1,796 matches
-
fantasmele cu umeri de statuiedospită din piatră șifrig.Apoi, am vrut să te îmbrățișez cu brațe-ramurio înmugurire caldă în vatra toamnei târzii,însă, tu erai deja plecat spre iarnadorințelor talepurtat de vulturul desfrunzitși de cel din urmăfior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii șibrațele au devenit aripi încărunțiteale unei păsări închise înîn colivia iluzieiașezată la răscrucea vânturilor ce bat apustiu.Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarteși bântuit de gândul fără ecouai zidit ferestra coliviei
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
o strachină spartă îi spuse: - Stai așa, mă dau eu jos și-ți deschid! Numai că, în cădere, micul ciob se sparse... - Tic-tic-tic, că mă păsăi, tic-tic-tic, că mă păsăi! Vâzând plasa că nu o poate ajuta nimeni, de ciudă, pocni și dispăru în cele patru zări. În urma acestei întâmplări și scăpată de acea dihanie, Papelcuța nu mai ieșea din cuvântul mamei, se făcuse cuminte-cuminte. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! Și-am încălecat pe-
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 by http://confluente.ro/daniela_tiger_1480682631.html [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
cu vârfurile degetelor. M-am năucit cu totul, să știi! Apasă acolo, trage dincolo, nu uita de aia, fă ailaltă! Una peste alta, mă tem să n-o zăpăcesc și pe asta! Cealaltă, nu era problemă, să știi, o mai pocneam eu, o mai pocneau alții... nu costau prea mult reparațiile. Odată, am lăsat-o în parcarea unei... Nu mai ascult. Mușchii spatelui au început să mă doară de încordare. Vreau la mama, oricât de copilărește ar suna. Liniștea casei părintești
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434690451.html [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
am năucit cu totul, să știi! Apasă acolo, trage dincolo, nu uita de aia, fă ailaltă! Una peste alta, mă tem să n-o zăpăcesc și pe asta! Cealaltă, nu era problemă, să știi, o mai pocneam eu, o mai pocneau alții... nu costau prea mult reparațiile. Odată, am lăsat-o în parcarea unei... Nu mai ascult. Mușchii spatelui au început să mă doară de încordare. Vreau la mama, oricât de copilărește ar suna. Liniștea casei părintești și siguranța curții împrejmuite
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434690451.html [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
să văd nimic. M-am pus în patru labe și m-am întins pe bâjbâite, să văd cum e nea Titi. Nu se auzea nici o vorbă, parcă ne era rușine să vorbim, dar, când am căscat gura de mi-au pocnit maxilarele și-am scuturat din cap, am simțit cum mi s-au desfundat urechile. În ... Citește mai mult - Mai întâi am simțit un curent pe la ceafă, eu n-am știut ce e, mi se răcise sudoarea pe sub cască, da' nea
CIPRIAN ALEXANDRESCU by http://confluente.ro/articole/ciprian_alexandrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/348748_a_350077]
-
să văd nimic. M-am pus în patru labe și m-am întins pe bâjbâite, să văd cum e nea Titi. Nu se auzea nici o vorbă, parcă ne era rușine să vorbim, dar, când am căscat gura de mi-au pocnit maxilarele și-am scuturat din cap, am simțit cum mi s-au desfundat urechile. În ...
CIPRIAN ALEXANDRESCU by http://confluente.ro/articole/ciprian_alexandrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/348748_a_350077]
-
ajunseră pe neașteptate în lumea fericită a viselor. Trecuse de miezul nopții când dintr-o dată se auzi o bubuitură asurzitoare. - Ce-a fost asta, întrebă Elena în șoaptă cu glasul tremurând. Ascultară cu urechile ciulite la orice zgomot. Ceva le pocni în fereastră și geamul se făcu țăndări. Cei doi săriră în picioare îngroziți. Un mârtan mieună în odaia cealaltă și răsturnă oala cu lapte. - Ai uitat motanul înăuntru? - întrebă Elena înspăimântată. Dar nu termină întrebarea că ușa de la intrare sări
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414786534.html [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
câteva mătănii, puseră tămâie pe jarul din sobă și-și continuară rugăciunile cu inimile înfricoșate. De afară răzbatu un vuiet, ferestrele plesniră în cioburi, ușa cea nouă se făcu țăndări, acoperișul se zgâlțâi puternic, iar țiglele săreau prin aer și pocneau în ogradă ca niște artificii. Într-o criză nervoasă, Pătru smulse pușca din cui. Instantaneu Elena se năpusti asupra-i: - Nu, Pătrule! Nu trage! - Am să-i ucid! - Potolește-te! - țipă încercând să-i smulgă arma. Nu poți împușca un
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414786534.html [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
de afară și încălcă legea orei la care trebuia să cânte. Din gâtlejul său ieși un „cucuriguuu” destul de răgușit de parcă cineva îl strângea de beregată. La al doilea cântat frații săi din cotețele vecine îi ținură isonul și duhurile necurate pocniră la răscruci și se pierdură în negura nopții. Localnicii îi găsiră pe cei doi soți într-un ungher cu chipurile împietrite de spaimă și fără grai. Abia își reveniră la realitate, iar vecinii nu-i părăsiră decât la ivirea zorilor
