739 matches
-
concepția adversarului de odinioară, Noica a încercat o "umilință cumplită": "Cînd trăiești pe același teritoriu cu un învingător care, grație statutului său de învingător, nu numai că ți-a uzurpat toate drepturile, dar, pe deasupra, îți mai cere și să te pocăiești pentru îndrăzneala de a fi luptat împotriva lui, drama pe care o trăiești e uriașă. Și atunci cum să nu spui că Ťistoria face pipiť pe tine, cum spunea Noica?" Însă ne mai separăm o dată de exeget cînd acesta afirmă
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
decât acum", a declarat Bodo, citat de. El a mai spus că nu este deloc deranjat de faptul că presa îl numește, în continuare, fostul ginere al președintelui Băsescu. "Presa scrie despre mine așa: «fostul ginere al președintelui s-a pocăit». Nu mă deranjează. Nu am avut de pierdut din faptul că ne-am întors la Domnul, dimpotrivă, am avut numai de câștigat. Cântăm în continuare piesele noastre, dar și cântece de laudă și închinare", a spus Bodo. La Bistrița, trupa
Bodo vorbeşte cu Băsescu la telefon de trei-patru ori pe an () [Corola-journal/Journalistic/70417_a_71742]
-
toate tehnicile dubioase folosite de unii oameni cu inițiativă pen-tru a da marile tunuri ale tranziției, ca și metodele utilizate de jurnaliștii descurcăreți pentru a obține publicitate de la diverse companii. Ajuns printr-un concurs de împrejurări în mijlocul unei comunități de pocăiți, Andi face o foarte interesantă paralelă între viața acestora și lumea din care venea, dependentă de o realitate cvasi-fictivă, modelată de mass-media. Spre deosebire de cei mai mulți dintre oameni care seara, în fața televizorului, sau dimineața, "cu cafeaua în față și cu țigara în
Scene din viața cotidiană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6972_a_8297]
-
a judecății de apoi, groaza eschatologică, fiorul metafizic al pătrunderii în lumea de dincolo, pe care o așteaptă, dar de care se teme. Cele mai impresionante versuri ale cărții surprind în chip propriu „spaima și cutremurarea” unui creștin care se pocăiește continuu și își așteaptă pedeapsa. Doar după multe secole poezia românească va mai întîlni asemenea vibrație. „Să nu mă-nfruntez, Doamne, la ceas de mînie, Cînd îm vei lua sama, cu a Ta urgie. Ce-Ț fie, Doamne, milă de-a
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
mă strâmbă. Nu pot să merg, nu pot să umblu, nici pe drum, nici pe cărare. Am, părinte, am în mine un pârjol mare, care arde, arde tot mai tare. Acum ce să fac, părinte? Ce mă sfătuiești? Să te pocăiești, fiule, să te pocăiești ... Da, nu mă ierți părinte? Nu mă ierți? Ba te iert, fiule, dar păcatele să ți le tragi, că multe ai mai făcut, fiule. Dar m-am spovedit, părinte, m-am spovedit! Și ce dacă te-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
să merg, nu pot să umblu, nici pe drum, nici pe cărare. Am, părinte, am în mine un pârjol mare, care arde, arde tot mai tare. Acum ce să fac, părinte? Ce mă sfătuiești? Să te pocăiești, fiule, să te pocăiești ... Da, nu mă ierți părinte? Nu mă ierți? Ba te iert, fiule, dar păcatele să ți le tragi, că multe ai mai făcut, fiule. Dar m-am spovedit, părinte, m-am spovedit! Și ce dacă te-ai spovedit. Numai Dumnezeu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
durerea. Da, și durerea, așa cum mi-a dispărut durerea de cap cănd m-au tras pe frunte și tămple Adam și Eva. Am auzit eu de măini care vindecă. Domnule Evelin doar n-oi fi Hristos trimis pe Pămănt să pocăiești lumea? Evelin: Poate, s-ar putea să ai dreptate... Ela: Atunci să vă mai sorcovesc o dată: “Sorcova vesela, să trăiți, niciodată să nu muriți. La anu și la mulți ani!”. Evelin într-o stare de bună dispoziție ia sita și-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
strigătul de suferință și luptă al unor sclavi. Am rezervat deja două locuri. Evelin: Mulțumesc, merg cu mare plăcere. Aurora: Evelin, te preocupă ceva? Evelin: Mă gândeam la ce a spus Ela: că n-oi fi Hristos pe Pământ să pocăiesc lumea?! Din ceruri voi așteptați nu doar extratereștri ci și făpturi hidoase sau fantome cu lumânarea aprinsă în gură. Aurora: Păi dacă au puteri divine de ce n-ar face și minuni?! Și apoi tu ești de vină; ne-ai făcut
