoluțiile politice ulterioare. 398 D. Pavel, I. Huiu, op. cit., p. 478. 399 Pentru detalii privind istoria PSD, dar și a celorlalte partide, vezi Al. Radu, Nevoia schimbării. Un deceniu de pluripartidism în România, București, Ed. "Ion Cristoiu", 2000; vezi și Al. Radu, Partidele politice românești, București, Ed. Paideia, 2003. 400 Art. 85, alin. (2), Constituția României 2003, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003. 401 Vezi
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
putere alternativă, un simulacru de viață politică normală, la fel, critica literară oferise spectacolul magistraturii, apărase supremația esteticului și a sincronismului în plin protocronism etno-dictatorial (chit că, în fapt, profund antinațional), apărase normalitatea, spiritul concurențial, econo-mia de piață a ideilor, pluripartidismul (v. eterna polarizare doctrinară), sincretismul metodologic, ecumenismul ș.a.m.d. Tot ce era, atunci, o asumare nefirească de funcții, misiuni, tactici și strategii a revenit la firesc odată cu recâștigarea libertății. Criticul nu mai este nici pe departe omnisciența omnipotentă, cedându
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
42. De altfel, la această organizație au aderat foarte mulți lideri politici din fostele partide politice. Unii au aderat la Frontul Renașterii Naționale din dorința de a putea acționa în cadrul formațiunii, conform convingerilor politice vechi. Alții, acceptând ca definitivă dispariția pluripartidismului democrat burghez, au văzut în Frontul Renașterii Naționale o înjghebare trecătoare 43. Lapedatu a aderat la această formațiune politică sub impulsul îngrijorărilor determinate de situația internațională încordată. El a văzut în Frontul Renașterii Naționale posibilitatea unirii tuturor forțelor în fața pericolelor
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
în urmă, realizăm că de fapt în 1989 a avut loc doar „debarcarea” lui Ceaușescu de la putere și introducerea unui „comunism cu față umană”. S-au creat aparențele unei societăți democratice prin adoptarea Constituției în 1991 și prin măsurile luate: pluripartidism, libertatea de exprimare, separația puterilor din stat și altele. Analizându-le însă, constatăm că în realitate aceste măsuri nu erau aplicate în practică potrivit concepției acestora. Ele erau concepute într-un mod și interpretate altfel sau blocate în practică. Pluripartidismul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pluripartidism, libertatea de exprimare, separația puterilor din stat și altele. Analizându-le însă, constatăm că în realitate aceste măsuri nu erau aplicate în practică potrivit concepției acestora. Ele erau concepute într-un mod și interpretate altfel sau blocate în practică. Pluripartidismul a condus la înființarea a zeci și zeci de partide, fărâmițând opțiunile electoratului. Poate că era normal, caracteristic pentru începutul democrației însă situația durează de prea multă vreme. Libertatea de exprimare a fost acordată aproape fără limite (după atâția ani
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
varianta inițială, votată de Parlament, legea cerea 50.000 de membri fondatori. Intervenția Președintelui, care a trimis legea celor două Camere, sub presiunea societății a facut ca legea să fie "moderată". 13 Informațiile despre partidele înscrise provin din G. Voicu, Pluripartidismul. O teorie a democrației, All, București, 1998, p. 213 (pentru 1990 și 1994) din culegerea Ibid, Bucuresti, Agenția de presă Rompres, 1993 (pentru 1992 și 1993) din A. RADU, Nevoia schimbării. Un deceniu de pluripartidism în România, București, Editura "Ion
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
înscrise provin din G. Voicu, Pluripartidismul. O teorie a democrației, All, București, 1998, p. 213 (pentru 1990 și 1994) din culegerea Ibid, Bucuresti, Agenția de presă Rompres, 1993 (pentru 1992 și 1993) din A. RADU, Nevoia schimbării. Un deceniu de pluripartidism în România, București, Editura "Ion Cristoiu", pp. 16 și 341-345 (pentru 1999) și din R. Andronic & B. Paun, "Legea partidelor nu sperie nici formațiunile de buzunar", Ziua, 23 ianuarie 2003. 14 Informația cuprinsă în tablou provine din articolul lui Gheorghiu