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414786534.html [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
bucurie că repurtaseră o nouă victorie în fața îngerilor. Satan prinde între copite globul luminos, face o piruetă într-un vârtej de foc, sfredelește pământul și dispare în adâncurile iadului împreună cu confrații săi. Pe aici, pe acolo, câte un jar mai pocnește, arzând mocnit în câte o bârnă de lemn. În final totul se transformă în scrum, iar adierea vântului de dimineață ridică cenușa ca pe un nor negru prevestitor de furtună și o prăvălește în apele gârlei. În acele momente de
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414786534.html [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
că așa va reacționa. Pentru că îl cunosc. Știam că va rage precum un leu în cușcă. Pentru că il cunosc. Știam că această discuție îl va purta pe aripile unei extreme nervozități și că ar fi în stare s-o și pocnească într-un astfel de moment. Însă la fel de bine știam că nu va dura. Tot pentru că îl cunosc. Nervii lui sunt intenși, dar de scurtă durată. Nu ține mânie, nu ține supărare. Este precum o plastilină în propriile tale mâini. Cu
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 by http://confluente.ro/O_fotografie_cat_o_mie_de_cuvinte_cristea_aurora_1342370104.html [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
scriu, Atunci a fost logodna cea dintâie, Nici prea devreme și nici prea târziu Și viscolea din Cer cu poezie... Te-ai cuibărit sub umărul meu stâng, Ți-aduci aminte? mugurii în vie Și toate amintirile din crâng Se auzeau pocnind de bucurie... Sunt ani de-atunci, nici nu mai știu anume Câți și-au cernut lumina peste noi, De locuim întru același nume, Scăldat de soare și udat de ploi, Să fie Ceasul zilei lăudat, Să nu ne-apese vârsta
NIMENI DE DRAGOSTE NU E SĂTUL.. de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1456265978.html [Corola-blog/BlogPost/383964_a_385293]
-
Nu era nicăieri. - Acum, spune ce ai de spus și n-o mai face pe misteriosul cu mine!, îi ordon lui Franz atunci când am ajuns înapoi în baracă. - Domnule obergruppenführer, permiteți să raportez, spuse Franz luând poziția de drepți și pocnind din cizme. - Spune odată!, țip nervos la el. - Deținutul evreu a fost ajutat de Kaiser. - De Kaiser?, întreb de-a dreptul stupefiat. Și unde-i Kaiser acum?, continui prostește. - V-am spus... Mașina s-a răsturnat și a luat foc
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 by http://confluente.ro/Lagar_si_razboi_partea_i_cristea_aurora_1394375912.html [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
bătaia razelor solare puternice a unei Duminici populare. Cum era cam rotunjor, și cureaua îi înconjura mijlocul durduliu, din când în când, de cum ridica bețișorul spre înălțime ,căci sunetele trombonului și al flautului scoteau tonuri înalte, cureaua părea că-i pocnește. Iancovici -dirijorul nu se așeza ci răsfoia încă o partitură-fapt care înveselea masele de cetățeni, care îi aplauda. Întorcându-se spre mulțimea de femei, bărbați și copii care aplaudau și strigau ,cât le ținea bojoci: Braaaavooo! Pe când eram mai măricel
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 by http://confluente.ro/paul_leibovici_1487782813.html [Corola-blog/BlogPost/365543_a_366872]
-
doi, scuipând semnificativ către cel ce zăcea încă șezut pe podea, privind în jur cu spaimă. Acesta se adresează celor rămași la masă, privindu-l: -Vă zic adevarul! Fata era acolo când eu m-am îndepărtat. Fernando vrea să-l pocnească iar, în timp ce încerca să se ridice, însă Massimo și un altul din trupă pe nume Enrico care venise de puțin timp pe terasă și nu era deloc la curent cu cele întâmplate, îl opresc temperându-l: - Dacă e așa cum spune
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1467919520.html [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
ar accepta. Mai degrabă aș ucide cu mâna mea pe oricine ar încerca să o atingă. Afirmă privind fioros în jur încălzit de furie și de alcool. Marco îl privea cu gura căscată spumegând de furie și dă să-l pocnească, când Massimo îl oprește interpunându-se între cei doi care își aruncau flăcări de ură din priviri unul altuia, gata să se sugrume reciproc. - Calmați-vă imediat și concentrați-vă cum să ieșim din rahatul în care suntem cu toții, la
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1467919520.html [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
să văd nimic. M-am pus în patru labe și m-am întins pe bâjbâite, să văd cum e nea Titi. Nu se auzea nici o vorbă, parcă ne era rușine să vorbim, dar, când am căscat gura de mi-au pocnit maxilarele și-am scuturat din cap, am simțit cum mi s-au desfundat urechile. În surdină rămăsese un țiuit, dar de auzit auzeam binișor acu'. Care gemea, care urla de durere, ce să zic, parcă era mai bine cu urechile