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sa-i dăm mandat pentru ca să-l iau mîine dimineață. LEONIDA: Mandatul? RICĂ: Nu mandatul. Pe dumnealui. LEONIDA: Să-i dăm... să-l iei... (cu intensă compătimire) E de-al ciocoilor... Îl știu eu... RICĂ: Lasă-l pe mine jupîne, îl pocăiesc eu! LEONIDA (izbucnește în plîns și închide telefonul): Om fără... RICĂ (închide și pune la loc telefonul milităros): Om fără ambiț! (iese) 10. Leonida cade pe scaun și zace. Efimița îngrijorată îi aplică diverse tratamente medicale: frecție, prișniță, masaj, ventuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
scapi pe tine de frică. Sunt și ei oameni, nu? Îl va certa un pic, vor fuma Împreună un BT, Îl va Învăța cum să se ferească de indivizi ca el, tovarășul Rogoz, În fond cadrele preferă să Îi vadă pocăindu-se pe neaveniții ăștia, preferă să Îi câștige de partea lor, pentru cauza partidului și Înflorirea României. A ridicat mirat din sprâncene și a constatat că una dintre brichete avea un punct de rugină, o brichetă nemțească, pe care i-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
clipăť Ťsă o smulgi din Celălaltť Ťsă te căiești pentru că ai ucis pentru o bucată de carneť Ťsă te doară sexul pentru că nu te-ai scremut și nu ai scos pe acolo capul lui Dumnezeu plin de sîngeť Ťsă te pocăiești pentru că ai mînjit pămîntul cu umbra ta uscatăť Ťcel ce trăiește e cel ce învie din cocoașa dureriiť Ťatrocele înger cu aripile amputate zboară zboară zboarăť Ťzboară apoi te deturnează din moartea axiomă și te înfige în moartea demonstrabilăť" (înghițituri
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
și umor. În fond, pentru ce? Iar filosofia lui, destul de îmburghezită, o împărtășesc, pare-se, toți bărbații urbei: "însă noua Calipso se mîngăi lesne de purcederea lui Zimbolici. Ea găsi că păcatul este plăcut, și că are vreme să se pocăiască; de aceea nici voi a înlocui pre postelnicul, deși mulți aspiranți la zestrea sa îi făgăduiau că ochi au și nu vor vedea, urechi au și nu vor auzi." Niște români emancipați, în stare să cadă la pace. Gata cu
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
la propriu, și la figurat. Fiecare are curviștina lui, se folosesc de ele ca de obiecte. Unele dintre curviștine plâng, altele cad într-o neagră tristețe când nu mai sunt exploatate, pe unele le vezi umblând pe la vraci, altele se pocăiesc pe ascuns, altele, mai deștepte, rabdă cât rabdă, își dau seama că sunt folosite și "administrează iubitului șutul corespunzător". Acestea sunt rare și, după o ispravă de felul acesta, foarte râvnite. Ia uită-te, se trezește genialul alungat, asta are
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
șalele de pervazul ferestrei, soțul stă cu icoana în mînă, privind-o lung, în timp ce-i scoate cu grijă sticla, să vadă ce scrie pe marginea de jos a hîrtiei. Ia te uită, îl ia în rîs nevasta începi să te pocăiești după cîte văd. Și zici că asta-i icoană?! lovește Ovidiu cu dosul palmei în hîrtie. Da' ce-i mă rog? Dacă-i icoană, pe care ai dat trei sute, de ce n-au coroană de lumină sfinții, ai? Zăăău?! se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zice că ăia buni sunt așteptați în Rai. Poate ajung, da’ nu moare nimeni de dorul și de dragul lor, nu interesează, pur și simplu, nu interesează. În schimb, dacă e vreun pește mare, vreun criminal, vreo lepră mare care se pocăiește, vreun nebun mare care s-a dat pe brazdă, atunci zic io că-i frăsuială, că-s pregătiri ca la nuntă. - Taie vițelul cel gras... - Da’ noi? Noi suntem chișcarii, plevușca proastă care-nghite și cârligu’ gol, fără mămăligă, ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu glas tare abia aseară. E un citat din Marii Dascăli? Întrebă Flavius-Tiberius cu o curiozitate falsă, răutăcioasă. Citat pe dracu! veni prompt răspunsul bătrânului. Era dezamăgit de ușurătatea fiului său, dar și de propria sa limbuție. Hotărâse să se pocăiască, să vorbească cât mai rar cu putință și numai cu tâlc, În cuvinte și expresii alese, căci era prea bătrân pentru gargarisme și lozinci de care cam abuzase până atunci, dar, după cum se vedea, truda sa nu era răsplătită cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îs și nume de pictori, nu numai de străzi. Kutya fasza, cu anunțul tău. Io ziceam, de fapt numa' am vrut, să vă propun să mergem la Revelionul ăsta. Ai făcut un ocol cam mare, observă Horacsek, Îngăduitor. Recunosc, se pocăi Gheretă care Încă nu Înțelegea mânia lui Horacsek Atunci, zise slovacul pe un ton firesc, Îți spun egyböl că nu mă duc. Nici eu, interveni Zegrea. Aștept telefon de la fiică-mea. Mă sună să Îmi spună la mulți ani. