114 matches
-
populație este estimat la 30-70%. Bacteria este condiționat patogenă, putând provoca îmbolnăviri în anumite condiții. Este unul din principalii agenți patogeni infecțioși la vârsta copilăriei, precum și la persoanele vârstnice și/sau care au boli cronice sau trăiesc în condiții speciale. Pneumococul poate provoca următoarele tipuri de îmbolnăviri: Primul vaccin pneumococic a fost dezvoltat în anii 1980. și se află pe lista medicamentelor esențiale a Organizației Mondiale a Sănătății, cea mai importantă medicație necesară într-un sistem de sănătate de bază. Identificarea
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
tipuri de îmbolnăviri: Primul vaccin pneumococic a fost dezvoltat în anii 1980. și se află pe lista medicamentelor esențiale a Organizației Mondiale a Sănătății, cea mai importantă medicație necesară într-un sistem de sănătate de bază. Identificarea ca specie a pneumococului (în 1881) și demonstrarea ulterioară a rolului său în producerea pneumoniei au determinat demararea cercetărilor pentru producerea unui vaccin. Spre sfârșitul secolului 19 experimentele efectuate pe animale au arătat că vaccinarea iepurilor cu pneumococi întregi omorâți îi protejează pe aceștia
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
de bază. Identificarea ca specie a pneumococului (în 1881) și demonstrarea ulterioară a rolului său în producerea pneumoniei au determinat demararea cercetărilor pentru producerea unui vaccin. Spre sfârșitul secolului 19 experimentele efectuate pe animale au arătat că vaccinarea iepurilor cu pneumococi întregi omorâți îi protejează pe aceștia împotriva infecțiilor ulterioare cu pneumococi vii. S-a descoperit că și serul provenit de la iepurii imunizați sau de la oamenii care se vindecaseră de pneumonie pneumococică oferea protecție împotriva infecției pneumococice. La începutul secolului 20
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
ulterioară a rolului său în producerea pneumoniei au determinat demararea cercetărilor pentru producerea unui vaccin. Spre sfârșitul secolului 19 experimentele efectuate pe animale au arătat că vaccinarea iepurilor cu pneumococi întregi omorâți îi protejează pe aceștia împotriva infecțiilor ulterioare cu pneumococi vii. S-a descoperit că și serul provenit de la iepurii imunizați sau de la oamenii care se vindecaseră de pneumonie pneumococică oferea protecție împotriva infecției pneumococice. La începutul secolului 20 au fost experimentate la om vaccinuri celulare ce conțineau pneumococi inactivați
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
cu pneumococi vii. S-a descoperit că și serul provenit de la iepurii imunizați sau de la oamenii care se vindecaseră de pneumonie pneumococică oferea protecție împotriva infecției pneumococice. La începutul secolului 20 au fost experimentate la om vaccinuri celulare ce conțineau pneumococi inactivați prin mijloace fizice sau chimice (căldură sau formol). Imunizarea s-a dovedit eficientă. Experimentele s-au efectuat pe minerii din Africa de Sud, care trăiau practic într-un regim de sclavie, în condiții mizere și muncind până la istovire. Randamentul exploatărilor miniere
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
inclusiv prin pneumonie. Noul vaccin experimental servea interesele proprietarilor de mine. Aceștia, sperând într-o creștere a randamentului care nu presupunea investiții în îmbunătățirea condițiilor de trai, le-au impus minerilor vaccinarea. Studiile ulterioare au arătat că factorul care conferă pneumococului rezistență la fagocitoză este capsula acestuia. În 1900 s-a descoperit că există mai multe serotipuri de pneumococi și că vaccinarea cu un anumit serotip nu protejează împotriva infecției cu alte serotipuri. De atunci au fost descoperite peste 90 de
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