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ortac_ciprian_alexandrescu_1357670176.html [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
piatră și frig. Apoi, am vrut să te îmbrățișez cu brațe-ramuri o înmugurire caldă în vatra toamnei târzii, însă, tu erai deja plecat spre iarna dorințelor tale purtat de vulturul desfrunzit și de cel din urmă fior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1477991775.html [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
practice prima meserie din lume; cu siguranță a și practicat-o! A mai lucrat și într-un club de noapte. Puteai să deduci ușor asta. Când vorbeai cu ea avea tendința să de-a din mâini ca și cum ar dansa, mai pocnea și din degete. Și mersul era altfel, mergea de parcă ar fi pășit pe un ring de dans sau ... la bară! La vreun an de zile s-a întors în țară. S-a trezit maică-sa cu ea pe nepusă masă
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Cand_te_trage_ata_1_.html [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
cum e un sfânt; Of!.. și la ora care vine, Bâta s-ar opri în oase. De pe cap...mi s-ar crăpa, Mă temeam că pielea mea Căci bastonul ridicase. Mă făcea pe loc, grămadă, Dacă el m-ar fi pocnit, Văd că popa e pornit; Mă strecor și ies în grabă, Drac nebun...de maimuțoi! Ce mi-ai făcut din țigară? -Unde fugi, măi arătare!... El mă-mpinge înapoi. Popa cel cu barba rasă, Când să ies, chiar Corcodușă, Zbârrr
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 by http://confluente.ro/La_scoala_marin_voican_ghioroiu_1340032658.html [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]
-
atâția centimetri, note de sadism care strică digestia oricărui om cu scaun la cap. Dar nu mă las până nu găsesc și ceva mai vesel pentru restabilirea echilibrului psi: unui patron mai tânăr îi plăcea să se joace cu carbid, pocnind și aruncând capacele cutiilor de metal, până când într-o zi nevastă-sa agasată de jocurile acestea de copil retardat, îi ia în lipsă instrumentarul și-l aruncă în closet. Toate bune și la locul lor. Vine omul acasă, mănâncă bine
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Prieten_cu_teroristii_ion_untaru_1353675295.html [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
facă cerere de înscriere. Vasile si Ioana erau oameni liniștiți și muncitori. Agoniseala lor nu era prea mare, dar aveau suficient și nu se plângeau de nimic. Singurul necaz era că ea nu rămânea gravidă, deși era tânără și puternică, pocnind de sănătate. Au fost amândoi la medic, dar degeaba. Au fost la babe, dar nici cu ele nu au rezolvat problema. Lumea începuse să vorbească și nu au fost puține vocile care-i șopteau lui Vasile, mai pe ocolite ori
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436137646.html [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
dar pescărușii hohotesc în zbor pretutindeni, și-mi smulg dintre degete și ultima clipă rămasă în insectarul viziunii mele aprinse. Corabia suie tremurând pe fiece creastă, și se leagănă tăcută pe razele care o bântuie din val. Doar pânza ei pocnește zbătându-se între viață și moarte hotărâtă a dezintegra distanța. În aer clocotesc misterioase miresme alterate ale trecutului, prezentului și viitorului, de-alungul banalității tunelului existențialității noastre apocaliptice. Doar între Bosfor și Dardanele am întârziat, numai cât am prezentat salutul turcilor
SICTIR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Sictir_stelian_platon_1347557371.html [Corola-blog/BlogPost/343636_a_344965]
-
ochii, să-mi rămână pe retină. Îi place. Fiindcă zâmbește. Dar dacă zâmbește fals? Ce enigmă cu picioare! oare cum s-o abordez? oare cum să mă apropii de alcătuirea-i halucinantă? dacă îi spun două vorbe, oare nu mă pocnește? dacă-i recit “Noaptea picioarelor lungi”, oare nu mă scuipă în felinare? oare nu mă reclamă vulgului cu principii mercantile și sentimente tocite? Oare unde se duce? N-are cercei, n-are stres, n-are verighetă, n-are fițe, n-
Trenul de Bârlad şi o scară la cer by http://balabanesti.net/2012/09/07/trenul-de-barlad-si-o-scara-la-cer/ [Corola-blog/BlogPost/340010_a_341339]
-
trăiesc în întunericul sumbru al milei lumești, al josnicului nimic, care îi înconjoară. De aceea fac rău, iar răul nu este numai cel faptic, ci și cel gândit. Gândurile negre se ridică vijelioase în ceruri și coboară ca un trăsnet pocnind ființa celui supus, precum un blestem. Ce poate fi blestemul? O acumulare de energii malefice într-un sistem - omul, ființa în interiorul căreia se sting și se aprind ideile ca becurile în beznă. Este teama pe care Blaga o avea de
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Spre_nesfarsit_roman_capitolul_1_.html [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]