1,541 matches
-
exclusiv citat, intertext, arhitext, autoreferențialitate și ce mai vreți). Dan Cipariu se joacă de-a literatura în cel mai pur spirit levantin și se joacă frumos, pe jumătate grav, cu o voluptate și ușurință teribilă de a face rime cu poantă, cu umor, ironie și cadență de cimilitură cu substantive abstracte: " oh, pe piața de curcubeie/ sub tejghea,/ o jupâneasă/ îi ferecă într-o idee/ viețuirea cea aleasă/ scrie și-i suflată cu eter/ jupâneasa de mister."(Jupâneasa din piața de
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
dimensiunea responsabilității sau iresponsabilității unei decizii pe care cineva se hotărăște să o ia la un moment dat și nu o mai respectă. Pur și simplu. Cine, cui dă socoteală? Spectacolul este construit dintr-o cavalcadă de gag-uri, de poante, de trucuri. Kocikariov, Răzvan Vasilescu, vrea cu tot dinadinsul să-l însoare pe prietenul lui Podkolesin, Cornel Scripcaru, un funcționar timid, retras, puțin cam pămpălău și, desigur, pretențios, hachițos, nehotărît, teribil de influențabil. Nimic, dar absolut nimic nu-i stă
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
după ce pun o întrebare. (Excepția este H-R. Patapievici, care ar putea da lecții despre ce înseamnă să știi să asculți, să arăți că te interesează). Mă miră cum de bieții oameni, întrerupți brutal în mijlocul unui raționament, ori tocmai cînd urmează “poanta”, ori tocmai cînd, după un mic, dar necesar ocol, ajung la răspuns, mă miră deci că nu se scoală și pleacă, jigniți de neatenția singurului interlocutor vizibil. Cît despre noi, interlocutorii invizibili, sîntem ca omul care privește un meci la
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
Constantin Țoiu Reiau poanta lui Al. Cazaban, întreruptă rândul trecut. „Răducăneni... Răducăneni... făcea Delavrancea, ministru, cu ochii pe sus, gânditor. Niciodată n-am admirat un răsărit de soare mai măreț ca la Răducăneni! Și, mă rog, de ce vrei să pleci de acolo, aud că
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
acolo, aud că ești scriitor” - (i-l recomandase Vlahuță, care-i pusese pila să-l aducă pe autor la București). Moșneagul se uită la mine șiret, luându-mă complice: „Pentru că, vedeți, domnule ministru, (explică el, grăbindu-se să nu piardă poante și să meargă drept la inima dramaturgului - înalt dregător - acolo n-am ocazia să admir... un Apus de soare...” Autorul piesei - povestește Al Cazaban - nici n-a clipit din ochi. „Hait, m-am curățat” mi-am zis, nemulțumit de prostul
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
cu gluma pe buze l-a făcut iubit de camarazi și de soldați. Păstorel a scris și a publicat volumul de versuri „Caiet - Foi Îngălbenite”, 1938, din care reproducem „Dimineață” care reprezintă, după opinia noastră, dovada că autorul lor folosea poanta, cu deosebită iscusință, chiar și când scria un pastel. Dimineață Stelele clipesc - se sting. Și pe-un nor ca un balaur, Soarele, ca un paing, Țese plasa lui de aur. Cu aripile-nstelate Noaptea, plină de fantasme, Zboară-n zări
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
cronici gastronomice publicate În țară, dar și peste hotare. Mai ales, În ultimii ani din viață, Păstorel a avut rubrici În publicațiile Magazin, Glasul patriei, La Roumanie nouvelle și La Roumanie d'ajourd'hui. Cronicile lui erau atractive, presărate cu poante, descrieri În imagini alese, sclipitoare, scrise În versuri sau În proză, În limbile română sau franceză. Adeseori cronicile sale gastronomice se dovedeau a fi adevărate poeme. Volumul „Gastronomice”, apărut postum În 1973, Începe cu următoarele: Cercu-mă-voi În cronica pe care
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
din România comunistă sau imediat postcomunistă, prezentată în trăsături îngroșat-esențializate. Un postcolonialism cu două fețe, aș fi îndrăznit să zic - pentru că România e țara în care comuniștii colonizează ceva străin de sarea pămîntului (titlul uneia dintre povestiri), dar miza și poanta textelor din carte (toate au o poantă) se consumă mai ales în psihologic. Partea australiană a poveștii e mai degrabă o ramă, un pretext, pentru a prezenta într-un anume fel viața de dinainte. Tehnica e cea a flashback-ului
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
în trăsături îngroșat-esențializate. Un postcolonialism cu două fețe, aș fi îndrăznit să zic - pentru că România e țara în care comuniștii colonizează ceva străin de sarea pămîntului (titlul uneia dintre povestiri), dar miza și poanta textelor din carte (toate au o poantă) se consumă mai ales în psihologic. Partea australiană a poveștii e mai degrabă o ramă, un pretext, pentru a prezenta într-un anume fel viața de dinainte. Tehnica e cea a flashback-ului. Cucharadita e o mică vrăjitoare româncă, o
