KorAP: Find »[drukola/base=pocher & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...8 >

186 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

rîde Vlad plimbîndu-și arătătorul drept dinspre rădăcina nasului spre vîrf -, îmi cunosc lungul... N-am acces, zău! Îi mai telefonez cîteodată, îi vorbesc frumos, mă ascultă, dar... n-am bani, n-am parte. La aia e mai ceva ca la pocher; trebuie să ai cu ce deschide și cu ce plusa. Dacă-mi ține pasiența cu puștoaica ce vine azi cu cursa rapidă și mă transfer la Iași, o să-mi pară rău de brună; e așa, ca o patimă; îți dai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
te-ai descurcat de minune pe șosea. Vedeți ce bine a prins indicația dumneavoastră? Acolo ai învățat? Schimb de experiență: ei m-au învățat să umblu cu volanul, eu îi învățam ce știam mai bine. Metafora frunzelor de viță? Nu. Pocher pe bețe de chibrit. Pe bani nu, că-mi luasem angajament solemn... Hm! Tu și pocherul... Ai grijă, îl amenință profesorul cu degetul întins spre el nu mă mai lua așa..., în public, că s-ar putea... Unde s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
învățat? Schimb de experiență: ei m-au învățat să umblu cu volanul, eu îi învățam ce știam mai bine. Metafora frunzelor de viță? Nu. Pocher pe bețe de chibrit. Pe bani nu, că-mi luasem angajament solemn... Hm! Tu și pocherul... Ai grijă, îl amenință profesorul cu degetul întins spre el nu mă mai lua așa..., în public, că s-ar putea... Unde s-o fi fumînd aici?, că-n sală nimeni nu fumează întreabă el, uitîndu-se în jur. Probabil afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
citeam revistele? Lazăr vrea să se îndepărteze, dar după primul pas, face stînga-mprejur, clătinînd afirmativ din cap: Nu vă faceți procese de conștiință. Nu sînteți nici primul și nici ultimul care semnează ideile altora. Apropo: ați fost sigur că jucam pocher? Nu. De asta nu. Mai ales la modul cum ai fost acuzat. Deci, înseamnă că v-ați înșelat pe toată linia rîde Lazăr, întorcîndu-se la locul său. Profesorul mai rămîne un timp locului, nedumerit, pufnește apoi într-un început de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de lîngă el o privire obosită: Ce mai vrei, Lazăre? S-ar putea să crăp, să crăpăm toți că autofreza s-a întors din drum precizează Lazăr -, și dacă așa mi-i soarta, măcar să știu cine m-a turnat cu pocherul. Tu și pocher! face un gest de lehamite profesorul, depărtîndu-se, aruncînd iarăși privirea spre cele două bătrîne, sorbind din ochi cărțile așternute pe masă. Mă iertați! se aplecă el spre stăpîna cățelușei soțul dumneavoastră n-a fost profesor universitar? De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o privire obosită: Ce mai vrei, Lazăre? S-ar putea să crăp, să crăpăm toți că autofreza s-a întors din drum precizează Lazăr -, și dacă așa mi-i soarta, măcar să știu cine m-a turnat cu pocherul. Tu și pocher! face un gest de lehamite profesorul, depărtîndu-se, aruncînd iarăși privirea spre cele două bătrîne, sorbind din ochi cărțile așternute pe masă. Mă iertați! se aplecă el spre stăpîna cățelușei soțul dumneavoastră n-a fost profesor universitar? De ce? Dumneavoastră ați predat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și-și înfige adînc mîinile în buzunarele paltonului, privindu-și fostul discipol cu un surîs blajin, peste care plutește vag umbra durerii: Vrei chiar să mă scoți din minți? Da, dacă prin asta pot afla cine m-a turnat cu pocherul. E un cap de acuzare care ține în cazul oricărui student. Ca și chestia cu studentele care iau ore sau dau examene acasă la profesor. Nu înțeleg comparația, dar îmi dau seama că, din agasant, devii vulgar. Devin?! rîde Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
