69 matches
-
pentru miri și nuntași, din marea sa liră. Zeii cerului i-au dăruit lui Peleu o armură, Poseidon, zeul stăpânitor al mării, o pereche de cai fără moarte, Xantos și Balion, pe care i-i născuse vântului Zefir o iapă, Podagre, iubită în timp ce păștea pe țărmul marelui râu circular Ocean. Iar centaurul Chiron l-a înzestrat cu o lance făcută din lemnul unui frasin de pe muntele tesalian Pelion. Și atunci, chiar atunci, s-a iscat vrajba care, peste câțiva ani, avea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
locală, așa ca materiile să se poată mișca, atunci durerea dispare, fiindcă și materiile străine sunt În parte date afară În același timp. Dacă Însă eliminarea lor nu reușește, atunci ele se Întăresc succesiv și astfel ia naștere mult temuta podagră (gută), care Însă nu este altceva decât consecințele reumatismului nedepărtat. Ea se ivește la o adică și În cazul când reumatismul este Înlăturat prin căldură uscată. Aceasta nu este, deci, o vindecare, ci numai o Înăbușire a reumatismului. Ea se
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
deci, o vindecare, ci numai o Înăbușire a reumatismului. Ea se depărtează natural mai cu greutate decât reumatismul și presupune, așadar, o Încărcare laterală stângă, pe care dacă o dovedim, atunci putem spune fără exagerare că sunt suspectate reumatismul și podagra (guta). Pericolul mai mare este atunci când survine și Încărcarea dorsală cu boala de rinichi, deoarece rinichii nu funcționează atunci regulat și, În consecință, rămâne În corp o cantitate Însemnată de materii, care de altfel ar fi date afară. La Încărcarea
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
și o sărută în creștet. Să ne vedem sănătoși, Voichițo! Și pleacă. Voichița, singură, încremenită în mijlocul încăperii, cade în genunchi, sughite. Zăgazul lacrimilor se rupe: Sfântă Fecioară, ocrotește-l, bolborosește ea, ocrotește-l... Buciumul de adunare îi acoperă ruga... 6 Podagra și ciuma Luminiș în pădure. Pe cărare, în marș forțat, cu zornăit de pinteni, apar boierii-oșteni, cu hatmanul Șendrea în frunte. Sunt înzăuați, cu platoșe, scuturi, coifuri, săbii, buzdugane tot harnașamentul de război. Fiecare poartă în spinare pe lângă cucura cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ta!... Mahomed, Măria ta! silabisește el răspicat. Cum așa?!?! se clatină Ștefan amețit, aiurit. Mi-ai trimis vestea că vin!. Ci spune odată!! îl zgâlțâie el. Boierii freamătă, chiuie ca la nuntă. Veni-le-ar numele! strigă Mihail. Iaca! Spun! Podagra! Podagra?! Podagra Padișahului!... Și ciuma!... Și ciuma?! Ciuma! Podagra și ciuma! repetă în triumf căpitanul Gherasim. Au ridicat tabăra de la Adrianopole, să nu se întindă molima. Oastea adunată de plecare spre Moldova s-a risipit. Acuma, de-or veni... la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mahomed, Măria ta! silabisește el răspicat. Cum așa?!?! se clatină Ștefan amețit, aiurit. Mi-ai trimis vestea că vin!. Ci spune odată!! îl zgâlțâie el. Boierii freamătă, chiuie ca la nuntă. Veni-le-ar numele! strigă Mihail. Iaca! Spun! Podagra! Podagra?! Podagra Padișahului!... Și ciuma!... Și ciuma?! Ciuma! Podagra și ciuma! repetă în triumf căpitanul Gherasim. Au ridicat tabăra de la Adrianopole, să nu se întindă molima. Oastea adunată de plecare spre Moldova s-a risipit. Acuma, de-or veni... la anu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măria ta! silabisește el răspicat. Cum așa?!?! se clatină Ștefan amețit, aiurit. Mi-ai trimis vestea că vin!. Ci spune odată!! îl zgâlțâie el. Boierii freamătă, chiuie ca la nuntă. Veni-le-ar numele! strigă Mihail. Iaca! Spun! Podagra! Podagra?! Podagra Padișahului!... Și ciuma!... Și ciuma?! Ciuma! Podagra și ciuma! repetă în triumf căpitanul Gherasim. Au ridicat tabăra de la Adrianopole, să nu se întindă molima. Oastea adunată de plecare spre Moldova s-a risipit. Acuma, de-or veni... la anu', poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se clatină Ștefan amețit, aiurit. Mi-ai trimis vestea că vin!. Ci spune odată!! îl zgâlțâie el. Boierii freamătă, chiuie ca la nuntă. Veni-le-ar numele! strigă Mihail. Iaca! Spun! Podagra! Podagra?! Podagra Padișahului!... Și ciuma!... Și ciuma?! Ciuma! Podagra și ciuma! repetă în triumf căpitanul Gherasim. Au ridicat tabăra de la Adrianopole, să nu se întindă molima. Oastea adunată de plecare spre Moldova s-a risipit. Acuma, de-or veni... la anu', poate... la anu' de-or mai veni... La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nervos, nestăpânit, un râs de ușurare, de eliberare... Gherasim