123 matches
-
apa, o ascundeau În nori, norii creșteau ca pâinea.Balaurii ascundeau și ei apa În nori, norii creșteau ca o pâine uriașă. Asta până Într-o zi când i-a aflat Dumnezeu.Nu -I veni să creadă ce au făcut pocitaniile, nici nu mai știa de câte ori Îi iertase.Nu-i mai chemă la judecată, nu-i dojeni măcar, ci se gândi să le fure, să le ia din proviziile de apă și să trimită apa Înapoi pe pământ. Treaba asta trebuia
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
răutatea să nu se zdruncine. Răul din Shylock este ancestral. Cum putem să reprezentăm teatral această inumanitate? Răul său este tot atît de îndepărtat de bine cît și de frumos. Ar fi oare indicat să-l reprezentăm ca o năstrușnică pocitanie? Nu. Părerea mea este că felul în care urmărește cu ajutorul legii zapisul spre a smulge ceva din trupul lui Antonio, strictețea, răceala și precizia ce-l caracterizează pe această cale îl aseamănă mai degrabă cu un creier electronic decît cu
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
Golubcik dinspre sfîrșit, e una dintre cheile romanului: infernul personajului e unul banal. Bărbatul trăiește de ani de zile alături de frumoasa de altădată, pe care vîrsta și loviturile pe care el i le-a administrat au transformat-o într-o pocitanie: "o femeie bătrîioară, sfrijită", care "semăna mai mult cu o enormă pasăre uscățivă decît cu o femeie". În vasta operă a scriitorului, e recurentă degradarea fizică și psihică a femeii. Ne amintim de apariția cutremurătoare a mamei lui Tarabas, suferind
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
Faci și tu cum o făcut țiganul... Da’ ce-o făcut țiganul, Pâcule? O vrut să vadă dacă măgarul lui merge și fără de mâncare. Și tocmai când se lăuda că merge doar cu apă, paie și bătaie, i-o murit pocitania... Au râs, dar fără nici o poftă. Până una alta, nu uita, Pâcule: marți plecăm la târg, să mărităm boii și să ne încuscrim cu caii. Nu uită Pâcu așa o trebușoară. Chiar dacă o să-mi pară rău de bouleni, n-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
băut peste măsură dinadins atunci în seara de 21, cînd s-a aprins scînteia? Nu m-am însurat cu nici una dintre ele, se scuză Roja începînd să se gîndească la soțioara lui Petrică, dar i-auzi, e chiar așa o pocitanie pe cît se spune? Dacă asta vreți s-o auziți, pe asta o să v-o spun. Pînă în vîrful unghiilor, chiar și Tușica e o zînă pe lîngă ea, să nu mai spun de Angelina sau Delfina, niște îngerași în comparație cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cuvinte grele. -Taci dracului, arătare afurisită! Din cauza voastră ne arată curul toată Europa. -Păi tocmai spuneai că vine peste noi. Dacă ne arată ce spuneai, de ce mai vine? -Vine să ne dea o lecție de maturitate politică și demnitate umană, pocitanie. Maturitate politică, zici? Demnitate umană? Antoniu Își pipăie buzunarul paltonului, În care a aruncat cei doi bănuți amărâți. Și ce, eu Împiedic politica să fie matură? Împiedic demnitatea să fie umană? N-au decât să fie mature și umane cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
foamea cumplită Îi arde stomacul. Vâră mâna În sacoșa neagră de cârpă de care nu se desparte niciodată când cerșește și ciupește coaja lucioasă a unei felii de cozonac. Smulge o bucățică pe care o vâră cu lăcomie În gură. Pocitania aia smintită de Kawabata, golanul ăla străveziu, precis că e mort de foame și ochii lui de moșneag lăcrimează. E prea bătrân să cerșească și n-a rezistat mult timp cu mâna Întinsă. Înserarea s-a lăsat peste oraș apăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de alții, și să-mi potolesc nevoia turbată de sex. Eram tânăr când am intrat acolo și onania nu mă satisfăcea. I-am