KorAP: Find »[drukola/base=pocher & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...8 >

195 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

eșarfa asta, Joey? E de legat la ochi? A făcut un gest furios, semn că habar-n-am. — Uite ce-i, eu am plecat, am zis. — Stai, a zis Jacqui. S-a uitat la Joey. Nu facem decât să jucăm pocher. Mda, stai, a zis Joey, nici că se putea mai lipsit de vlagă. Sincer, Anna, e grozav să văd că ieși din nou în lume. Dar... sunteți siguri? Da. — Poate că ar trebui. Adică, se poate juca pocher doar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
să jucăm pocher. Mda, stai, a zis Joey, nici că se putea mai lipsit de vlagă. Sincer, Anna, e grozav să văd că ieși din nou în lume. Dar... sunteți siguri? Da. — Poate că ar trebui. Adică, se poate juca pocher doar în doi? Ei bine, suntem trei acum, a zis Joey, acru. —Că bine zici. Deși v-ați supăra dacă n-am juca pocher? am întrebat. Pur și simplu nu pricep jocul. Nu poți să joci ca lumea dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
din nou în lume. Dar... sunteți siguri? Da. — Poate că ar trebui. Adică, se poate juca pocher doar în doi? Ei bine, suntem trei acum, a zis Joey, acru. —Că bine zici. Deși v-ați supăra dacă n-am juca pocher? am întrebat. Pur și simplu nu pricep jocul. Nu poți să joci ca lumea dacă nu fumezi, totul stă în felul cum te chiorăști. Haideți să jucăm un joc adevărat. Să jucăm rummy. După o lungă tăcere, Joey a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Neris Hemming. Amuțită de necaz, am rămas cu privirea pierdută în monitor. Îmi venea să urlu, dar n-avea să ajute la nimic. — Hai să facem ceva sâmbătă seară, a propus Jacqui. —Cum? Nu ți-ai programat nici o partidă de pocher în doi? —Încetează. A chicotit. Tocmai ai chicotit. —Ba nu. —Ba da, Jacqui. S-a gândit puțin. —La naiba. Oricum, hai să facem ceva sâmbătă seară. — Nu pot. Am Super Sâmbăta în Hamptons. Oh! Ce noroc pe tine, gagico. Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682

catedrala protestantă unde a predicat Calvin în secolul al XVI-lea. (Pasaj adăugat ulterior: Șablonul pe care îl menționez mai sus se numește în limba franceză pochoir sau, în romengleza de Dâmbovitza, stencil. În franceză, cuvântul se trage din verbul pocher, care înseamnă a pocni un ou sau o altă substanță gelatinoasă pe un zid, pe o masă, pe hainele cuiva, ca atunci când se aruncă cu ouă stricate în semn de dezaprobare sau dezgust.) Progresul într-o limbă străină apare atunci când

Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337

aducă omagiu amintirii unui tovarăș sau cuiva iubit. Ei ating numele de pe zid, scriu cu cretă deasupra și lasă drept ofrandă mici obiecte sau bilețele: de la poezii și pantofi cu toc la un pahar de șampanie și un ful de pocher. Au fost oferite atât de multe astfel de tributuri, Încât muzeul a construit o clădire ca să le adăpostească. Scena În care atât de mulți oameni adunați lângă zid ating numele celui drag este emoționantă pentru oricine este părtaș la ea

