814 matches
-
mai cheamă astăzi oare cuvîntul la el se auzi gîndind deodată cu voce tot mai puternică și crezu pentru o clipă că sîngele verde crud de odinioară al copilăriei va fi fuiorul în care va lega pentru totdeauna lîngă el poema între timp însă fără s-o fi simțit în preajmă ea îi lipise cu apă verde pleoapele ele acum aurii mai auzi doar plesnetul despicînd în două lumea visată și cerul albastru precum trupul de mult uscat al cînepii adunat
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
o mlădiță stearpă fără putința rodirii cuvîntul trebuie să se nască în afara poemului dar să crească și să rămînă în el fiindcă atît de mult a iubit poetul poemul încît a dat pe singurul său cuvînt afară din el născîndu-i poema Ierihon De mai mult timp poema stearpă era nici un alt cuvînt din ea nu ieșise altele noi n-au fost auzite sau văzute intrînd poetul își chemă poemul la el și-i spuse intră la noapte la ea înconjoară-i
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
cuvîntul trebuie să se nască în afara poemului dar să crească și să rămînă în el fiindcă atît de mult a iubit poetul poemul încît a dat pe singurul său cuvînt afară din el născîndu-i poema Ierihon De mai mult timp poema stearpă era nici un alt cuvînt din ea nu ieșise altele noi n-au fost auzite sau văzute intrînd poetul își chemă poemul la el și-i spuse intră la noapte la ea înconjoară-i locul de șapte ori adună-ți
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
poem la urechile lui ajunseseră însă toate acestea astfel că atunci hotărî printr-un semn știut și văzut doar de cele în pîrgă să cheme la el în ceas de seară tîrziu din locul ei de pîndă de la marginea marginilor poema apoi ridică podul un țipăt ca al femeii născînd clătină punctul „cu durere vei naște” își aminti poetul Lamentația De lumină am nevoie fiindcă ochi deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la nașterea
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
Elvira Sorohan Mai bine mai târziu decât niciodată” e o formulă liniștitoare, atunci când nu poți recupera în nici un fel o întârziere. Și francezul crede la fel când spune: “Il vaut mieux tard que jamais”. Urmărită de neșansă, poema lui Budai-Deleanu nu numai că n-a fost tradusă mai demult într-o limbă europeană, dar n-a fost cunoscută nici mediului literar românesc, decât la trei sferturi de secol după ce a fost scrisă. Salvarea a venit de la Gh. Asachi
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
fapta eroică, valoare pierdută, rămasă în rama epopeilor antice și medievale. Țiganii sunt paradigma oricărui popor care visează ardent la libertate și belșug, perorează excesiv, dar nu e capabil să cucerească totul prin acte de curaj. “Aventura” de adaptare a poemei, începută în 1995, a însemnat mai întâi pătrunderea în spiritul textului, iar mai apoi a fost stimulată de gândul că o ediție bilingvă asigură circulația unei opere care merită să fie cunoscută grație “geniului scriiturii”. Fără să cunoască româna, autoarea
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
de trecerea timpului. Un ultim argument de reținut, care motivează înalt-intelectual traducerea, este dorința de a pune opera la îndemâna specialiștilor în literatură comparată. Desigur, aceștia pot fi cei interesați de finele secolului luminilor și de începuturile romantismului în literatura europeană. Poema lui Ion Budai-Deleanu face probă elocventă pentru deschiderea românilor față de tot ce se întâmplă în cultura Europei. E suficient să citești cele două prefețe care escortează textul Țiganiadei, spre a vedea că, în sinteză și în detalii, autorul se dovedește
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
tip de operă, epopeea, nescrisă în literatura noastră, dar existentă în culturile de o mare vechime. revenitor, cu prudența învățată la școala stilului francez, domnul Valeriu Rusu își deschide ampla prefață cu precizarea că nu va întreprinde o analiză a poemei ca fond de idei și realizare estetică. Demersul introductiv insistă pe probleme de istorie și istoria culturii contextuale scrierii lui Ion Budai-Deleanu. Se mai adaugă o descripție a conținutului, sistematizată pe “cântece”, conform structurii date, utilă pentru inițierea cititorului francez
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