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
148-149. 46 Ibid., pp. 149-151. 47 Ibid., pp. 152-154. 48 Ibid., p. 155 și 157. 49 G. Voicu, op. cit., p. 199 și 278. 50 Ibid., pp. 212-213. 51 Ibid., pp. 276-277. 52 A. Radu, Nevoia de schimbare. Un deceniu de pluripartidism în România, Editura "Ion Cristoiu", 2000, pp. 10-16. 53 Ibid., p. 299. 54 Ibid., pp. 302-303. 55 F. Morar, Democrația privilegiilor. Alegerile aleșilor în România, Editura Paideia, București, 2001, p. 149. 56 Ibid., pp. 155-156. 57 S. Soare, "sistemul partizan
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
de la București a fost vizitat și sfătuit și de personalități de seamă din fosta lume capitalistă. Acest interes a fost nu numai față de FSN, care se contura drept urmașul firesc al fostei "societăți socialiste", ci și față de eventuale încercări de pluripartidism în România, unde orientările prosociale fuseseră și erau contrabalansate de orientări liberale și țărăniste. Noile orientări își aveau sorgintea în încercări de revitalizare a unora dintre fostele partide istorice din perioada interbelică. Dacă Iuliu Maniu avea, în condițiile anului 1990
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
la Uniune. Este de domeniul evidentei faptul că, în evaluările progreselor înregistrate de România, accentul Comisiei Europene și al raportorilor europeni a căzut mai degrabă asupra îndeplinirii criteriului politic, care ar fi trebuit să se concretizeze în reforme politice ireversibile: pluripartidism și competiție politică reală; schimbarea politică pe calea alegerilor libere; cadru constituțional compatibil cu valorile democratice europene. Astfel, criteriului administrativ, dar, mai ales, criteriului economic li s-au acordat un rol marginal, deși cele trei criterii se intercondiționează și interelaționează
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
mult cât contează în clipa de față un alt om de caracter, Alexandru Athanasiu (neapărat cu "th"!) Vor fi carnea de tun a cinismului pedeserist și garanția de care acesta are nevoie pentru a dovedi Occidentului că-n România există pluripartidism și democrație. Un partid care a bătut atâta monedă pe ideea de onoare ar fi trebuit, după eșecul de proporții al guvernării, să nici nu se prezinte la alegeri. Măcar acest exemplu să-l fi luat de la pupila lor, Emil
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
țării", ar fi bine ca mecanismele sociale adecvate (inclusiv procuratura, în cazul privatizării "Minervei") să-și facă datoria. Altminteri, ne vom trezi că o editură a cărei datorie e să tipărească ediții critice din clasici, va tipări - în numele diversității și... pluripartidismului cultural! - și niscaiva clasici ai analfabetismului, mai abundenți ca oricând pe scena politică. Sau, mai știi, chiar textele interzise de către Eugen Florescu ale Irinei Loghin!
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
respectînd exigența nepărtinirii, le împărtășești numai opinii obiective. În realitate, îi influențezi sub cuvînt că îi informezi nepărtinitor. Și atunci, singura formă de a ocoli falsa obiectivitate este să fii ghidat de valori ce au fost verificate de practica politică: pluripartidism, stat de drept etc. Este singura situație cînd, deși emoția comentariului se păstrează intactă, ea încetează să mai sune pro domo. Căci nu te aperi pe tine, ci aperi niște valori în numele cărora vorbești. În cazul unui astfel de dialog
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
hotărârilor unor foruri ad-hoc. Pe această bază s-a generalizat însușirea, cel puțin ipotetică, atât a argumentelor politice de principiu, a liniilor directoare pentru societate, cât și a exigențelor de comportament social, valabile la început pentru nucleul revoluționar. Alături de lichidarea pluripartidismului, de proliferarea autorității statale asupra tuturor celulelor sociale, inclusiv asupra individului, deplasarea decalogului politic de la partid la popor a fost o cale de instalare a totalitarismului. După ’89, în vidul creat prin implozia PCR, societatea s-a umplut de așazise
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]