223 matches
-
și el nu mai avusese nimic de obiectat. Apoi mai mult mângâindu-l decât ciufulindu-i părul, ea se apucase să scoată și să așeze frumos pe tăblia mesei mai multe brățări fine și lucitoare. Bart articulă cu un glas pocăit câteva cuvinte de scuză și ea se prefăcu că nu-l aude, dar în ochi i se putu vedea un licăr de satisfacție. Ai uitat că ți-am promis mai demult să-ți arăt brățările mele, mama ta de jurnalist
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Studentul la Teologie îi aduse ultimii bani. Zâmbind, Nabil îi făcu un semn de drum bun prin geamul ușor aburit. Sabina, liberă, pleca mai departe." (p. 139). Rămânem în plin foileton existențial. Studenta participă la emisiunile unui Radio Iubirea, de pocăiți, după care încearcă să vândă, alături de roșcovanul ei iubit Eman, produse Deptel. Nu merge. Își va căuta altceva. N-ar vrea să se angajeze la Princess Casino, nici ca damă de companie. Va demara în schimb, cu trei colegi de
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
cu o adîncime fără fund. Era în ei tristețe nemărginită, reproș fără țeapă de mînie. Era în ei împăcare, era întrebare blîndă, căreia nu-i puteam răspunde fără să-mi fie rușine și fără să-mi acopăr capul cu cenușa pocăitului. Mă privea oare pe mine, privea în veselia primăverii care pentru el va trece îndată în iarna morții? Mai vedea ceva? Vedeam eu, și simțeam." (Ionel Pop, întîlniri cu animale) Un sitar încă viu, prins între fălcile cîinelui de vînătoare
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
scrupuloasă acurateță; totul e exact, dar nimic în particular nu are o formă care să placă mai mult decît simpla și reala natură. Stînci, copaci și animale, toate sunt în nesimțire, toate stau în nepăsare; singuri cerbul miraculos și vînătorul pocăit produc contrast prin pozele lor, în care se strevăd simțiminte adînci" (Pseudokynegetikos, IV). Odobescu pendulează continuu între două tipuri de arte: între arta plastică (fragmente de metal, lemn sau piatră, țesături, pînze și culori, toate încremenite într-o imobilitate muzeală
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
urmă, termenii se precizează. Destabilizat de evaporarea subită a Margăi, bărbatul își află, fără să realizeze, salvarea într-o așa-zisă anchetă de teren. Cu alte cuvine, e trimis, în scopuri reportericești, la o slujbă, cum singur îi spune, de pocăiți. Perfect imun spiritualicește, nefiind nici măcar un ortodox fervent, Andi întâlnește, în harababura psaltică de acolo, un fost coleg de cămin, căruia îi solicită, parcă pentru a împușca ambii iepuri apăruți la orizont, ajutorul într-o urgentă problemă locativă. Tocmai a
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
o mitralieră fără aproape să întoarcă privirea la colegii din birou, gălăgioși și indiscreți. Eram singurul care n-o provocam la discuții pentru a-mi bate joc de credințele ei religioase; i-am trezit oarecare simpatie. Căci ea aparținea sectei „pocăiților”, cu anexa Oastea Domnului (sau invers) și toți colegii de birou o temeau căci ea nu avea voie să mintă și fusese adusă la noi pentru că la secretariat unde fusese îl informa pe director cu candoare și exactitate de tot
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]
-
de la care am aflat unele informații destul de interesante. Căci ea executa munci de secretariat în cadrul comunității, așa că în clipele libere își ajuta un coleg răspunzător de jud. Teleorman... Încât, am aflat la un moment dat fără să urmăresc anume că „pocăiții” aceștia numără vreo sută de mii de membri, dar adventiștii sunt mult mai numeroși, câteva sute de mii. Împreună cu penticostalii și alte grupulețe, dar și cu bisericile recunoscute (romano-catolici, lutherani, greco-catolici readuși cu forța la ortodoxie, anglicani, în fine calviniști
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]
-
inițial o sectă de inspirație slavă în decor creștin și cu un respect pur formal pentru Eclesie (care era credința aproape oficializată a Statului!) În Ardealul, cu varietatea lui de culte, asistăm chiar la un război deschis între „mileniști” și „pocăiți”, între Biserica Ortodoxă și cele ale minoritarilor, într-un spirit laic profund necreștin. Și, într-adevăr cei care sapă Biserica Ortodoxă sunt sectanți mărunți cu efecte acute, fără durată, teodoriști chiar în București, fenomenul Petrache Lupu, de care au făcut
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]
-
