81 matches
-
ilustrată de un Schelling, de un Baader și mergând înapoi până Alexandru Paleologu 134 la Jakob Boehme și la acel fundament originar, irațional, Urgrund sau Ungrund, în care misticul german vedea substratul Creațiunii. Opțiunea lui Negoițescu pentru romantismul de esență plutonică este exclusivă, subsumându-i total postumele eminesciene. După el, antumele aparțin în totalitate neptunicului, oscilând între un romantism minor și un clasicism al clarității exterioare. Exegetul sugerează că abaterea poetului de la viziunea plutonică s-ar datora și faptului că abisurile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Opțiunea lui Negoițescu pentru romantismul de esență plutonică este exclusivă, subsumându-i total postumele eminesciene. După el, antumele aparțin în totalitate neptunicului, oscilând între un romantism minor și un clasicism al clarității exterioare. Exegetul sugerează că abaterea poetului de la viziunea plutonică s-ar datora și faptului că abisurile acesteia l-ar fi înspăimântat cumva, făcându-l să lase postumele în stare „pre-poetică”. În orientarea spre neptunic, adică în retragerea pe poziții mai liniștitoare, poetul ar fi cedat și îndemnurilor lui Maiorescu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
l-am urmărit în toată opera lui cu probabilitate consultată de poet, și am constatat că Eminescu este mai schopenhauerian decât se bănuiește ”. Din fervoare și exces de consecvență, Negoițescu nu rezistă tentației simplificatoare de a suprapune total postumele cu plutonicul și antumele cu neptunicul. Este o operațiune oarecum mecanică, ale cărei rezultate nu se confirmă la analiză. Nu e greu de văzut cât de mult neptunic se găsește, totuși, în postume și, reciproc, plutonic în antume. Nu o dată neptunicul și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de a suprapune total postumele cu plutonicul și antumele cu neptunicul. Este o operațiune oarecum mecanică, ale cărei rezultate nu se confirmă la analiză. Nu e greu de văzut cât de mult neptunic se găsește, totuși, în postume și, reciproc, plutonic în antume. Nu o dată neptunicul și plutonicul alternează în unul și același poem, fie atât în postume cât și în antume, de pildă Luceafărul, precumpănitor neptunic dar nu exclusiv (de altfel, nu numai din consecvență ci și, credem, dintr-un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și antumele cu neptunicul. Este o operațiune oarecum mecanică, ale cărei rezultate nu se confirmă la analiză. Nu e greu de văzut cât de mult neptunic se găsește, totuși, în postume și, reciproc, plutonic în antume. Nu o dată neptunicul și plutonicul alternează în unul și același poem, fie atât în postume cât și în antume, de pildă Luceafărul, precumpănitor neptunic dar nu exclusiv (de altfel, nu numai din consecvență ci și, credem, dintr-un spirit de contradicție nu lipsit de virtuți
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai mult romantism elocvent, de tip hugolian, de exemplu în Memento mori, în Mureșanu, în altele, precum și, virtual, în proiectele dramaturgice. În postume, Sarmis, e mai curând neptunic, în schimb Gemenii, urmarea sa purtând aceeași dată 1881, are o încărcătură plutonică foarte apropiată, ca temă și cadru, de Strigoii (1876). O postumă din 1876, Femeia... măr de ceartă, e o imprecație discursivă de un misoginism schopenhauerian ca și cel din Scrisorile IV și V, dar în a doua ei parte dăm
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cadru, de Strigoii (1876). O postumă din 1876, Femeia... măr de ceartă, e o imprecație discursivă de un misoginism schopenhauerian ca și cel din Scrisorile IV și V, dar în a doua ei parte dăm de câteva versuri aparținând filonului plutonic al extincției universale, temă fundamentală a comentariului lui I. Negoițescu : „O moarte ! - nu aceea ce-omori spre-a naște iară,/ Ce umbră este vieții, o umbră de ocară -/ Ci moartea cea eternă în care toate-s una,/ În care tot
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
minți,/ Tu, stingere/ Tu, chaos - tu, lipsă de viață,/ Tu, ce pân’ și la geniu spui numai ce-i în cărți./ O, slabă fulgerare... cea, cărui nu te teme,/ Îngheți nervul vieții din fugătoarea vreme...”. E adevărat că filonul acesta plutonic nu apare în Scrisorile IV și V, dar apare cu toată evidența în Scrisoarea I. Această perspectivă crepusculară, a stingerii vieții în univers, această viziune a morții nu ca fenomen individual, nu ca lege a vieții în perpetuă primenire, ci
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de „zori” și de „amurg”. În germană Dämmerung vine de la dämmern = a licări ; în latină crepusculum de la creperus = obscur, ambiguu. În acel vers citat și comentat de Negoițescu : „De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și ”, în care comentatorul vede lirismul plutonic eminescian, nu e vorba de plâns ca efect al unei emoțiuni depresive individuale, ci de un plâns cosmic, cu sensul resorbției în sine a Creațiunii, în ultimă esență a Erosului originar („L’Amor che move il sole e l’altre
