359 matches
-
pόrtă ... ***** De-abia ieșită din pădure, am oprit din nou. Câmpul se-ntindea galben ca mierea soarelui, de-atâtea sânzâiene înflorite. Ce dor mi-a fost de de mirosul lor, de sat, de câmp, de Strei, de Ana! M-a podidit plânsul. -Maică, nu plânge, am auzit iar, nu știu de unde, glasul celei care mi-a legănat visele anilor de demult și mi-a oblojit toate durerile copilăriei. Și până acasă, mi-a povestit iar, ca-n serile noastre de taină
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Biciul_violeta_deminescu_1355849273.html [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
și-o văzut cămeșa ruptă de biciu' din piele împletită și cu vârf de sârmă. Și sângele înflurit pă cămeșe, așe, ca domnișorii roșii din uliță. Și pă cumnată-sa, Sâlviuca, șezân' lângă ie cu mânile-n poală și plângân' . O podidit-o și pă ie plânsu', maică!. Mult o măi cusut la cămeșa aia în vara dinainte de-a o mărita mumă-sa! - Plângi și rabdă, maică, rabdă, ăsta-i datul muierii pe pământ, i-o zâs soacră-sa. Și tată-so
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Biciul_violeta_deminescu_1355849273.html [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
mai țin. S-a ridicat în picioare, se sprijină cu mâinile de birou, ca să nu cadă și privește ca hipnotizată pe geam. Deja nu mai are nici un dubiu. Ninge! Câțiva fulgi de nea se preling timizi pe lângă sticla ferestrei. O podidesc lacrimile. Trebuie să facă ceva, trebuie să-și învingă spaima, nu poate sta cu mâinile-n sân privind catastrofa. E datoria ei de cetățean și de angajat al primăriei să facă ceva. Clătinându-se, cu lacrimile șiroind pe obraz, pornește
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
cât mai ales pentru mamă, a fost ca un șoc. Ceva s-a rupt în sufletul lor. Nu-și mai găseau locul și liniștea. Când ea deschidea poarta curții sau ușa căsuței unde trăiau bătrânii și nu-l vedea, o podidea plânsul din senin. Evita să o vadă mama, devenită absentă la tot ce se întâmpla în jurul ei, după dispariția bătrânului. Uneori, când nu mai rezista durerii, o întreba: - Mamă, mi-e dor de tata de mi se sfâșie sufletul. Îl
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393143772.html [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
ori bucurii. Ele, care au îngemănat dorul cu cântecul au fost încarceratele groazei sub toate dictaturile. Ei, care au zidit și sunt Biserica Neamului au avut Sufletul-Biserică în gulagurile și penitenciarele bolșevice. Ele, care au înveșmântat frumusețea cu har au podidit podelele temnițelor cu lacrimi, sudoare și sânge. Ei, care au urzit Familia creștină au avut familiile destrămate. Ele, care au fost busuiocul în sânul mândrilor feciori au fost strivite de bocancii butucănoșilor temniceri. Ei, care au pus temelie Statului creștin
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1419432375.html [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
efemeră și tristă planetă. A îndurat totul, l-a lăsat și pe Shinji să profite de ea, a fost silită să asculte cum șeful bandei se lăuda apoi prietenilor cu acest lucru. Într-o după-amiază, când afară ploua infernal, au podidit-o din nou lacrimile. A avut tentația de a fura un telefon mobil de la unul dintre membrii găștii și de a încerca să sune la poliție, dar și-a adus aminte de amenințările pe care le primise, ca și de
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1436551649.html [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
cât mai ales pentru mamă, a fost ca un șoc. Ceva s-a rupt în sufletul lor. Nu-și mai găseau locul și liniștea. Când ea deschidea poarta curții sau ușa căsuței unde trăiau bătrânii și nu-l vedea, o podidea plânsul din senin. Evita să o vadă mama, devenită absentă la tot ce se întâmpla în jurul ei, după dispariția bătrânului. Uneori, când nu mai rezista durerii, o întreba: - Mamă, mi-e dor de tata de mi se sfâșie sufletul. Îl
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ploaia_care_ucide.html [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
o pățești și eu nu voi mai fi aici să te apăr. Îmi promiți? E numai ochi și urechi. - Să știi că tu mi-ai îndulcit toată singurătatea. Mă sărută în felul lui. Mai departe îi dau drumul că mă podidesc lacrimile. Referință Bibliografică: Ne-am întâlnit pe internet, 16 / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_16.html [Corola-blog/BlogPost/364498_a_365827]
-
probabil ca să-l încălzească. Mă întreb de ce a plecat la drum pe o astfel de vreme împreună cu copilul? Poate n-are cu cine să-l lase acasă, îmi răspund tot eu. Poate e o mamă singură, și simt că mă podidesc lacrimi și-amintiri. - Ioană, de ce nu lași tu păstă iarnă pruncii la noi? - Da` cum să-i las, nănuță? Numa pă ei îi am și numa cu ei mă-mbucur. - Ai io Doamne, și de io! Da păi nu ți