miraculați, iluminați, vizionari, predicatori, își fac loc pe rafturile librăriilor alături de steluțele sporturilor și ale oricăror forme de spectacol (teatral, cinematografic, muzical, striptiz, televiziune), de vraci, de inventatori, de rude și apropiați ai celebrităților, de câștigători la loterie, de criminali pocăiți sau nu, de sinucigași salvați, de înviați din morți. Și ei și paraziții speciei (profesia onorabilă și onorabil remunerată de ghostwriter, negru literar, a apărut și înflorește în umbra ei, pentru că nu toți cei ce aspiră să devină iluștri prin
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
de ciumă care lichidă aproape cu totul populația Babilonului. De bună seamă, nimeni nu văzu în ea urmarea profeției lui Iona, care dăduse greș, oricum, în cazul Ninive. «Simplă coincidență», se spuse pretutindeni. Convinși și ei de asta, niniviții cei pocăiți reveniră treptat la vechile năravuri." (p. 115) Adevărata viață a poveștii de-aici începe. De la prezumție, de la intuiție, de la suspiciune, de la bănuială. Care aparțin în primă instanță lectorului. El decide de fapt schimbarea macazului. Dacă el n-ar presimți la
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
de la temele și motivele pe care le întâlnim întrețesute în textura povestirilor ce narează viața sfintei. Astfel, Gabriel Mihăilescu identifică patru tipare narative preexistente, consacrate de alte serii de texte (dedicate altor sfinți) și circulând în literatura creștină anterioară: desfrânata pocăită, miracolul, monahul înfumurat și întâlnirea. Acestea se combină, pe un fond ideatic și moral creștin, într-un „scenariu" care - cum cu îndreptățire observă autorul -repetă, de fapt, cu o altă recuzită, specifică epocii patristice târzii, scenariul sacru al sacrifiului cristic
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
evocă tribulațiile din „obsedantul deceniu”, nu uită să picure detalii anecdotice amare cu privire la cei care trec, după 1989, drept repere ale purității. Oarecum tot în acest sens, iată și cîteva considerații ce rezumă un întreg sindrom al vieții culturale postdecembriste: „...pocăiții au devenit numaidecît procurori morali. (...) Adică judecători implacabili. O țin, de-atunci, într-o indignare continuă... Le-a ieșit pasența, trebuie s-o recunosc. Deviza lor de-atunci era următoarea: ce a fost (în trecut, în timpul regimului totalitar) a fost
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
Sorin Lavric Antelme E. Chaignet, Filosofia lui Pitagora, trad. din franceză de Gabriel Avram, București, Editura Herald, 2012, 348 pag. În Pitagora fibra pocăitului cu dezgust de lume s-a amestecat cu înclinația savantului pentru extravaganț e abstracte, așa explicîndu-se natura hibridă a unui învățat care cu un ochi trage la aritmetică și cu celălalt la iertarea păcatelor. Învățatul născut în Samos în 570
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
ascunse că niciodată flagelarea nu ajunge pentru a stîrpi nemărginitele tentații ale cărnii. In orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de păcate, în timp ce Agopian este tentația obscură, tînjirea surdă din singurătate a unui Ilfoveanu pocăit, în a cărui stilistică se manifestă întregul extaz al celui împietrit în rugăciune și o doză subtilă de ipocrizie culturală. Și poate că nu întîmplător Sorin Ilfoveanu expunea tocmai în Maculata concepție, pentru prima oară, desene dintr-un ciclu extrem de
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
întreagă -„nestricată, netăiată, nedărâmată”. Tensiunea dintre istoria ramificată în realități opuse se dezbate în Legătura de luștean. Rada își întâlnește agresorul din timpul mineriadei și încearcă să scape de traumă prin așezarea adevărului pe făgașul normalității. Însă Pavel Avădanei, minerul pocăit, arată adevărul mistificat prin faliile sociale, astfel că lumea inchizitoarei, acum, Rada, se reîntregește, însă numai psihologic. Problema adevărului este sondată și în Dincolo de lumea de dincolo. La marginea patafizicului, ciocnirile și suprapunerile mitico-magice dintre lumile gunoierilor - conduși de Pârnaie
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
prietenul meu???adik vreau că iubirea să se transfore în ură...” • “O să se schimbe zodile.......eu sunt berbec și dacă o se se schimbe o să fiu pești .....!!!” • “s-ar potrivi 2 persoane de religii diferite adik unul ortodox și celălalt pocăit?” “Cumpăr pudel, mă puteți ajuta în această privință?”
