123 matches
-
orice terț neutru. Bunul simț popular spune: iubirea te face orb. în unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fidelă, iubitoare, s-a pus în slujba unui om și a unei opere cărora li s-a devotat cu admirație și iubire. Lista atacurilor ad hominem - ad feminam, ar trebui să zicem... - îi discreditează pe autorii acestor defăimări: fată bătrână, pocitanie, femeie bărbătoasă, fecioară, vrăjitoare, cheltuitoare, flecară și câte altele. De ce atâta ură? Să ne aplecăm mai îndeaproape asupra primei revendicări feministe din Istoria ideilor - Egalitatea bărbaților cu a femeilor, apoi asupra Plângerii doamnelor - rațiunea unui resentiment al bărbaților la adresa unei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
orice terț neutru. Bunul simț popular spune: iubirea te face orb. în unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
granița comunităților; sunt, de fapt, niște apariții aflate sub semnul hiperbolei de tip grotesc. Personajele auxiliare sunt, totodată, puternic umanizate, atât sub aspect fizionomic, cât și sub cel psihologic, portretele lor alcătuind, prin trimitere la ființa umană: „schimonositură de om”, „pocitanie de om”, „dihanie de om”, „namilă de om” sau „arătare de om”. Gerilă, Flămânzilă și Setilă sunt expresia alegorică a unor impulsuri ce aparțin instinctului de apărare și de conservare al ființei umane; acțiunile lor se înscriu, de altfel, în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pentru orice terț neutru. Bunul-simț popular spune: iubirea te face orb. În unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
început să fugă, de rupeau pământul. Continuând același ritual al tămâii, mujdeiului și sării, i-am urmărit până în fundul grădinii, când am prins un strigoi, strângându-l ca în clește. Acesta urla ca din gură de șarpe. -Cine sunteți voi pocitanie?De unde veniți? -Lasă-mă că-ți spun. Aici pe malul, Dunării este un cimitir turcesc de pe timpul lui Vlad Țepeș. Suntem turci trași în țeapă. Se iveau zorii de ziuă. Pocitaniile s-au pulverizat, ca înghițițe de neant. Am chemat îmediat
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Acesta urla ca din gură de șarpe. -Cine sunteți voi pocitanie?De unde veniți? -Lasă-mă că-ți spun. Aici pe malul, Dunării este un cimitir turcesc de pe timpul lui Vlad Țepeș. Suntem turci trași în țeapă. Se iveau zorii de ziuă. Pocitaniile s-au pulverizat, ca înghițițe de neant. Am chemat îmediat preotul pentru a sluji de sfințire și curățire a casei și a celor douăzeci de schelete ale turcilor din cimitirul secular. Altercațiile cu strigoii luaseră sfârșit. Pacea și liniștea se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
acordul cu N2. Aceeși preferință se constată și în franceză (vezi Hulk și Tellier, 2000). Toți subiecții au ales acordul cu N2, în cele 4 propoziții testate 76 de Vișan (2004); (iii) când ambele nominale sunt animate (matahala de om, pocitania de om), vorbitorii ezită între acordul cu N1 și acordul cu N2; (iv) dacă N2 este inanimat, aprecierile subiecților sunt ezitante și nu par să favorizeze niciuna dintre posibilitățile de acord. Acordul este dictat de alegerea liberă a vorbitorilor, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în care el își dă pe față gândirile. Au trăit în timpul vieții lui Caragiale și oameni care n-au râs, ci au fost cuprinși de adâncă întristare când și-au dat seama că nu sunt închipuiri deșerte, ci ființe viețuitoare pocitaniile omenești pe care le "admiră" lumea în Noaptea furtunoasă ori în Scrisoarea pierdută și ființe viețuitoare pe care le-ntâlnim pretutindeni în calea noastră 245. În același spirit scrisese și tânărul Slavici în 1879 în apărarea primei comedii a "hâtrului
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
bine descrise: aceea îi dă dreptul de a fi246. Maiorescu va publica articolul său întru apărarea lui Caragiale abia în 1885. Slavici e printre primii, puțini, care văd în comedia O noapte furtunoasă "o producție izvorâtă din intuițiunea adevărului". Pentru pocitaniile omenești ce populează lumea caragialiană, Slavici găsește și în 1879, ca în 1912, argumente solide care să le susțină valoare: sunt oameni pe care îi găsim în mahalalele Bucureștilor, sunt lucruri adevărate care se petrec în fiecare zi aproape de noi