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197

cu ochii lui verzi injectați și gura lui blândă de broscoi, se simțea cumva bine să fie descris în compania târfelor de la foco rojo. Eunice are nevoie de bani pentru aia mică. Că altfel mi i-ai lua tu la pocher. De fapt asta-l scoate pe Wiley din minți, că n-are cum să-mi stoarcă nici o para. Ei pe dracu, da’ ce, crezi că mă doare pe mine undeva că-l văd pe Jepson venind aici și dându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
grosolan, ca să mă distragă: Da, e sus acolo. Hai, amice, dă cărțile. OK. Ia și tu una. Vrei să pariezi? Pun gâtul că în zece minute am luat potul. Moulton era mare amator de jocuri de cărți, în special de pocher. La început jucam la localul lui Hilario, și când Hilario a început să mârâie că ne lungim prea mult cu jocul, care dura până noaptea târziu, ne-am mutat în restaurantul soios al chinezului. Curând am început să îmi pierd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
avea și Moulton. Nu putea să trăiască fără să facă pariuri. Eu îi răspundeam la pariu, punând pesos pe masă, tăiam în căutarea asului, jucam fribble - pe care el îl numea pin-ball - și chiar put-and-take, cu un titirez mititel. La pocher eram norocos și aveam mână bună, pentru că învățasem să joc într-un loc de maeștri, salonul de biliard al lui Einhorn. Moulton se plângea: „Măi frate, cred că ai studiat cu Capablanca al pocherului. Nu-s în stare să îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
put-and-take, cu un titirez mititel. La pocher eram norocos și aveam mână bună, pentru că învățasem să joc într-un loc de maeștri, salonul de biliard al lui Einhorn. Moulton se plângea: „Măi frate, cred că ai studiat cu Capablanca al pocherului. Nu-s în stare să îmi dau seama când mergi la cacialma pentru că ai o mutră așa de inocentă. Nimeni nu poate să aibă o astfel de expresie chiar tot timpul.“ Asta cam așa era, deși poate ar fi trebuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
nici mie niște mișcare, pentru că eram iritabil și plin de energie și pentru că tânjeam să revenim la starea de spirit din Chicago. Dar nu reușeam să îmi iau inima în dinți. Mi se părea că trebuie să continui să joc pocher. Eram înaintea tuturor și nu puteam să renunț. Moulton continua să strige că am luat pielea de pe toți de acolo; trebuia să le dau oamenilor o șansă să se revanșeze. Așa că pachetul de cărți pe care-l țineam între degete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
și eu cu ce se confruntă ea. Cu toate lucrurile care se întâmplau în oraș e drept că nu-i acordasem atenția cuvenită. Și mă rog ce-i trebuise ei să poarte o rochie așa de elegantă la partida de pocher de după masă din localul lui Louie? E posibil că nici n-avea decât rochii din astea, elegante. Și nici n-avea unde merge decât în locurile în care o ducea Oliver. Era straniu. Mi-a spus: Trebuie să stăm de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542

să spunem, îndurabile. Obișnuia să joace go fish cu gemenii când aceștia erau mici, și le dădea întruna a înțelege să-l întrebe dacă are pătrari ori valeți, sau tușea cu tâlc și lăsa să i se vadă cărțile. La pocher, de asemenea, era astral. În preajma vârstei de douăzeci de ani, am avut o scurtă perioadă când am urmărit, în particular, cu efort și fără succes, să devin un om de societate, un partener vivant, și invitam de multe ori amici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
vârstei de douăzeci de ani, am avut o scurtă perioadă când am urmărit, în particular, cu efort și fără succes, să devin un om de societate, un partener vivant, și invitam de multe ori amici la câte un joc de pocher. Seymour participa adeseori la astfel de ocazii. Ar fi fost greu să nu știi când era plin de ași, pentru că, așa cum îl descria sora mea, ședea rânjind cu gura până la urechi, ca un iepuraș de Paști cu un coș plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