călărit cincisprezece ani, pe toți nenorociții ăia, pe rând. Dacă femei nu existau, m-am mulțumit cu pocitaniile alea de infractori. Mi-am făcut mendrele cu ei. Nu suflau În fața mea. În toți acești cincisprezece ani am pierdut Însă totul ,,afară,,: mamă, tată, și o nevastă care și-a luat câmpii fugind cu un văr de-al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de nesocotirea pe care le-o adusese liliacul, oftară cu amar: Rău o să ajungă lumea asta, dacă a fost în stare să dea naștere unei asemenea arătări, care nu este nici pasăre, nici animal. Mare pacoste pe capul nostru asemenea pocitanii! Vulpea și tigrul În pădure, tigrul cel fioros este, după cum spun chinezii, regele animalelor. Ele se feresc pe cât e posibil din calea lui, ca să nu-i servească drept hrană. Într-o zi, tigrul căruia îi era tare foame, cutreiera codrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să facă o plimbare înapoi printre copaci, printre boscheți. Până și cei mai excitați tineri, cei care le făceau ochi dulci tuturor, spuneau: — Ăă, nu, mersi. Sau: — Acum vreau doar să fiu singur. Sau și mai rău: — Fugi de-aici, pocitanie bătrână, sau chem poliția. După San Francisco și San Jose și Sacramento, ne-am dus la Reno și Brandy l-a transformat pe Denver Omelet în Chase Manhattan. Am mers pe oriunde credeam că vom găsi destule medicamente. Banii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de parcă acele povestioare grosiere, pline de detalii dezgustătoare n‑aveau În sine vreo importanță, căci important era doar faptul că pe atunci fusese și ea tânără, presque une enfant, aproape un copil. Îl vedea aievea pe grecul acela respingător, o pocitanie, luând‑o de mână la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia‑i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
decât ea. — Vreau doar să-l lași În pace! Zdrahonul a ridicat mâna, a șovăit o clipă și i-a tras o palmă zdravănă. — și tu ești tot o străină Împuțită, i-a zis. Mai bine uită-te la tine, pocitanie jegoasă! Neng rămăsese În fața lui, clipind liniștită, ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic. — Bagă de seamă, Yon! a zis cu voce potoliă unul mai mic. E madureză. știi și tu cum sunt ăștia! — Puțin Îmi pasă, a croncănit el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar ai dracu', n-au 7 ani de-acasă, aia-i! Urmează stația, cine vrea să coboare, să spună! Eu, spuse Hugo Mărăcineanu și cobora cu toate coletele, boccelele, rucsacurile și plasele burdușite, mai mult împins pentru a scăpa de pocitania aceasta cu ochi pătrunzători, care vedea în fiecare dintre călători un monstru din Capriciile lui Goya, mai ales pe rezervist, fost criminal de război, pe tânărul zdrahon, fost pușcăriaș, sau pe nepot, cu viitorul trecutului lui cu tot. Dacă Gustav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
băut peste măsură dinadins atunci în seara de 21, cînd s-a aprins scînteia? Nu m-am însurat cu nici una dintre ele, se scuză Roja începînd să se gîndească la soțioara lui Petrică, dar i-auzi, e chiar așa o pocitanie pe cît se spune? Dacă asta vreți s-o auziți, pe asta o să v-o spun. Pînă în vîrful unghiilor, chiar și Tușica e o zînă pe lîngă ea, să nu mai spun de Angelina sau Delfina, niște îngerași în comparație cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai prejos și i-a dat o replică dură vedetei. “Bătaie de joc cu găină la cap. Iulia Labu, zdreanța fashionistă care o suge în batistă. Ai strâmbat o oglindă. Vezi că noaptea umblă poliția și te ia pe dubă, pocitanie mică! De multe ori ești mai urâtă decât prevede legea. Ai notă 1. Linge acadeaua! Să dai papaverina la găină! Mare manelist”, a scris Alex Velea pe Instagram.