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
atrage pe Otilia, în vacanță, la Pucioasa, în jocuri erotice pe calea ferată din pădure, ațîțînd instinctele masculine ale mecanicului de tren. O dată un țigan le vede de aproape și mica vrăjitoare îl omoară cu un descîntec. Finalul povestirii aduce poanta, dezvăluită - cum altfel se putea dacă ne aflăm în Australia? - în cabinetul unui parapsiholog: cu o seară înaite de leșin, Otilia întîlnise un bărbat ce pare a fi țiganul din padure, absolut sigur că o știe de la Pucioasa, din vara
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
psihologic și alternanță de planuri, probabil nu ne-am amuza prea tare. Dar analiza psihologică e mai curînd dinamitată, luată întrucîtva în derîdere la nivel de frază și cuvînt. O anume ireverență față de imagini serioase face textul spumos și agreabil. Poanta povestirii e un fel de "final neașteptat" ce, fără a fi spectaculos, pariază pe surpriză. Sarea pămîntului îi aduce față în față pe Regina Marii Britanii și pe Nenea Zaharia, fost miner, într-o întîlnire în care, de emoție, regina scapă
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
carieră, ci pentru a-și rezolva problemele domestice. Și, dacă tot vorbim de umor negru, o nuanță de gri închis șchiopătîndă găsiți și în Vise americane. Necazul e că, spre deosebire de ultimele două pelicule pe care le luam în discuție/balon, poantele din acest lungmetraj au țintă precisă și ca atare o lipsă dureroasă de straturi și substanță. Una merită însă citată. O emite personajul lui Dennis Quaid, o clonă mai arătoasă a lui Bush Jr.: "Nici nu mai știu de ce am
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
2 cu radieră?) în cărțile care au o vîrstă. Mai pe urmă, aceleași amintiri (viață, lectură, ce se scrie din ce se vede) intră într-un cîmp electric, sar, furnicate, o clipă și cad, pișcîndu-le pe altele. Niște compoziții cu poantă, în care flerul lui Caragiale graseiază rîndurile unor "filmări" mai sofisticate. Bunăoară, în tonul unei muzici (,a patra" de Beethoven, aceea după care se înnebunea - cine? păi cine, Caragiale...), cît rulează banda pe-o singură fața, viața amintită își întoarce
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
de a se vindeca: de la hipnoza pe care i-o drege stomatologul său (Keanu Reeves în rolul carierei sale, dacă e să te iei după criticii britanici) la pastile, prin ambiție, sex și marijuana, pentru a pricepe la final că poanta e să înveți să trăiești fără vreo soluție, fără a încerca să găsești o normalitate oricum inexistentă. Filmul progresează în ritmul lent al protagonistului și finalul reprezintă tocmai lipsa unei soluții. Stilul de filmare e extrem de bine definit de regizor
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
și nu se face, la acest nivel, o asemenea pregătire. Dacă Tocilescu este un ahtiat de muzică, de muzica contemporană, un fin cunoscător și rezoneur, asta nu este ceva valabil pentru toată lumea. Compoziția lui Irinel Anghel, această operă bufă amplă, poantele din partitură, umorul citatelor, prezența micii orchestre pe scenă, cîntatul live, variația instrumentelor de percuție, corzi, clapele, instrumentele de suflat, chitara rece te poartă continuu într-un fantastic în care este instalat absurdul cotidian. În acest univers al sunetelor cîntă
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
pelicula mai face un effort, de bine de rău, să îți explice niscaiva detalii. Dacă nu știi postmodernismul, doar cu un sfert. Iar dacă nu prizezi umorul britanic, chiar n-ai de ce să te duci. Așa se face elitismul, prin poante bistratificate... Dar mai intervine și un alt pariu, care ar putea da un subtitlu al filmului - "Mărirea și decăderea postmodernismului". Cum autorul îl aplică la sînge, se văd și niscaiva puncte slabe ale comediei, mai exact fragmentarea obligatorie, inerentă unei
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
evaporă în camera vecină unde bate un orologiu, zi și noapte o mână scârțâie rotind neîncetat o mașinărie care îmi deapănă moartea în camera vecină de unde se-aude o muzică de orgă gândurile mele apasă clapele ca o balerină în poante: frumoasă mireasă e moartea mea, timpul: o fată bătrână. poem antientropic Trec prin zâmbetul tău ca printr-un zid orb. Ascult cenușa orizontală care agonizează. În jarul lucrurilor simple gura albă cu fiere frazează. Mâna ta se răcește pe fruntea
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