Cumpar pudel, mă puteţi ajuta? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18864_a_20189]
-
aliena(n)tă în care cititorul de poezie a devenit consumator de poezie. Poezia ca fenomen de influență benefică în masă, un fel de bioenergie spirituală... Adrian Urmanov ignoră o întreagă categorie de cititori de poezie și face figura unui pocăit care merge din casă în casă să schimbe religia oamenilor, pe care fie nu-i interesează credința, fie nu au nici un interes să și-o schimbe. Ce e trist nu e faptul că ratează scopul de a face poezia accesibilă
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]
-
că Pocăința, se face prin multă durere Dar leac de suflet în LUMINĂ, afla-vom doar prin înviere ! O Rugăciune ca de vameș, e respirația ritmată A Pocăinței inimii, deliberat și asumată ! Sau ca de fiu risipitor, prin regretul nesfârșit Pocăit, la tatăl său, păcatul a biruit ! Mulți din marii păcătoși, ce s-au căit și ridicat Ca Dascăli ai Pocăinței, pentru căzuți, ei s-au Rugat! Și Rugăciunile spre Maica și Apostolii cei Sfinți TREIMII în Comuniune, cum au făcut
F.ANDREI CRITEANUL, ARHIEPISCOPUL CRETEI (SAU CRETANUL , SAU IERUSALIMITEANUL ) de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384511_a_385840]
-
înțelepciunii sănătoase”. Antinomia „miresme” - „păcătoșenii” își are rădăcinile în concepția noastră creștină, în puterea de a discerne lumina de întuneric, frumosul de urât, moralul de imoral etc. Important este să poți discerne, la timp, găsind cărarea cunoștinței: „M-am întors pocăit și am sărutat pragul colibei...” Înțeles-am oare care este simbolistica „pragul colibei”?! Rădăcina purității familiei creștine, care știe în simplitatea sa milenară, dar cu un surplus de iubire, cum să-și adune pruncii, în apropierea vetrei care strălucește prin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
Omagiu Contesei”, încercă el să scrie altceva, dar amintirile erau prea dureroase. Cel puțin murise fericită, bucurându-se de venirea tramvaiului. Nu, asta era cealaltă Contesă. Cel puțin murise fericită, în mijlocul unui orgasm multiplu. Mânia lui Dumnezeu, cum spunea Ovidiu, pocăit și proaspăt martor al lui Iehova. Cel puțin a făcut din mine un om, își spuse Popa, scobindu-se în buric pentru ca doamna Popa să nu observe că el suferea încă. Se întinse în pat, sub portretul de nuntă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
după cum și Dumnezeu este desăvârșit. În acest sens, Iosif Țon relatează: „Repet, Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre. Dar de ce a făcut-o? Numai ca să ne spele și să ne lase acolo, în mocirlă? Predica Domnului Isus începe cu „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!” Și am văzut care este Evanghelia și anume, „Predica de pe Munte.” Domnul Isus nu ne iartă ca să ne lase în păcat, ci pentru a ne aduce înapoi, în planul lui Dumnezeu.” Sfințirea vieții Elementul distinctiv
UMBLAREA CU DUMNEZEU, IN UNIRE CU DOMNUL ISUS HRISTOS, SUB CALAUZIREA DUHULUI SFANT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361158_a_362487]
-
să-i ducă înapoi în România, dar oamenii dormeau cu lama în gură - își scoteau lama și-și tăiau burta ca să curgă sânge din ei. Era groaznic. Până la acel interviu, ne era rușine să spunem că suntem din familie de pocăiți. La școală, când ne ridicau în picioare, spuneam: „Nu eu, mama-i pocăită, tata-i pocăit!”. Pentru prima dată eram bucuros să spun: „Sunt din familie de pocăiți!” pentru că era singura mea șansă să trec dincolo. La interviu aveam părul
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]
-
acel interviu, ne era rușine să spunem că suntem din familie de pocăiți. La școală, când ne ridicau în picioare, spuneam: „Nu eu, mama-i pocăită, tata-i pocăit!”. Pentru prima dată eram bucuros să spun: „Sunt din familie de pocăiți!” pentru că era singura mea șansă să trec dincolo. La interviu aveam părul lung și arătam ca niște vagabonzi. Mâinile și degetele ne erau pline de fum de țigară. S-a uitat doamna aceea la noi și ne-a întrebat: „De
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]
-
de țigară. S-a uitat doamna aceea la noi și ne-a întrebat: „De ce-ați plecat din România?”. I-am spus: „Din cauza religiei!”. S-a uitat lung la noi și a zis: „Cum din cauza religiei? Voi aveți părul lung. Pocăiții nu au părul lung! Fumați?”. Am ezitat puțin, dar parcă ceva îmi spunea: „Spune adevărul!”. Zic: „Da, fumez!”. Ea a continuat: „Beți?”, iar eu am spus: „Da, beau!”. A zis: „Atunci cum spuneți că sunteți pocăit?”. Acasă, mama era pe
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]
-
n-a luat nici un ban pentru ea. A zis: ‘Vreau să o dau Domnului!'. Noi ne-am supărat foarte tare. Ne gândeam: ‘Noi am cărat pământ cu lighenele, am făcut casa și mama o dă acum Domnului ca să-și facă pocăiții Biserică în casa noastră' ”. Noi n-am priceput atunci ce investiție a făcut mama în viitorul nostru. Am continuat: „Biserica este acum la noi în casă. Adevărul este că nu ne-a bătut miliția, dar nici nu ne înghite, pentru că
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]