Iulia Albu, atacată dur de un cântăreț celebru: "Ești mai urâtă decât..." by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/71595_a_72920]
-
în care, dincolo de mimare, se străvede plăcerea perversă a cititorului de mai vechi sau mai noi izvoade injurioase: „Te cheamă pe tine Radu? Te cheamă Vlad? Te cheamă Tudor? Te cheamă Vasile? Te cheamă Dumitraș? Te cheamă Adrian? Te cheamă, pocitanie nădușită la subsuori, mai bine nu te-ar chema ! Îți lucesc ochii în cap ca două căcăreze, bălegate de o oaie bolnavă de gălbează. Bălegate cu sânge, avortonule ! De-acuma ți-i albul ochilor roșu. Ai obrazul plin de bube
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
senzația că va răspunde natural. Iată ce-i spune lui Daniel Cristea-Enache în legătură cu relația (și tema) tată-fiu: „Băiatul a împlinit cu greu 12 ani, în septembrie. De când era mic îl strigam din camera mea utilizând felurite apelative, copil nemernic, tembel, pocitanie, ca să se-nvețe cu greutățile vieții și, după o perioadă de acomodare, a-nceput și el să mă strige din camera alăturată, mă face tată denaturat. Sau ratat, nu prea are imaginație. Răcnim unul la altul cu imens drag, ca
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
vorbește interlocutorului despre ceea ce i se pare a fi urâțenia străzilor ateniene, astfel devenite încât își fac de râs zeitățile și marile simboluri. („Groaznic, dragă ! Unde ești tu, Afrodita? Unde ești Alcibiade? S-ar zice că s-a adunat toată pocitania europeană și mediteraniană de veacuri în acel colț de rai, iubit de zei”). Nu au avut grecii nevoie de un Ceaușescu pentru a dărâma cartierele vechi, ridicând în locul lor „ororile moderne de proastă calitate”. Eugen Drăguțescu, alt partener de corespondență
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
230 000 lei); Enrique Vila-Matas - Bartleby & Co (Ed. RAO, 140 000 lei); Robert L. Heilbroner - Filozofii lucrurilor pământești: viețile, epocile și doctrinele marilor economiști (Ed. Humanitas, 330 000 lei); Ernesto Sabato - Eseuri (Ed. RAO, 360 000 lei); Boris Vian - Moarte pocitaniilor (Ed. Humanitas, 170 000 lei); Esther Benbassa, Jean-Christophe Attias - Evreul și celălalt (Ed. Est, 152 600 lei); David Lodge - Afară din adăpost (Ed. Polirom, 235 000 lei); Șerban Cioculescu - Viața lui I.L. Caragiale (Ed. Institutului Cultural Român, 163 500 lei
Agenda2005-11-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283492_a_284821]
-
sunt evidențiate experimentele genetice. Distanța dintre proiectul doctorului Schutz și clonele și mutanții din cuști e mult mai mică decât credem. Cititorii familiarizați cu scrierile francezului vor descoperi aceeași înclinație a autorului către șaradă, parodie și fantastic. Boris Vian: Moarte pocitaniilor. Editura Humanitas, București, 2005. Preț: 170 000/17 lei. Dependenți de magazine Sophie Kinsela continuă în acest roman povestea simpaticei Becky Bloomwood, cunoscută din romanul anterior „Mă dau în vânt după cumpărături“. Becky e o femeie cu principii: niciodată nu
Agenda2005-12-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/283517_a_284846]
-
de parcă acele povestioare grosiere, pline de detalii dezgustătoare n-aveau În sine vreo importanță, căci important era doar faptul că pe atunci fusese și ea tînără, presque une enfant, aproape un copil. Îl vedea aievea pe grecul acela respingător, o pocitanie, luînd-o de mînă la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia-i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
orice terț neutru. Bunul simț popular spune: iubirea te face orb. în unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe care ea încerca cu disperare să le dea uitării. A citit ura din privirea lui și i-a rezistat fără să clipească. „Nu mă poți atinge, urâțenia pământului! Flăcările iadului să te mănânce pentru câtă bătaie mi-ai dat, pocitania dracu’ ce ești! Mergi la baia comunală și te curățește. Îți pute gura de mizerie și ură, animalule! Prinsă ușor de cot de mâna avocatei, care o împingea cu blândețe spre ușa deschisă, Violeta a întors încet capul, dreaptă, mândră
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
când l-a văzut pe acesta moțăind și deschizând ochii speriat. Mai apoi a rămas încremenită și uimită de calmul manifestat de judecătorul Preoteasa. Acum privea curioasă spre boxa în care fusese aruncat inculpatul. „Aha, nu te mai poți ridica, pocitania naibii! Dacă te băteau polițiștii bine când te-au prins, nu mai făceai tu pe viteazu’ aici! Și cât timp au lucrat până v-au depistat și v-au prins, numai ei știu... Au fost tot felul de specimene în
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
aceasta, a doua, mă grăbesc să răspund folosind cuvintele celebre ale lui Sierjes despre starea a treia: ce este? Nimic. Ce trebuie să fie? Totul. Așa și libertatea: ce poate face omul cu ea? Totul. Fără de ea? Nimic, ori numai pocitanii și prunci morți”. Insist în afirmația că, originalitatea gândirii steinhardt-iene este pentru români un tezaur nesecat de înțelepciune și pildă a erudiției perfecte a intelectualului. El aduce elemente noi la definirea și înțelegerea conceptului de libertate, cu toate nuanțele care
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]