vineri, publicat în 1997 (între care se interpune Eclipsa, apărut în 1993), nu sînt esențial diferite. Aceeași mînă sigură, același ochi neobosit și lucid care înregistrează avid tot ce vede, același umor negru și o neschimbată ironie, fin diluată în poantă lingvistică. Pe scurt, Răzvan Petrescu e un scriitor cu o puternică individualitate. Probabil așa se și explică succesul de critică cunoscut de proza sa încă de la debut. O frază a Adrianei Bittel, reprodusă pe coperta a patra a antologiei, rezumă
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
dezvoltări tot mai absurde. O inversiune surprinzăroare și de efect se produce în fiecare povestire, ieșind brusc sau, dimpotrivă, cât mai firesc din limitele realității convenționale. Prozele par scrise din nimic. Găsirea unei perspective năstrușnice, mai neobișnuite e totul. Iar poanta pare să vină de la sine. Aerul condiționat de la oraș se destăinuie aerului curat de la țară, un impresar încheie un contract nu cu muzicianul de pe scenă, ci cu publicul din sală, cineva face trafic cu vârste false, doi frați merg la
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
și mari regizori, ca Dan Micu, căruia i se dedică această montare, foarte tare pe gustul inteligentului, talentatului, vulnerabilului și neconvenționalului artist care a fost. Poate și de asta mi se pare că punerea în scenă strînge cumva energii, gînduri, poante, ceva din tot ce a fost bun și profesionist aici, ca o încercare de chemare a duhurilor zîmbitoare, de purificare și de revigorare a unor apariții și stiluri actoricești, a unor atitudini și percepții ale esenței teatrului. Care se sprijină
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
fierbinți din Capitală sau măruntelor întîmplări de peste zi. Era o experiență cu totul inedită pe care, ca folclorist, o trăiam cu o imensă satisfacție, descoperind, cu fiecare înregistrare sau notă, un povestitor de excepție.“ De la el, cititorul află istorioare cu poantă, pe care doar localizarea precisă le oprește să nu fie snoave, și ascultă amintirile unei vieți mult încercate. Sînt „povești“ cu activiști de partid, cu anchetatori și experți veniți să caute arme și să examineze cărțile din podul notarului, povești
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
timpul lor, cum au fost sărbătoriți și cei 25 de ani, în 1993, de la prima apariție a revistei. O asemenea tradiție solicită, firește, sinteze și reevaluări periodice. Au apărut în 2003 două cărți consacrate fenomenului echinoxist: una semnată de Petru Poantă (în Biblioteca "Apostrof"), alta de Nicolae Oprea (la Editura Dacia). De curând, în 2004, Ion Pop a realizat o antologie a poeziei echinoxiste, apărută la Editura Dacia. Se află în curs de apariție și alte astfel de bilanțuri, absolut necesare
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
analitice", de cele mai multe ori nepotrivite prin dimensiunile exagerate. Datorită acestor dezvoltări, dicționarul ne întâmpină cu următoarele raporturi de importanță acordată fondatorilor, în ordine: Eugen Uricaru, 21 de pagini; Mircea Muthu, 18 p.; Ion Pop, 10 p.; Ion Vartic, 9; Petru Poantă, 7; Mircea Ghițulescu și Al. Pintescu, câte 6 p.; Dinu Flămând, 5; Adrian Popescu și Marcel Constantin Runcanu, abia câte 3 p.; iar Ion Mircea, Marian Papahagi și Aurel Șorobetea, câte 2 pagini și jumătate. Mie aceste diferențe nu-mi
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
ne-au transmis televiziunile! Totul în direct, totul natur. Realizatorii și prezentatorii își imaginaserăcă 98,3 la sută dintre telespectatorii români au insomnii, umblă pe acoperișuri și se sinucid fiindcă li se transmit prea puține glume idioate, gaguri ieftine, sau poante la care se râde sub amenințarea Kalașnikovului. După această noapte de revelion, viața va intra în normalul ei și nu vor mai fi nici probleme de ordin demografic, pentru că spontaneitatea nu mai este ucisă de programe rigide, iar marile valori
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
spre cercetare și analiză au uneori probleme de a se adapta stilului radiofonic. Ei învață să scrie și mult mai puțin să vorbească, să se adreseze accesibil, să strecoare informații de valoare într-un discurs simplu, clar, eventual presărat cu poante. Pericolul este să nu poată ieși ușor din mecanismele exprimării scrise, docte, poate prea complicate uneori, să nu poată improviza, să nu-și poată valorifica spontaneitatea. Dimpotrivă, unii studenți sau absolvenți ai secțiilor de pedagogie cad adesea în capcana facilului
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]