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la preotul paroh Alistar. Părinte, rogu-te, dă-mi un sfat. A venit deputatul și uite așa și așa vrea să facă. Părintele se scarpină în cap, gîndește profund și concluzionează: Poate i-a venit gîndul cel bun și se pocăiește. A tot furat și jecmănit și, cine știe, poate vrea să-și spele păcatele. O Sfîntă Biserică dacă se face, este voia și lucrarea lui Dumnezeu. Moș Damian a plecat mai mult încurcat decît lămurit. O lună s-a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Are dreptate băiatul. Vasile n-ar lăsa pe os nici o bucățică mică pentru vreo furnică. Băieții nu erau chiar inofensivi cu glumele lor. Erau la început doar ușor intrigați, apoi s-au ațîțat și chiar tentați să facă scandal. Ești pocăit, mă, anafura mă-ti, Doamne iartă-mă, că vorbesc prostii în postul mare. Uită-te de cînd stă Satana printre noi. Arată, mă, ce naiba mănînci! Este treaba mea. Muncitorii constată că chiar așa și este, adică e treaba lui. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Fîntîna cu ghinion 184 Șmecherul 187 Între confrați 189 Un inginer nefericit 192 Adevărații creștini 195 Datini de Crăciun și de Anul Nou 198 Destinul lui Laurențiu Spînu 201 Un vameș distrus 204 Cleptomanul păcătos 207 Șmanglitorul 209 Un ziarist pocăit 212 Cu ce ți-am greșit, Doamne? 215 Ce, mă crezi proastă? 217 Ce oameni! 220 Bogații maneliști 223 Ploșnițele 226 CAPITOLUL IV Taina eternității 229 S-a însurat Costică 231 Norocosul 234 Mare meșteșug 237 Tinerii căsătoriți 239 Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
femeia de la pagina 7, am râvnit la darurile altor copii cuminți, m-am ascuns de Dumnezeu între cearșafuri, am supt țâță străină în icoană, am... Ce să le spun despre mine? Știți, eu mă căiesc pentru toate nefăcutele mele, mă pocăiesc pentru ispitirea că sunt, mă umilesc pentru neștiința că merit, mă urăsc... Sigur, voi fi tras de limbă, spânzurat de limbă, până când toate cuvintele se vor desprinde pietre de pe cerul gurii. Eu știu să tac. Nebunul veritabil se ascunde sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de pocăință, așa cum ți se face de o futută dimineața pe nepișate! Bă, cu mine nu vă merge! Am mai văzut eu mecle evlavioase ca ale voastre! Nu sunteți primii! Vouă vi se scoală pula și în biserică, derbedeilor! Vă pocăiesc eu, golanilor, aici nu-i cimitirul elefanților, martiri fac din voi! Vai, săracul de tine, ai fost aruncat din mașină, puteau să te omoare, să te mănânce lupii până aici, să-ți rupi vreun picioruș sau o mânuță lunecând de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe Maria ungând cu nard picioarele Domnului. Spre deosebire de Marcu și Matei, la Ioan I Se ung picioarele, nu capul; spre deosebire de Luca, lipsesc lacrimile de căință. Prin urmare, Luca sugerează o posibilă, chiar dacă nu explicită coincidență între femeia păcătoasă, care se pocăiește spălând picioarele lui Isus, și Maria Magdalena, în vreme ce Ioan o identifică pe femeie cu Maria din Betania. Amalgamarea celor trei personaje, propusă de câțiva Părinți și preluată apoi de tradiție până aproape de zilele noastre, nu este justificată, dar, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
legate unul de altul. Matei însă nu se oprește aici. Tocmai am vorbit despre pecete și destin. Destinul presupune un final, un punct terminus care-i conferă sens, care-l aureolează întru câtva. La Matei, pentru prima dată, Iuda apare pocăindu-se, apoi curmându-și singur viața. Fragmentul este puternic și sugestiv. Propun următoarea traducere, cât mai aproape de original: Atunci, văzând Iuda, cel care L-a predat, că a fost condamnat (katekrithe), fiind cuprins de îngrijorare/părându-i rău (metameletheis), le-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în Faptele apostolilor (Luca). Am văzut că Matei introduce, singurul dintre evangheliști, tema îngrijorării personajului, urmată de sinucidere. Fragmentul, tradus ceva mai sus, necesită câteva comentarii aplicate. Matei folosește verbul metamelein, al cărui sens nu este acela de „a se pocăi”, ci de „a fi îngrijorat”. El evită conștient folosirea termenului consacrat pentru pocăință, metanoein. Iuda se îngrijorează aflând că Isus a fost condamnat. Prin urmare, gestul său se cuvine reinterpretat. El L-a predat pe Isus autorităților nu ca să fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]