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fie uman, fie cosmic, străbate întreg continentul liric eminescian. I. Negoițescu, insistând asupra perspectivei funerare, nu contrazice deloc, în fond, teza robusteței vitale și virile a poetului afirmată de Călinescu, dar merge până la niște consecințe mai îndepărtate pe linia filonului plutonic pe care l-a intuit și denumit. A denumi un fenomen este, nu numai în critică, un act creator. De altfel, în ce ne privește, vedem în cartea lui Negoițescu nu una propriu-zis de critică, ci mai curând o carte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui G. Călinescu ; de unde până la el postumele erau practic ignorate, am ajunge acum să ignorăm antumele. Călinescu ni l-a relevat pe Eminescu întreg ; ar fi absurd (și, din fericire, practic imposibil) să părăsim acum ce avusesem înainte. Dihotomia neptunic/plutonic propusă de I. Negoițescu e, de fapt, o polaritate, nu o antinomie, și cu atât mai puțin o alternativă. Antinomia e un cuplu de teze logic contradictorii și totodată egal de întemeiate logic. (Vezi tabla antinomiilor kantiene sau, în știință
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aici nu rezultă în mod legitim excluderea în bloc a tot ce ține de structura cealaltă. Alternativa nu e posibilă, în ultimă instanță, decât în ordine practică, recte morală : Bine/Rău. Așadar, logic și teoretic, nu e admisibilă alternativa între plutonic și neptunic, după cum, estetic, nu e acceptabilă alternativa între antumele și postumele eminesciene. Cât despre plasarea totalității antumelor sub semnul neptunicului și a totalității postumelor sub al plutonicului, nu socotim necesar să mai explicăm de ce o socotim falacioasă și incompatibilă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
morală : Bine/Rău. Așadar, logic și teoretic, nu e admisibilă alternativa între plutonic și neptunic, după cum, estetic, nu e acceptabilă alternativa între antumele și postumele eminesciene. Cât despre plasarea totalității antumelor sub semnul neptunicului și a totalității postumelor sub al plutonicului, nu socotim necesar să mai explicăm de ce o socotim falacioasă și incompatibilă cu elementara regulă a oricărei judecăți particulare (cum sunt cele ce decid asupra valorii și categoriei unui obiect), anume de a nu se pronunța decât a posteriori și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
așa cum spuneam, denumirea e un act creator (de fapt aceste denumiri opuse existau încă din secolul XVIII, dar în geologie). În al doilea rând, dar cu atât mai vârtos, îl absolvă rara profunzime a exegezei sale în interiorul universului ei predilect, plutonicul eminescian, în care deschide efectiv orizonturi impresionante. În al treilea rând, în sfârșit, ceea ce relevam mai înainte, faptul că exegeza sa nu e în fond critică ci „confesiune lirică”, întemeiată pe un raport existențial cu universul postumelor. Această poziție, în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu e în fond critică ci „confesiune lirică”, întemeiată pe un raport existențial cu universul postumelor. Această poziție, în fond pasională, îl face să se derobeze de a vedea neptunicul existent totuși în postume, nu numai când e amestecat cu plutonicul, dar nici în stare pură. „Raportul existențial” (nu existențialist, dar apropierea e posibilă, existențialismul fiind în definitiv o filozofie romantică de un tip mai profan) îl duce pe I. Negoițescu la aprehendarea sâmburelui ontic al poeziei eminesciene, pe care îl
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pură. „Raportul existențial” (nu existențialist, dar apropierea e posibilă, existențialismul fiind în definitiv o filozofie romantică de un tip mai profan) îl duce pe I. Negoițescu la aprehendarea sâmburelui ontic al poeziei eminesciene, pe care îl caută, firește, în zona plutonică. Se poate introduce aici o remarcă privitoare la deosebirea de optică dintre comentariul său și cel al lui Călinescu (abstracție făcând de diferența lor atât ca volum, cât și ca importanță - deși importanța primului e și ea departe de a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
precumpănitor romantică, e atras de inefabil, de obscur, de infinitudine, cu o predispoziție mai mult muzicală decât plastică, și ne îndreaptă spre ontic, care e non discursiv, neformulabil, ci doar sugerabil intuitiv. De aceea a mers la intuirea și denumirea „plutonicului” în postume. Evident, privind din afară, cu mijloacele cercetării critice și filozofice, G. Călinescu putea determina rațional, din punct de vedere ontologic, tema ființei în opera lui Eminescu, ceea ce, de fapt, a și făcut. Dar onticul nu poate fi determinat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care o efectuează cizelarea expresiei, „arta” deci, îndepărtându-se de stadiul prim al „inspirației”, îl ocultează, fără a-i diminua câtuși de puțin esența. De aceea el e poate mai sesizabil în formele imperfecte din postume, fie ele neptunice ori plutonice ; plutonicul însă, chiar și cel din antume, e „mai ontic” prin natura sa. I. Negoițescu, prin așezarea sa „existențială” exclusiv plutonică din postume, se află mai aproape de centrul ontic al poeziei eminesciene, de „pirosfera” ei ; arsura acesteia îl face, firește