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fulgi_si_amintiri_monica_bokor_1391192540.html [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 2075 din 05 septembrie 2016. nici nu mai știam cum să te iubesc îmi prescriai un manual în fiecare săptămână de igienizarea relației prin tăcere treceau și trei nopți fără un azi până când mă podideai cu o îmbrățișare virtuală sau cu promisiunea că ne-am putea iubi mistuitor într-o noapte fără lună de aceea când ne zăream doar ca niște ip-uri într-o pauză planetară îmi aminteam de tăcerea ta și de cea a
RADU LIVIU DAN by http://confluente.ro/articole/radu_liviu_dan/canal [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
Autorului Din când în când, pe nepusă masă, mă năpădește râsul. Totul e gri, muncitorii trec posomorați că întotdeauna, pe frunzele de nuc se citește lehamitea, unele păsări triluiesc tropare, altele doar deschid ciocurile a muțenie, iar pe mine mă podidește râsul. Din adânc se aude, surd, cum se ocărăsc cârtitele, copiii preoților își fac cruce cu limba, întreaga zidire scrâșnește că un depou. Numai pe mine mă îneacă râsul. Referință Bibliografica: Râsul / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
RÂSUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 by http://confluente.ro/raul_baz_1408433930.html [Corola-blog/BlogPost/352176_a_353505]
-
Săptămâna patimilor. De marți dimineața, fratele meu a început să postească, s-a dus chiar și la biserică. “O fac numai de hatârul dumitale, mamă, ca să te luminezi și să fii cu inima împăcată”, a zis el. Pe mama a podidit-o plânsul, plângea săraca și de bucurie, dar și de mare foc: Se vede că i-or fi zilele numărate, prea s-a schimbat așa deodată”, se gândea ea. Markel însă n-a apucat să bată prea mult pragul bisericii
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1475843247.html [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
mea de dăruire. Te rog din nou să mă ierți. În cameră se lăsă o tăcerea mormântală. Plutea o tristețe, căreia numai cei implicați puteau să-i măsoare intensitatea. Ana se întoarse cu spatele să nu fie văzută cum o podidise lacrimile. Plângea cu sughițuri. Până și Cristina începu să lăcrimeze, cu toate că știa cum se va sfârși relația sa cu George încă de la început. Bărbații și-au luat la revedere de la fete, părăsind camera, rugându-le să nu-i conducă. Să
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390980991.html [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
cu genunchii am căzut pe covor, care a mai atenuat căzătura. M-am dezmeticit repede, dar nu m-am ridicat, mi-era teamă să mă uit în spate să văd ce s-a întâmplat. Însă, în clipa aia, m-a podidit un râs care a ținut câteva minute. De ce râdeam? Cred că de situația în care mă aflam: mi-am imaginat toată scena! Telefonul a sunat cât a sunat și s-a oprit. Mă ridic și mă apropii de locul cu
ANUL VIITOR TE MĂRIŢI! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1481277925.html [Corola-blog/BlogPost/366152_a_367481]
-
cari totul acasă. Zise Khalid, apoi își ridică fratele în picioare și se apucă să pună toată marfa în preșul cârpăcit. Ahmed rămase locului, cu privirea pironită la mișcările repezi și sigure ale fratelui său și fără să vrea, îl podidiră iar lacrimile. - Îmi lipsesc o sută treizeci de, de... Începu el să spună printre sughițuri. Khalid lăsă preșul joc, își băgă mâna pe sub tricou, apoi îi șterse fratelui lacrimile și-l puse să-și sufle nasul. Îi scutură pantalonii de
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 by http://confluente.ro/Belay_regele_maimu_.html [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
în bazinul casei de odihnă de la Zihron Yaakov,descotorosindu-ma de pluta,de centură și de aripioarele plutitoare care,împreună cu cască mea înzestrata cu un fel de șolzi, mă făceau să arăt că un cosmonaut! Azi, la Country, m-au podidit lacrimile,am incercat sa ma stăpânesc,dar până la urmă,am izbucnit în plâns. (va urma) Referință Bibliografica: DIN AMINTIRILE ALMEI / Adina Rosenkranz Herscovici : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1792, Anul V, 27 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
DIN AMINTIRILE ALMEI de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1448582079.html [Corola-blog/BlogPost/379854_a_381183]
-
Autorului Poemul Hieratic XXIX de David Sofianis reeditare 28.02.2016 (A.D.) La poarta îngerilor... La poarta îngerilor bate un fior de lună plină adânc ca o clepsidră uitată pe pervazul timp nevoia de schimbare din ființa de lumină se podidește-n forme de suflet heruvim O nouă paradigmă petală de timpan senin a glăsuit o vreme și iar rasună lin alternativ prin unde de timp și de lumini noi limbi de îngeresc tărâm lovesc cu grijă-n toaca vânt Silabe
POEMUL HIERATIC XXIX-LA POARTA ÎNGERILOR... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 by http://confluente.ro/david_sofianis_1456683327.html [Corola-blog/BlogPost/381105_a_382434]