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
depene, cu iuțeala gândului, firul amintirilor, limpezi, înșirate ca mărgelele pe ață. ... În liniștea, din clasă, că-ți puteai număra bătăile inimii se auzi vocea groasă și profundă... a profesorului. Ei domnilor elevi, azi ați scăpat de ascultare. Data viitoare... „pocitania”..!”, și ne arătă buzunarele. În unul avea note de zece.. și în celălalt, numai note de doi. „Data viitoare, domnilor, vom examina..!”, și ieși din clasă. Din clipa aceea, toți intram ca într-un tremur.. care ne ținea până la lecția
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
În unul avea note de zece.. și în celălalt, numai note de doi. „Data viitoare, domnilor, vom examina..!”, și ieși din clasă. Din clipa aceea, toți intram ca într-un tremur.. care ne ținea până la lecția următoare, când se desfășura „pocitania”... Profesorul Popescu de fizico-chimice... înalt, cu păr negru, pieptănat într-o parte, cu mustață neagră, mică, fiindcă „aducea” cu Hitler.. era poreclit.. „Hitler”. Drept, exigent, sever dar fără răutate, și numai indolența și mediocritatea îl făceau să-i fulgere privirea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
luat la vale și pe ăla. Ce vrei, ghiujule?! am strigat disperat. Lasă-l pe mâna mea! a ripostat și mai tare tata. Cu biciușca în ambele mâini s-a repezit ca un câine turbat asupra moșneagului: Piei de-aici, pocitanie! Șterge-o, că ne-ai adus numai necazuri, satană! Pleacă tu mai repede spre podul de piatră, e încă în picioare, dar nu pentru mult timp. Ascultă-mă că sunt bătrân și nu mă mai huli. Tu nu ești moșneag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-mi amintească, și-ntr-adevăr uitasem, că acolo mai sunt trei locuri. Oricând Însă te poți aștepta la Traian, care cu boala lui de inimă nu se știe de azi pe mâine ce-o vrea Dumnezeu, și actu’, da, ori e la pocitania aia cu nasu’ mare, ori la târfa aia care vrea să-și bage-acolo toți pulărăii ei, care din partea Tarantoacei pe toți i-ar trimite la Mortu’ Fript, acolo-i pentru ei, nu-n locu’ plătit de ea din bănuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și o femeie, Al. Macedonski în Iadeș și Mihail Sadoveanu în Divanul persian. Ediții: Istoria Sindipii filosofului, care mai întâi s-au întors din limba persască în elinească, iar acuma din limba elinească prefăcută în românească, Sibiu, 1802; Cuvânt și pocitania filosofului Sindipa cu împăratul din țara Persiei, anume Chira, CPL, I, 353-401; Sindipa, îngr. și introd. Magdalena Georgescu, în Cele mai vechi cărți populare în literatura română, I, București, 1996, 197-320. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 54-77; Cartojan, Cărțile pop
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
al începutului. Capcanele întinse de el cititorul o simte nu pot fi ocolite. El devine "operatorul" noii vieți a lui Zahei, după ce l-a îmblînzit îndeajuns cu alcool, scoțîndu-l din furiile neputinței și ale sevrajului. Panteră este, totodată, abjecția simpatică, pocitania stăpînă peste toți, dominînd peste două lumi, pe care le vizitează alternîndu-le cu orarul anotimpurilor: spitalul căruia îi datorează o revigorare temporară, însă periodică, prin tratamentul "altoirii" (un vaccin, după cîte se pare) și groapa gunoaielor, a cerșetorilor și mutilaților
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ultima parte a călătoriei sale inițiatice) amintesc de fantasticul tratat în maniera realistă ăfiecare schiță de portret cuprinzând o trimitere la ființa umană):" Ce dihanie de om, o namilă de om, o arătare de om, o schimonositură de om, o pocitanie de om sunt sintagme de uz curent pentru limbajul cotidian, privit în latura lui firesc hiperbolizantă". ăN. Ciobanu).Rezultatul folosirii acestui procedeu are efecte comice, prin coborârea fabulosului la nivel uman.La un alt pol, se află fabulosul care trimite