pentru orice eventualitate, ca să fie în siguranță, se lasă binișor în iarbă, "turcește", așa cum a învățat la Stambul. Stai! Stai și povestește, Gherasime! îl îmboldește Ștefan. Luminăția sa Sultanul, ros de podagră, cu încheieturile butuc, se perpelește urlând de durere de pe un divan pe altul ce să mai urce pe cal ca să prăpădească Țara Moldovei și pe "Ghiaurul" ei?!? Doftorii ăi mari roiesc împrejur înspăimântați, cu moartea în suflet; nu știu ce leacuri să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu moartea în suflet; nu știu ce leacuri să-i mai dea să-i ostoiască durerile grozave, să nu mai răcnească la ei "că-i taie, că nu sunt buni de nimica"... Să i-o țină Dumnezău... adică Allah! îi urează Mihail. Podagra? îngână Ștefan, cu înțelegere. Mie-mi spui?... Suntem tovarăși de suferință. Câte nopți albe... Strângi din dinți... Ce să faci? N-are leac... Luminăția sa o fi pe ducă? își face iluzii Tăutu. Poate face Allah un pustiu de bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Bună dimineața, Măria ta! cuvântă boierii Sfatului de taină, intrând. Bună să vă fie inima, boieri dumneavoastră! Toate bune, Măria ta? Și bune, și rele... ca-n viață. Bune: că la Stambul "peste tot e liniște". Rele: că mă cearcă podagra frate de suferință cu Mahomed și n-am lipit geană de geană. Cu folos însă... Altă drăcovenie, mormăie Stanciu în barbă. O "drăcovenie". Am născocit o capcană la poarta cetății. Am poreclit-o "capcana de șobolani". Iaca cum facem: mutăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ianuarie 1475 41 1 "Pentru Moldova și Ștefan !" 43 2 Strălucită izbândă ! 54 PARTEA A DOUA AIASTĂ "POARTĂ A CREȘTINĂTĂȚII" februarie iulie 1475 75 3 Maria și Constantinopolul 77 4 "Atletul lui Hristos" 106 5 Voichița de Sânziene 125 6 Podagra și ciuma 140 PARTEA A TREIA BLESTEMUL MUȘATIN august decembrie 1475 147 7 Județul Măriei sale 149 8 Cetățile Mării și Neînvinsul 181 9 Nunta însângerată 191 10 Prohod cu colind. "Marea Neagră lac turcesc" 209 PARTEA A PATRA TRĂDAT ȘI SINGUR
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ostași Moldoveni se duce și atacă Mangopul, care se închinase Turcilor, taie pe Isac fratele al doilea. Ștefan propune Genovezilor să le dea sprijin împotriva Turcilor. Neguțătorii stau la îndoială, fricoși. Turci atacă Cafa și Mangopul. Sultanul se întoarce din pricina podagrei la Constantinopol, amânând războiul. Soli umblă la Țara Ungurească dela Ștefan și la Moldova dela Matiaș Craiu pentru încheierea unei alianțe împotriva Turcului. Regele și Vodă se înțeleg Vodă primește Ciceiul. Matiaș se hotărăște să coboare în Valahia. Eliberând din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ghirai han tătărăsc Boldur Bătrânul ia pe Bogdan tânărul la o cercare de oști la atacul asupra Chiliei. Bogdan fusese tăiat la față în luptele Pocuției... Întoarcerea din țara de jos... Domnul ese ca să vadă alaiul, după chinuite zile de podagră, la 80 ani în lumina și înflorirea codrului și a câmpiei... Oști Bătrânul Boldur și Leul Moldovei Bogdan tânărul și Maria Doamna Hrăman... El a iubit pe domnița Leșilor Elisabeta Pentru dragostea și ura ei a dat o bucată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
apariția fugară a unei redingote și a unui fes deasupra unei figuri întunecate, cu un nas coroiat, încadrată de o barbă scurtă și rară. Plecarea se termina printr-o scenă grotescă: diverșii pași în ținută de gală, burtoși și cu podagră, alergînd în urma echipajului padișahului ca niște rațe grăbite să ajungă la baltă, spre a cerși, sufocați, o privire binevoitoare de la Stăpîn, în cea mai aiuritoare escortă de onoare. De la Constantinopol la Salonic am călătorit cu trenul, traversînd cîmpii, fără să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
adeseori victimă a congestiilor cerebrale (dambla). Este cazul și al unor domni munteni și moldoveni din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, ca Radu cel Mare (1495-1508), bolnav de gută, Gheorghe Duca, Ieremia Movilă și Istratie Dabija”. De podagră (boală pe care cronicarii au diagnosticat-o exact), maladie a marilor consumatori de carne, mai ales de vânat, s-a îmbolnăvit și Ștefan cel Mare. Boala îi producea dureri insuportabile unui Ștefan (a cărui rană de la picior, cu o supurare