care nu presupunea investiții în îmbunătățirea condițiilor de trai, le-au impus minerilor vaccinarea. Studiile ulterioare au arătat că factorul care conferă pneumococului rezistență la fagocitoză este capsula acestuia. În 1900 s-a descoperit că există mai multe serotipuri de pneumococi și că vaccinarea cu un anumit serotip nu protejează împotriva infecției cu alte serotipuri. De atunci au fost descoperite peste 90 de serotipuri, fiecare cu un polizaharid capsular diferit, care poate fi identificat prin reacția Quellung. Există două sisteme de
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
de numerotare a serotipurilor: sistemul american, care le numerotează în ordinea în care au fost descoperite, și sistemul danez, care le grupează în funcție de particularitățile antigenice. În 1920 s-a demonstrat că un anticorp specific față de polizaharidul capsular ajuta la omorârea pneumococului. În 1936 s-a utilizat un vaccin polizaharidic capsular pentru eradicarea unei epidemii de pneumonie pneumococică. Al Doilea Război Mondial a trezit interesul militar față de producerea unor vaccinuri pneumococice eficiente, care să prevină îmbolnăvirea soldaților și reducerea efectivelor combatante ca
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
a doua jumătate a anilor '40, interesul față de dezvoltarea unor vaccinuri pneumococice a înregistrat o scădere, odată cu introducerea pe scară largă în terapeutică a antibioticelor, în particular a penicilinei, care s-a dovedit un tratament curativ eficient împotriva infecțiilor pneumococice. Pneumococul, la fel ca și alte microorganisme, a dezvoltat însă în timp modificări adaptative la nivelul unor structuri enzimatice, ducând la apariția de tulpini microbiene rezistente atât față de penicilină, cât și față de alte antibiotice (macrolide, cefalosporine, tetracicline, rifampicină, cotrimoxazol, cloramfenicol etc.
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
microorganisme, a dezvoltat însă în timp modificări adaptative la nivelul unor structuri enzimatice, ducând la apariția de tulpini microbiene rezistente atât față de penicilină, cât și față de alte antibiotice (macrolide, cefalosporine, tetracicline, rifampicină, cotrimoxazol, cloramfenicol etc.). După 1967, răspândirea tulpinilor de pneumococ rezistente la antibiotice a redeșteptat interesul pentru descoperirea unor vaccinuri pneumococice cât mai eficiente. S-a descoperit că majoritatea infecțiilor pneumococice ale omului sunt provocate de câteva serotipuri mai virulente de pneumococi. De aceea se poate conferi o protecție rezonabilă
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
cotrimoxazol, cloramfenicol etc.). După 1967, răspândirea tulpinilor de pneumococ rezistente la antibiotice a redeșteptat interesul pentru descoperirea unor vaccinuri pneumococice cât mai eficiente. S-a descoperit că majoritatea infecțiilor pneumococice ale omului sunt provocate de câteva serotipuri mai virulente de pneumococi. De aceea se poate conferi o protecție rezonabilă împotriva bolii pneumococice prin imunizare împotriva unui număr restrâns de serotipuri, dintre cele 90 existente. Primul vaccin polizaharidic capsular fracționat, care acoperea 14 serotipuri de pneumococ, a intrat în uz în anul
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
de câteva serotipuri mai virulente de pneumococi. De aceea se poate conferi o protecție rezonabilă împotriva bolii pneumococice prin imunizare împotriva unui număr restrâns de serotipuri, dintre cele 90 existente. Primul vaccin polizaharidic capsular fracționat, care acoperea 14 serotipuri de pneumococ, a intrat în uz în anul 1977, fiind urmat în scurt timp (1979) de introducerea vaccinurilor 23-valente, a căror utilizare s-a extins după 1983. Prin numărul suficient de mare de serotipuri cuprinse în vaccinurile 23-valente, acestea ofereau o bună
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
acoperă cel puțin două treimi din serotipurile invazive la copiii cu vârsta sub 5 ani, în toate țările în care s-au efectuat studii, și peste 80% din serotipurile circulante în Europa de Vest. Cercetările actuale vizează producerea unor vaccinuri celulare (cu pneumococi omorâți, neîncapsulați), pentru administrare nazală. Se crede că aceasta ar îmbunătăți eficacitatea vaccinurilor și ar limita, de asemenea, numărul de injecții necesar pentru imunizare. Alte direcții de cercetare vizează dezvoltarea unor tipuri de vaccinuri pneumococice fracționate axate pe componente microbiene