rîde Vlad plimbîndu-și arătătorul drept dinspre rădăcina nasului spre vîrf -, îmi cunosc lungul... N-am acces, zău! Îi mai telefonez cîteodată, îi vorbesc frumos, mă ascultă, dar... n-am bani, n-am parte. La aia e mai ceva ca la pocher; trebuie să ai cu ce deschide și cu ce plusa. Dacă-mi ține pasiența cu puștoaica ce vine azi cu cursa rapidă și mă transfer la Iași, o să-mi pară rău de brună; e așa, ca o patimă; îți dai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
te-ai descurcat de minune pe șosea. Vedeți ce bine a prins indicația dumneavoastră? Acolo ai învățat? Schimb de experiență: ei m-au învățat să umblu cu volanul, eu îi învățam ce știam mai bine. Metafora frunzelor de viță? Nu. Pocher pe bețe de chibrit. Pe bani nu, că-mi luasem angajament solemn... Hm! Tu și pocherul... Ai grijă, îl amenință profesorul cu degetul întins spre el nu mă mai lua așa..., în public, că s-ar putea... Unde s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
învățat? Schimb de experiență: ei m-au învățat să umblu cu volanul, eu îi învățam ce știam mai bine. Metafora frunzelor de viță? Nu. Pocher pe bețe de chibrit. Pe bani nu, că-mi luasem angajament solemn... Hm! Tu și pocherul... Ai grijă, îl amenință profesorul cu degetul întins spre el nu mă mai lua așa..., în public, că s-ar putea... Unde s-o fi fumînd aici?, că-n sală nimeni nu fumează întreabă el, uitîndu-se în jur. Probabil afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
citeam revistele? Lazăr vrea să se îndepărteze, dar după primul pas, face stînga-mprejur, clătinînd afirmativ din cap: Nu vă faceți procese de conștiință. Nu sînteți nici primul și nici ultimul care semnează ideile altora. Apropo: ați fost sigur că jucam pocher? Nu. De asta nu. Mai ales la modul cum ai fost acuzat. Deci, înseamnă că v-ați înșelat pe toată linia rîde Lazăr, întorcîndu-se la locul său. Profesorul mai rămîne un timp locului, nedumerit, pufnește apoi într-un început de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de lîngă el o privire obosită: Ce mai vrei, Lazăre? S-ar putea să crăp, să crăpăm toți că autofreza s-a întors din drum precizează Lazăr -, și dacă așa mi-i soarta, măcar să știu cine m-a turnat cu pocherul. Tu și pocher! face un gest de lehamite profesorul, depărtîndu-se, aruncînd iarăși privirea spre cele două bătrîne, sorbind din ochi cărțile așternute pe masă. Mă iertați! se aplecă el spre stăpîna cățelușei soțul dumneavoastră n-a fost profesor universitar? De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o privire obosită: Ce mai vrei, Lazăre? S-ar putea să crăp, să crăpăm toți că autofreza s-a întors din drum precizează Lazăr -, și dacă așa mi-i soarta, măcar să știu cine m-a turnat cu pocherul. Tu și pocher! face un gest de lehamite profesorul, depărtîndu-se, aruncînd iarăși privirea spre cele două bătrîne, sorbind din ochi cărțile așternute pe masă. Mă iertați! se aplecă el spre stăpîna cățelușei soțul dumneavoastră n-a fost profesor universitar? De ce? Dumneavoastră ați predat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și-și înfige adînc mîinile în buzunarele paltonului, privindu-și fostul discipol cu un surîs blajin, peste care plutește vag umbra durerii: Vrei chiar să mă scoți din minți? Da, dacă prin asta pot afla cine m-a turnat cu pocherul. E un cap de acuzare care ține în cazul oricărui student. Ca și chestia cu studentele care iau ore sau dau examene acasă la profesor. Nu înțeleg comparația, dar îmi dau seama că, din agasant, devii vulgar. Devin?! rîde Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
profesorul. Alți studenți, în alte centre universitare, făcuseră greșeli, puerile e drept, dar eu, în Iași, trebuia voiam! să ies în evidență, să... Trebuia să abat și bănuiala că..., să atîrne mai greu articolul cu metafora decît declarația ăluia cu pocherul..." Știi, Lazăre... întoarce el privirea spre tînărul ce-i mai ține încă umerii. Așezați-vă, dom' profesor, altfel, riscați să vă prăbușiți... Se lasă încet pe saltea, întinzîndu-se cu fața în jos, cu fruntea îndesată în palmele puse una peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce are în geamantane, dar ne-a lăsat să răbdăm. Cîte astfel de drumuri or fi făcut, astea, pline cu carne și vin!... Speculă... Poate confirmă Lazăr -, dar acum prinde bine, mai ales că-i pe gratis. Cum rămîne cu pocherul? întreabă prompt, luîndu-l din scurt. Ești nebun! șoptește profesorul cu gura plină. Doar nu vrei să facem, aici, una mică, în doi zice, fără să ia seama la reacția tînărului de lîngă el. "Ia te uită! rîde Lazăr pe sub mustață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din facultate, iar după puțin timp, chemați înapoi... Eu însă am făcut un an de șantier, fără drept de apel. Ce ziceți? întoarce el vorba, arătînd în direcția bătrînei cu ochelari credeți că ne dă un ceas cărțile? Tu și pocherul! își repetă exclamația profesorul, făcînd un gest de lehamite. Rămăsese singura acuzație valabilă, care nu putea fi trecută la erori de optică. Măcar nu-mi pare rău! pufnește Lazăr superior nu cred să fi avut rival în tot orașul, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi trecută la erori de optică. Măcar nu-mi pare rău! pufnește Lazăr superior nu cred să fi avut rival în tot orașul, că de la studenți n-aveam ce cîștiga. Aș! i-o taie printr-un gest scurt profesorul. În pocher, ca și-n fotbal, orice ageamiu se crede expert. Lazăr soarbe puținul vin rămas în pahar. "Ești pocherist, maestre; las' că te verific eu seara asta gîndește el, privind fix, undeva spre sală, vrînd să pară indiferent. Așa se explică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]