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o efectuează cizelarea expresiei, „arta” deci, îndepărtându-se de stadiul prim al „inspirației”, îl ocultează, fără a-i diminua câtuși de puțin esența. De aceea el e poate mai sesizabil în formele imperfecte din postume, fie ele neptunice ori plutonice ; plutonicul însă, chiar și cel din antume, e „mai ontic” prin natura sa. I. Negoițescu, prin așezarea sa „existențială” exclusiv plutonică din postume, se află mai aproape de centrul ontic al poeziei eminesciene, de „pirosfera” ei ; arsura acesteia îl face, firește, mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de puțin esența. De aceea el e poate mai sesizabil în formele imperfecte din postume, fie ele neptunice ori plutonice ; plutonicul însă, chiar și cel din antume, e „mai ontic” prin natura sa. I. Negoițescu, prin așezarea sa „existențială” exclusiv plutonică din postume, se află mai aproape de centrul ontic al poeziei eminesciene, de „pirosfera” ei ; arsura acesteia îl face, firește, mai puțin sensibil la mișcarea sferelor mai îndepărtate, de unde și poziția restrictivă, oarecum „segregaționistă” în cuprinderea operei lui Eminescu. Dar aceasta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ei ; arsura acesteia îl face, firește, mai puțin sensibil la mișcarea sferelor mai îndepărtate, de unde și poziția restrictivă, oarecum „segregaționistă” în cuprinderea operei lui Eminescu. Dar aceasta rămâne un tot solidar, cum spuneam, cu antume și postume, cu neptunic și plutonic. Când am numit postumele o dată „zăcământ subteran”, iar altă dată „masa subacvatică a ghețarului de la suprafață” (dacă aceste comparații au avut cumva norocul - ne întrebăm cu sfială - ca și cititorul să le găsească oarecum nimerite), foloseam, cum se poate remarca
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
zăcământ subteran”, iar altă dată „masa subacvatică a ghețarului de la suprafață” (dacă aceste comparații au avut cumva norocul - ne întrebăm cu sfială - ca și cititorul să le găsească oarecum nimerite), foloseam, cum se poate remarca, în primul caz o imagine „plutonică”, iar în al doilea, una „neptunică”, pentru același subiect. Un continent are și țărmuri de mare și zăcăminte subterane. Altfel n-ar fi continent. Comicul și zeflemeaua Decanul caragialiștilor, Șerban Cioculescu, folosește aproape totdeauna, când vine vorba, formula „umorul lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
inedite cadrul general. Opera lui Mihai Eminescu este studiată monografic (jumătate din numărul de pagini al cărții), pornind de la conspectarea unei „estetici a imaginației” și a câmpurilor poetice în care aceasta se afirmă: poezia erotică, poemele filosofice, construcțiile vizionare, orizontul plutonic. Alexandru Macedonski și complexul modernității (1984), împreună cu ediția din opera aceluiași autor, pe care B. o îngrijește, însoțind-o de un studiu despre primatul unicității, îl desemnează drept un atent cercetător al operei macedonskiene. Pornind de la profilul net individualizat al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
și bine; muncitori; nădejde; neamuri; neliniștit; nemurirea; neplăcere; nepunctual; nervos; niciodată; nimic; oaspete; oaspeți; obositor; un ochi; odihnă; orar; parc; patos; părinți; pensie; pentru ce?; persoană; petrece; pierde timp; a pierde timp; pierdere de timp; pleacă; a te plictisi; plictisit; plutonic; poartă; politețe; poposi; porni; prietenul; a răbda; răgaz; rămîne; reîntoarcere; relaxare; remușcare; revedere; rezultat; rînd; scapă; scrisoare; seară; singur; soartă; sobru; sosește; sosire; soț; a spera; a spune; sta pe loc; a sta la rînd; stare; stat; stație de autobuz
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
prozei românești, ci și un întîi-stătător al ei. E, în același timp, reconfortant să-i parcurgi reconsiderările (oportune, convingătoare) ale prozei de călătorie a lui N. Iorga sau ale lui I. Agârbiceanu, reinterpretările poeziei lui Goga în cheia unui vizionarism „plutonic” sau considerațiile savuroase despre o posibilă dimensiune „pornografică” (secretă) a lui Topîrceanu, fără a mai vorbi de paginile despre Victor Valeriu Martinescu, un „avangardist de unul singur” pentru a cărui impunere în atenția cititorilor Ion Simuț a făcut foarte mult
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]