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
organe. Sunt vaccinuri fracționate care conțin antigene pneumococice polizaharidice conjugate cu anatoxine. Aceste anatoxine au rolul de a a mări răspunsul imun față de antigenele neproteice din vaccinurile fracționate, care conțin doar anumite componente microbiene. Fracțiunile din învelișul polizaharidic extern al pneumococului sunt prea puțin imunogene. Legând aceste fracțiuni de anatoxine proteice, sistemul imunitar este determinat să recunoască polizaharidul ca și cum ar fi un antigen proteic. Acest fapt le conferă acestor vaccinuri imunogenicitate la sugari și copiii mici, începând de la vârsta de 2
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
pentru Prevenar, și 2 luni-2 ani, pentru Synflorix). Ideal este ca vaccinarea să se înceapă la vârsta de 2 luni. În acest caz primovaccinarea cu 3 doze are o eficacitate de peste 95% împotriva bolilor pneumococice invazive cauzate de tulpinile de pneumococ acoperite de vaccin. Până la vârsta de 2 ani, schemele de vaccinare ale vaccinurilor heptavalent, decavalent și 13-valent se suprapun. Numărul de doze ce trebuie administrate depinde de vârsta la care se inițiază vaccinarea, astfel: <br> - La sugarul sub 6 luni
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
de 24 de luni sau mai mari, care au fost imunizați anterior cu vaccin conjugat heptavalent sau decavalent, trebuie să li se administreze ulterior vaccin pneumococic polizaharidic 23-valent, în scopul de a extinde imunitatea acestora față de mai multe serotipuri de pneumococ. Intervalul minim dintre administrarea vaccinului pneumococic conjugat heptavalent și administrarea vaccinului pneumococic polizaharidic 23-valent este de 8 săptămâni. Nu sunt disponibile studii despre administrarea vaccinurilor pneumococice conjugate la adulți. Sunt vaccinuri fracționate care conțin antigene pneumococice polizaharidice. Nu sunt imunogene
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
mortalitatea cauzată de pneumonie, care ajunsese la 30%, a scăzut rapid în țările dezvoltate. În 1988 a început vaccinarea bebelușilor împotriva bacteriei "Haemophilus influenzae" tip B, conducând la o reducere spectaculoasă a îmbolnăvirilor în scurt timp după aceea. Vaccinarea împotriva pneumococului "Streptococcus pneumoniae" la adulți a început în anul 1977 iar la copii în 2000, rezultatul fiind o descreștere spectaculoasă. Dată fiind povara grea impusă de această boală în țările în curs de dezvoltare și conștientizarea relativ redusă a bolii în
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
pct . 4. 5Levviax ) . d me În zonele cu incidență crescută de rezistență la eritromicina A , este în mod special important să se ia în considerare evoluția profilului de sensibilitate la telitromicină și alte antibiotice . ul risc , cum este bacteriemia cu pneumococ sau vârsta peste 65 de ani . Experiența în tratamentul infecțiilor determinate de S . pneumoniae penicilino - / sau eritromicino - od rezistent este limitată , dar , până în prezent , eficacitatea și ratele de eradicare au fost similare cu cele obținute în tratamentul S . pneumoniae sensibil
Ro_588 () [Corola-website/Science/291347_a_292676]
-
lung este necesară administrarea unor doze de rapel la intervale de 10 ani. Se poate efectua începând de la vârsta de 6 luni. Este indicată o administrare anuală de vaccin, înaintea sezonului gripal (pentru România, în perioada octombrie-noiembrie, anual). Streptococus pneumoniae (pneumococul) este unul din principalii agenți patogeni infecțioși la vârsta copilăriei, precum și la persoanele vârstnice și/sau care au boli cronice. Pneumococul colonizează tractul respirator superior și poate provoca următoarele tipuri de îmbolnăvire: Scopul vaccinării este de a preveni boala pneumococică
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