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fostului Voievod Doamna Anca): „La Radu Șerbanú Băsărabă voievod și ginere său Petrașco Nicolai vodă, amândoi tare și vârtos pentru lége și pentru moșie cu păgânii turci, tătari și eretici unguri s-au bătut și în bătrânețe amândoi de boala podagrei s-au săvârșit, întâiu socrului, apoi ginerile...”90; Petru Șchiopul, și fratele său, Alexandru al II-lea Mircea, după ei, Gheorghe Ștefan au fost și ei bolnavi de gută, maladie în urma căreia ureea se aduna în picioare) nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca soție printr-o căsătorie secretă, săvârșită în ianuarie 1591. Va fi înmormântată această soție „prea cinstită și prea iubită” - glăsuiește inscripția funerară - într-o capelă din cimitirul franciscan din Bozea. în 1594, vara, Petru Șchiopul s-a îmbolnăvit de podagră. Ferdinand von Kühlbach i-a oferit drept reședință castelul Zimmerlehen, aflat pe o moșie a sa de pe muntele Voels 139. Acolo a murit Petru Șchiopul la 1 iulie 1594, împărtășit (n-a mai apucat să se spovedească) de mitropolitul Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în alte locuri (din când în când este semnalat la Tirnavia - în 1614 și 1617 - și în orașul Modov) era înconjurat de cei apropiați. Se afla în preajma sa și un doctor, „der Leibharzt seiner Durchlaucht”, căci Radu Șerban suferea de podagră. La 28 februarie 1620 își făcea testamentul, lăsând toată averea - cea din țară era imensă - celor două fiice, Ancuța și Elena, cu condiția ca Doamna Elena să se folosească, atât cât va trăi, de roadele ei. S-a stins pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după ce trăise experiența unei logodne nefericite cu Mihail Movilă) se va repatria mai târziu, prin 1640, și va aduce cu sine - am văzut - rămășițele pământești ale tatălui și ale soțului ei (mort și el prin 1627, căci suferea cumplit de podagră: „ex nimis morbi passionibus totus contractus et lecto affixus”143. Marele paharnic al lui Mihai Viteazul, figură însemnată a istoriei noastre 144, și fiul Voievodului tuturor românilor își vor afla odihna la Mănăstirea Comana, ctitorie a lui Vlad țepeș. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ștefan l-a bătut chiar gândul să lase țărmul Mării Baltice și să meargă la Moscova, unde țarul îl chema să trăiască „până la sfârșitul zilelor sale, pentru a nu mai trăi printre oameni de altă credință”. Dar Vodă se îmbolnăvise de podagră. Lângă el, Antonie de Moldovița a ținut un fel de „jurnal al bolii”: „Meseța noemvrie 15 dzile pĕ(k) [vineri] l-au apucat boala cu câteva schimbări de picioare și la trup, și l-a ținut așea până în luna lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se-u dus de au fo[st] domnŭ țărăi Moldovei; și acolo se-u pristăvit întru cetate în Hărlăŭ [Miron Costin va încerca un rudiment de „discurs medical”: „Omŭ boleac fiindŭ Radul-vodă și de măni și de picioare, care boală podagra și hirargă să dzice, n-au trăgănatŭ multŭ viiața, și acolea la Hărlău s-au sfârșit viața, în anul 7134 <1626î în dzile...], în luna lui ghenarie 13 zil[e], sămbătă; și cu mare cinste l-au adus trupul dumnelui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căror posesie femeile intrau uneori cu dificultate din cauza rudelor soțului defunct - le atestau văduvelor funcția de „cap de familie” pe care le-o rezerva noua stare socială. în testamentul făcut la 28 februarie 1620, fostul Voievod Radu Șerban (bolnav de podagră) lăsa toată averea celor două fiice, Ancuța și Elena (Elina), dar cerea ca Doamna Elena, soția sa, să se folosească, atât cât va trăi („însă cu această tocmeală, că până unde va fi doamna mea Elena vie, să le stăpânească
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
chiar dacă locul ei rămâne între „văduvele nenuntite”. Un „loc de văduvă” disputat Doamna Ilisafta (Safta) n-a fost cea dintâi care a părăsit Curtea lui Gheorghe Ștefan de la Szettin (Sczeczin) din Pomerania. Primul a plecat de lângă fostul Voievod, bolnav de podagră și cu resursele financiare împuținate, hatmanul Vasile Ceaurul, fratele său, cu ai lui (mai puțin Constantin Nacul, care își zicea Nacolovitz - „Constantinus Nacul Moldavus Celsissimi Principis Moldaviae Colonellus”). L-a lăsat pe Vodă apoi Doamna Safta. Neculce, amator de știri
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu Ștefan Tomșa al II-lea de la Cornul-lui-Sas, iar soția sa s-a refugiat în Polonia, unde a rămas opt ani. Câteodată, revenirile acestor femei în țară declanșau noi „cariere” spectaculoase. După ce Radu Șerban s-a stins (era bolnav de podagră) la Viena (pe 28 februarie 1620 își făcea testamentul), văduva Elena - fiică a postelnicului Udriște din Mărgineni - a pus capăt pribegiei și s-a întors acasă, prin 1633 sau 1635. A luat-o cu ea pe Ilinca, cea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]