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de cum vede lumea cealaltă; numai pe sine nu se vede cât e de frumușel. Parcă-i un boț, chilimboț boțit, în frunte cu un ochiu, numai să nu fie de diochiu! Păsări-Lăți-Lungilă e o altă bâzdâganie și mai și: o pocitanie de om umbla cu arcul după vânat paseri. Ș-apoi, chitiși că numai în arc se închina tot meșteșugul și puterea omului aceluia? Ți-ai găsit! Avea un meșteșug mai drăcos și o putere mai pe sus decât își poate
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Risipitoarea de smirnă din Betania, cu flaconul ei de alabastru, cele zece fecioare cu lămpile lor în mâini, Maria Magdalena însăși noi suntem cei care le conferim spontan calitatea de femei frumoase. Nimic nu ne spune că nu erau cine știe ce pocitanii și, la urma urmei, ce importanță are? În Ierusalimul traversat de magi pentru a ajunge la Copilul Dumnezeu, oamenii continuă să dezbată noțiunile de pur și impur, bun și rău, licit și ilicit, adevărat și fals, dar nu și de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Valea Plângerii călăuzit, prin abolirea cenzurii conștientului, Aleodor pătrunde pe muntele interzis sub imperiul subconștientului în care a coborât. Tocmai acest hybris de încălcare a domeniului extramundan va conduce la proba ce solicită găsirea fetei alese, sub forma poruncii de la pocitanie. Învățămintele paterne trebuie încălcate pentru a anula modelul parental și pentru a dobândi libertatea psihologică de a deveni cap de familie; numai așa spațiul dominat de monstruos poate fi cucerit și dăruit lumii. Tocmai căsătoria miraculoasă cu ipostaza feminină de pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de nesocotirea pe care le-o adusese liliacul, oftară cu amar: Rău o să ajungă lumea asta, dacă a fost în stare să dea naștere unei asemenea arătări, care nu este nici pasăre, nici animal. Mare pacoste pe capul nostru asemenea pocitanii! Vulpea și tigrul În pădure, tigrul cel fioros este, după cum spun chinezii, regele animalelor. Ele se feresc pe cât e posibil din calea lui, ca să nu-i servească drept hrană. Într-o zi, tigrul căruia îi era tare foame, cutreiera codrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
drăguțe exista un aparat de sortare extensivă. Mi‑a spus, plină de Încredere, că vom apuca adânci bătrâneți, că vom Înainta bine În noul secol. Mi‑a declarat că sunt o minune. Eu unul mă vedeam mai curând ca o pocitanie. Nu exista subiect pe care să nu‑l Înțeleagă pe dată. Ravelstein ar fi fost mulțumit de ea. Firește, n‑ar fi avut avantajul de care mă bucuram eu, adică accesul la ea. După ce am ieșit din criză, Rosamund mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lucruri e o datorie de onoare să-i ajuți și pe ceilalți să Înțeleagă la rândul lor. Eu, cum să-ți spun... eu l-am găsit pe angalok-ul meu. Cum ar fi putut această mică creatură, ca să nu-i spun pocitanie, să găsească vreun angalok ? Nu avea aerul cuiva care știe. Nu avea aerul cuiva liniștit. VĂzând privirea mea neîncrezătoare, Șaman 219 ivan izbucni În râs. Abia aici și-a scos sticla de vodcă, pe care o purta, cum bănuisem, Într-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sumă de bani destinată Floricăi - studentă la București - "pentru ca să-și cumpere o jachetă, neputând umbla tot timpul cu paltonul de iarnă�. Iar cei de la actorie "vor să aibă numai o generație de Ťadoniștiť, după ce în ultimii ani au fost promovați pocitaniile cu duiumul". Selecția fragmentelor epistolare și a secvențelor biografice merge spre conturarea unui portret, ușor edulcorat, care scoate la lumină, de sub carapacea didactică, slăbiciunile umane și nevoia de afecțiune a unui om hăituit. Un exercițiu de admirație, bine mascată, față de
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
deodată Nae Ionescu trece de la timpul trecut al verbelor la timpul prezent - "ne putem aștepta la orice". Atunci, la nașterea lui Isus, au fost omorîți paisprezece mii de prunci, iar moartea lor, dincolo de faptul că "Herodes era, lăuntric, o spăimîntătoare pocitanie", trebuie să aibă - scrie editorialistul - și un alt sens, unul "mai adînc". Sumbrul teolog îl numește: "Și de aceia socotesc că toți copiii aceștia au trebuit să moară pentru că se născuse Hristos", în înțelesul că Herodes a avut grijă "ca
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]