-
în: Ediția nr. 2075 din 05 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului nici nu mai știam cum să te iubesc îmi prescriai un manual în fiecare săptămână de igienizarea relației prin tăcere treceau și trei nopți fără un azi până când mă podideai cu o îmbrățișare virtuală sau cu promisiunea că ne-am putea iubi mistuitor într-o noapte fără lună de aceea când ne zăream doar ca niște ip-uri într-o pauză planetară îmi aminteam de tăcerea ta și de cea a
MANUAL DE IGIENIZARE (1) de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 by http://confluente.ro/radu_liviu_dan_1473078937.html [Corola-blog/BlogPost/375798_a_377127]
-
parcă nu puteti. Chiar ușile au lacăt, sunt zăvorâte toate, E-o liniște de piatră și un miros de moarte, A coborât puștiul prin curte, prin livezi, Și peste tot trecutul s-au așternut zapezi. Cu mâinile-înghețate pe clanța-înțepenită Mă podidește plânsul. Aștept încremenita. Nu pot să tai din mine copilul ce odată, Avea pe-aici o mamă, avea pe-aici un tată. Nu pot să rup bucată de suflet ce ma leagă, Mi-aș rupe bucățele viața mea întreaga. Mi-
DESCHIDE, TATĂ, POARTA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1468917707.html [Corola-blog/BlogPost/382101_a_383430]
-
a cunoscut ca sălășluind întru el, nici nu L-a avut niciodată în inima sa“. Și adaugă: „Atunci deschizându-și omul ochii minții și privind firea celor ce sunt, cum nu mai privise niciodată, se umple de uimire și-l podidesc fără să vrea și fără durere lacrimile, prin care se curățește ca prin cel de-al doilea botez, cu botezul acela despre care zice Domnul în Evanghelie: de nu se va naște cineva de sus (Ioan 3, 7), spunând «de
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Despre_pustiul_si_pustiirea_s_stelian_gombos_1380196168.html [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
că nu va mai ajunge acasă. Va îngheța acolo, în mijlocul pădurii, neștiut de nimeni. Ca un vis, îi trecu prin închipuire imaginea copilului drag, al lui Măriuca cea bălaie și zâmbitoare, care-l aștepta acasă cu atâta drag. Lacrimile îl podidiră. Deodată simți cum totul se învârte în jurul lui, apoi ... nu mai știu nimic. * Soarta, însă, a fost îndurătoare cu el. Providența a făcut ca tocmai atunci pe plaiul de pădure unde zăcea nefericitul Mihai fără cunoștință din cauza înghețului, să treacă
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Cadoul_de_craciun_viorel_darie_1387893637.html [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
pe o astfel de vreme cumplită? Privea cu îngrijorare chipul tăticului ei. Se petrecu, însă, o minune: tatăl deschise un ochi, apoi pe celălalt. Văzu chipul copilului deasupra capului său. Ridică mâinile sale betege să mângâie fața fetei. L-au podidit lacrimile. Își aminti cum, înghețat în pădure, când a înțeles că mai poate urca plaiul spre casă, i-a trecut prin minte că nu va mai vedea vreodată copilul lui cel drag. Și uite, acum era lângă el, îl mângâia
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Cadoul_de_craciun_viorel_darie_1387893637.html [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului La Ipotești, la Casa cu istorii, Scrie Eminescu printre glorii... Despre Țara noastră, fără nume, Trist, îngenunchind l-al ei renume. La Ipotești, stau teii, podidiți De lacrimi luminate de părinți, El, Eminescu geniul nepotrivirii, Pentru păcatele ne- omenirii. Scrie și astăzi, slova Să de aur, Acoperi- tu- ne- a cu tot cu lauri A noastră limba veche, cea română, Pe- altar crescând iubirea Să divină. La Ipotești
LUCEAFARULUI LUMINII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1466018087.html [Corola-blog/BlogPost/369985_a_371314]
-
minute, Deși ar mai avea atâta timp. "Cum trece vremea", spune ea, Turnând în ceașcă limonadă. "Sunt ocupat" se scuză el Privind uitatele tablouri În care pomii mai dansează. Obrazul ei sub raza lămpii Are paloarea unei fresce, Și-l podidește amintirea Înfricoșatei lor iubiri. "Am devenit ateu", rostește Cu-o ezitare. "Tu mai crezi?" "De ce m-aș îndoi" tresare Alături glasul din penumbre Tocmai acum când ești aici?" Atunci îi pare că de-o viață Stă pe peronul unei gări
POEZIE by Monica Pillat [Corola-website/Imaginative/14014_a_15339]
-
1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cu inima cernită mă duc în sat natal că, văl înlăcrimat pe ochi mi se așează. E dor de maica dusă la cimitir din deal, unde biserica, locuri de veci veghează. Mă podidește plânsul, când intru-n cimitir și mă întâmpină scheletele reci de cruci. Cu lacrima tristeții mai stropesc suvenir de flori, când le împart la măicuța și bunici. Priviri înlăcrimate de dorul celor duși în lumea sortită la veșnică tăcere, ard
PE LOC SFINȚIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1427499375.html [Corola-blog/BlogPost/382694_a_384023]