profesorul. Alți studenți, în alte centre universitare, făcuseră greșeli, puerile e drept, dar eu, în Iași, trebuia voiam! să ies în evidență, să... Trebuia să abat și bănuiala că..., să atîrne mai greu articolul cu metafora decît declarația ăluia cu pocherul..." Știi, Lazăre... întoarce el privirea spre tînărul ce-i mai ține încă umerii. Așezați-vă, dom' profesor, altfel, riscați să vă prăbușiți... Se lasă încet pe saltea, întinzîndu-se cu fața în jos, cu fruntea îndesată în palmele puse una peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce are în geamantane, dar ne-a lăsat să răbdăm. Cîte astfel de drumuri or fi făcut, astea, pline cu carne și vin!... Speculă... Poate confirmă Lazăr -, dar acum prinde bine, mai ales că-i pe gratis. Cum rămîne cu pocherul? întreabă prompt, luîndu-l din scurt. Ești nebun! șoptește profesorul cu gura plină. Doar nu vrei să facem, aici, una mică, în doi zice, fără să ia seama la reacția tînărului de lîngă el. "Ia te uită! rîde Lazăr pe sub mustață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din facultate, iar după puțin timp, chemați înapoi... Eu însă am făcut un an de șantier, fără drept de apel. Ce ziceți? întoarce el vorba, arătînd în direcția bătrînei cu ochelari credeți că ne dă un ceas cărțile? Tu și pocherul! își repetă exclamația profesorul, făcînd un gest de lehamite. Rămăsese singura acuzație valabilă, care nu putea fi trecută la erori de optică. Măcar nu-mi pare rău! pufnește Lazăr superior nu cred să fi avut rival în tot orașul, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi trecută la erori de optică. Măcar nu-mi pare rău! pufnește Lazăr superior nu cred să fi avut rival în tot orașul, că de la studenți n-aveam ce cîștiga. Aș! i-o taie printr-un gest scurt profesorul. În pocher, ca și-n fotbal, orice ageamiu se crede expert. Lazăr soarbe puținul vin rămas în pahar. "Ești pocherist, maestre; las' că te verific eu seara asta gîndește el, privind fix, undeva spre sală, vrînd să pară indiferent. Așa se explică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se crede expert. Lazăr soarbe puținul vin rămas în pahar. "Ești pocherist, maestre; las' că te verific eu seara asta gîndește el, privind fix, undeva spre sală, vrînd să pară indiferent. Așa se explică înverșunarea cu care ai pledat împotriva pocherului, cînd am fost discutat. Dacă nu-ți iau eu și chiloții, să mă scuipi!" Ce-i? întreabă șoferul, simțindu-se privit fix de Lazăr. Poftim? tresare acesta. A, da, își revine voiam să știu cine-i stăpînul geamantanelor, să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lipindu-și obrazul de al său -, ba nu, că la zece vine meditatorul Sorinei. Pe la unșpe jumate, tot pe intrarea dinspre biserică. Întors la masa de joc, înflăcărat de promisiune, Lazăr a făcut un semn spre stăpînul casei: Ăsta-i pocher cîntat, garnisit cu cîte o dungă de ceai sau ce-o fi băutura aia, că n-am priceput de-i alcoolică au ba. A tras din buzunar două sute și le-a pus pe masă: O jumătate de pahar! Stăpînul casei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu mai pot. Și pînă mîine în zori, cînd vor sosi crucișătoarele atomice, trimise de tovarășul Săteanu, e cale lungă. Ce naiba tot mîrîi mereu!? Zi odată ce mai ai de zis și termin-o, devii agasant. Cine m-a turnat cu pocherul? Ai luat-o de la capăt? Parcă ești o babă. Apropo de babă: să-i cer cărțile? Nțt! Aia cu cățelul, dacă-i soția lui Bujoreanu, înseamnă că-i soacra lui Săteanu. Dacă mă spune? Am de crescut un copil... Copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să plece după afișe și programe... Înnebunesc cînd mă gîndesc că am în față o noapte atît de lungă, întreagă. Și cum crezi c-ai s-o străbați? întreabă profesorul. Cugetînd, să înnebunești mai tare? A, nu răspunde Lazăr. Jucînd pocher, evident. Dar mai tîrziu, cînd adorm toți, să nu ne toarne careva. Vlad bate din nou, cu mai multă putere, făcînd să răsune culoarul lung. Da, intră! strigă Mihai fără să se mai ridice de jos, de pe patul improvizat. Scuză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