luni. Este indicată o administrare anuală de vaccin, înaintea sezonului gripal (pentru România, în perioada octombrie-noiembrie, anual). Streptococus pneumoniae (pneumococul) este unul din principalii agenți patogeni infecțioși la vârsta copilăriei, precum și la persoanele vârstnice și/sau care au boli cronice. Pneumococul colonizează tractul respirator superior și poate provoca următoarele tipuri de îmbolnăvire: Scopul vaccinării este de a preveni boala pneumococică invazivă cu ajutorul vaccinurilor pneumococice. Grupe de risc la care este indicată vaccinarea antipneumococică "Persoane imunocompetente", în următoarele situații: "Persoane imunocompromise": Vaccinarea
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
cu vârste de 24 de luni sau mai mari, care au fost imunizați anterior cu vaccin conjugat heptavalent, trebuie să li se administreze ulterior vaccin pneumococic polizaharidic 23-valent, în scopul de a extinde imunitatea acestora față de mai multe tulpini de pneumococ. Intervalul minum dintre administrarea vaccinului pneumococic conjugat heptavalent și administrarea vaccinului pneumococic polizaharidic 23-valent este de 8 săptămâni. Gradul de eficacitate al vaccinului neconjugat variază între 21-81% (la adult), fiind cel mai scăzut la subiecții imunodepresivi. La copiii cu vârsta
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
articular acut, de obicei la tineri având evoluția spre vindecare. De obicei apare ca o pancardită. SEPTICĂ - BACTERIANĂ Este rară. Poate apare pe cale hematogenă în cursul unei septicemii, pe cale directă sau contiguitate. Germenii cei mai des incriminați sunt: streptococul, stafilococul, pneumococul, germeni gram negativi. Pericardita purulentă apare de obicei la persoane tarate, cu imunitate scăzută, cu tratament imunosupresiv, neoplazici etc. Lichidul pericardic este purulent, cu prezența de leucocite și bacterii. Poate evolua spre pericardită constrictivă. Mortalitatea este ridicată. Pericarditele purulente în ciuda
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
relevant sindromul de condensare: matitate, creșterea transmisiei vibrațiilor vocale, suflu tubar și raluri crepitante. Radiografia pulmonară descrie o opacitate alveolară, cu bronhogramă aerică, bine sistematizată, neretractilă, uneori însoțită de reacție pleurală. Biologic se constată hiperleucocitoză cu polinucleoză. Bacteriologic, se evidențiază pneumococii, pe colorația Gram a frotiului din spută, dar antigenele bacteriene pneumococice se pot izola și din urină, sînge sau lichidul pleural. Hemoculturile pot fi pozitive în 30 % din cazuri. Evoluția este în general favorabilă, dar se înregistrează și complicații de
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
exogenă într-un organism debilitat, cu deficiențe ale mecanismelor de apărare locală și generală. În abcesele primitive, infecția se datorează unor germeni de tipul: Fusobacterium, Bacteroides, sau Peptostreptococcus, specii de anaerobi. Aceștia se asociază frecvent și cu aerobi ca: stafilococi, pneumococi, colibacili sau Klebsiella, realizînd o floră mixtă, în care, însă, predomină anaerobii, în proporție mai mare de 50%. Există și alte condiții favorizante care pot constitui cauze de supurații primitive. Astfel, sînt de menționat: intervențiile chirurgicale din sfera O.R.L.
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
mai ales în urma unor infecții contractate în copilărie, în urma cărora se pot constitui dilatații bronșice, dar și datorită unor leziuni bronșice stenozante (datorate obstrucției prin corpi străini, unor tumori sau adenopatii). Infecția bronșică este cauzată de microbi specifici: haemophilus influenzae, pneumococi, stafilococi, adenoviruși, mycoplasme etc. Bronșiectaziile se caracterizează printr-o hipersecreție de mucus cu staza secrețiilor, avînd ca rezultat suprainfecții repetate. Hipervascularizație din teritoriul arterial bronșic conduce la apariția hemoptiziilor, iar cu timpul, prin creșterea numărului și gravității episoadelor infecțioase, se
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]