robul tău, să o uit, Doamne, că am soție iubitoare, ce-mi va dărui un fecior de toată frumusețea... Unde este conștiința mea, unde?! Și doar m-am angajat în fața colegilor că nu mă mai ating de cărți cele de pocher, evident -, ba m-am și reeducat prin muncă, trudind din greu în serile lungi, de iarnă, să-i învăț pe șoferi tot ce știam... Să mai torn o dungă, dom' pro'esor, că-s trist... Noroc! Noroc! Și dumneavoastră sînteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ia amprente de pe sticlă, să se depisteze... Noroc de mine c-am avut intuiția să preiau comanda, să pot spăla sticla, să nu se mai ia amprente. Ba a mai fost și declarația ta vehementă că habar n-ai de pocher, că sticla ai cumpărat-o de la un student arab... Cît pe ce să te cred, să aplanez totul. Dar le-am spus ălora, ca chestie, să știe. Să leșine toți, nu alta. Îți dai seama în ce budă eram? Femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și lui Corneluș, pentru plata căminului. L-am luat în cameră cu mine, deși era într-un an mai mic, mînca pe cartela mea sau făcea blat-ul la cantină; eu dădeam meditații la Franceză uneori, el dormea; eu jucam pocher, el se plimba sau dormea nu-mi închipui că citea prea mult -, de la pocher aduceam de băut și-i dădeam; ba i-am făcut rost și de-o femeie odată, o prietenă a unei cunoștințe, ce ?, nu știți cum e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
era într-un an mai mic, mînca pe cartela mea sau făcea blat-ul la cantină; eu dădeam meditații la Franceză uneori, el dormea; eu jucam pocher, el se plimba sau dormea nu-mi închipui că citea prea mult -, de la pocher aduceam de băut și-i dădeam; ba i-am făcut rost și de-o femeie odată, o prietenă a unei cunoștințe, ce ?, nu știți cum e între prieteni în studenție? Parcă-l și văd cum îi curgeau balele în noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îmbrac. Hainele?! se miră Lazăr. Care haine? Alea. Scuzați! E o neînțelegere. "Alea", fratele meu omul, sînt ale mele, cîștigate. Doar n-am să stau așa, mi-e frig! Și ce-mi spui mie? N-am ținut morțiș să joc pocher. Lasă gluma! Nu vezi că tremur? Tremură. Hainele-s ale mele. Dar poți să le cumperi arată Lazăr spre servieta în care știe că este un plic cu bani. Bine, cît? întreabă profesorul, cu plicul în mînă. Chiar n-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
el o iubește, în felul lui. Atunci, de ce m-a încurajat? Nu fi prost, ai să afli. Mor de curiozitate acum. Și eu de frig. Și nu-i păcat să murim împreună? Prima oară cînd vii în Iași, facem un pocher în trei, o să-i fac o surpriză domnului ducîndu-i-te. A mai învățat, sau tot așa, îl cîntă la cinci bani? Hm!... surîde profesorul, trăgînd banii pe jumătate afară din plic. Parcă de pocher e vorba!... Ce, tu, cînd te duci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oară cînd vii în Iași, facem un pocher în trei, o să-i fac o surpriză domnului ducîndu-i-te. A mai învățat, sau tot așa, îl cîntă la cinci bani? Hm!... surîde profesorul, trăgînd banii pe jumătate afară din plic. Parcă de pocher e vorba!... Ce, tu, cînd te duci la nămol, vara, la mare, te duci pentru nămol? Amintindu-și de vara unui an cînd, mergînd la nămol, nu mai putea scăpa de curtea unuia, care i se tot posta în față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Villon? O să-l afli acuși, cînd o să-ți dau la micul dejun apă chioară îl amenință nevasta. Naltă, coapse lungi, ochi mari...; las' că, de mă scol, te trezesc eu de-a binelea, să nu mai visezi tu de-astea... Pocher în trei, fratele meu omul? întreabă Lazăr, păstrîndu-și țigara neaprinsă, agățată în colțul gurii. Ce chilipir? Uite ici: jucăm de-un ceas și-abia ți-am săltat cinci mii. Bani mulți nu, cucoana zici c-o face pe fecioara... Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Lazăr, privindu-l cum tremură de-a binelea și mă vrei pe mine ca mînă de lemn cu care să-i dai în cap. Hai că-ți fac eu rost de-o măciucă, ori de-un cuțit. Nu fi prost; pocherul cu-ale lui, că pe urmă, după ce doamna ne incită un pic... face un gest evaziv profesorul. Lazăr se înfurie din nou, "chiar mă crezi homo?!" și începe să bată cărțile cu iuțeală, aproape cu ură. O sută de mii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de la bază. Profesorul stă prăbușit în scaun și se uită lung la el, clătinînd încet din cap. În "Arcul de triumf", Remarque spunea că prostituția e meserie, nu viciu face Lazăr un gest de amenințare cu arătătorul. Eu cred că pocherul ăsta, ce l-am făcut noaptea asta, e mai mult decît meserie viciată. Cîndva, pînă în anul trei, îl mai jucam și eu numai la meserie: control la cărți, studierea adversarului, codoșeală cu partenerul, inducere în eroare prin reacții false

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]