pe probleme de istorie și istoria culturii contextuale scrierii lui Ion Budai-Deleanu. Se mai adaugă o descripție a conținutului, sistematizată pe “cântece”, conform structurii date, utilă pentru inițierea cititorului francez. În respectul rezervei poetului de a-și fi numit opera “poemă” și nu epopee, prefațatorul o consideră ca atare și nu preia clișeul încetățenit și automat folosit de unii exegeți. Țiganiada nu e o epopee în adevăratul sens al termenului clasicizat, ci o parodie a speciei, în general și nu a
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
modele epice, idei-ecouri ale doctrinei luminilor, tratate cu luciditatea îndurerată a ironistului, personaje, comentarii din infrapagină etc. Cât îl privește pe Vlad, Aufklärer-ul, cel care, după legendă, ambiționa să scoată mulțimea din starea ei de minorat, i se dă în poemă semnificația personajului de contrast, o paradigmă. În raport cu faptele lui, detaliate narativ în registru grav, se relevă eroicomicul unei umanități instinctuale, ridicolă prin pretenții, incapabilă de acțiune ordonată, inconștientă, manipulată de forțe supramundane care figurează puteri politice contemporane. Când își încredințează
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
asta vărs berea și ridic halba. Nu da, zice, că-ți scriu și-o poezie uite acu ți-o scriu! Și scoate printre degete așa cum facem noi băieții când arătăm mă rog un vârf de cretă scoate: Îți fac o poemă Pe loc ți-o fac! Și se târa cu creta lui pe sub mese Desenând cimentul Mișuna în patru labe pentru alea câteva litere. Dă-te bă la o parte să pot citi! Nu se dădea. S-ar fi târît înapoi
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
Octavian Doclin Ape de odihnă După ape de odihnă nu încetezi să tînjești o suflete-al meu mult visătorule numai cu înțelepciunea șarpelui și blîndețea știută a porumbelului nu ajungi să le vezi așa cum poemei de dinaintea cuvîntului ajungi să-i auzi mai întîi foșnetul în somnul tîrziu Poem de seară Apele se adună doar în fața unei piedici frunza sunătoare a lemnului le acoperă tu îți ascunzi fața în mîini moartea ochii-ți descoperă nisipul se
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
de seară Apele se adună doar în fața unei piedici frunza sunătoare a lemnului le acoperă tu îți ascunzi fața în mîini moartea ochii-ți descoperă nisipul se naște în cariere de nisip vîntul îl împrăștie-n dună tu îți ascunzi poema după cuvînt - mîinile moartea-ți adună Vișin Copil mama îmi așternea pentru somn dar numai cînd era sărbătoare patul din lemn de vișin din camera mare (adică în graiul nostru cea mai frumoasă odaie ținută doar pentru oaspeți de seamă
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
Francez, care-i apreciase „înfățișarea, accentul și cultura", îl considera „ca noi! Ești de-ai noștri!", românitatea-i se găsea „în tainică suferință" (p. 48): „se dădea uitării, se arunca în neant ceea ce era specificitatea mea" (ibid.). Iar cînd, întîmplător, asculta Poema română a lui George Enescu și îi răsunau, în auz, acordurile imnului nostru național Trăiască Regele!, „am lăsat coșul la pămînt, am luat instinctiv poziția de drepți în fața aparatului" și „am ascultat nemișcat pînă la urmă, cu gîndul departe"; „mi-
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
cu alte mentalități ale ei, din această zonă și din această parte de țară. Zona cea din împrejurimile străvechiului cap de țară al orașului Câmpulung Muscel. Popasul făcut în localitatea Văcarea i-a întărit și i-a provocat inspirația pentru poema Moartea căprioarei. 7. În plin urcuș spre instaurarea dogmatismului proletar și a literaturii de partid, revista Viața românească, nr. 10, din 1954, va tipări această capodoperă. 8. Ea va rămâne, pe drept, cea mai valoaroasă capodoperă a creației sale poetică
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
poeme (de pildă, în Geometrul de la Păltiniș: „E nașterea în zonă a ideii / Fierbinte că un popas în somn / Se-aud retragerile-n vânt ale scânteii / Când aburesc în verticală unui dom”, p. 72; sau în Sâmbure personal, din incantațiile poemei După melci). Însă din „lecția” poetului-matematician, Marian Barbu și-a însușit mai mult. Și anume, acea aplecare asupra cuvântului și șlefuire spre a-l aduce la starea de oglindă a gândului. Dar, ca o reacție, sub această se întinde acaparatoare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
poeme (de pildă, în Geometrul de la Păltiniș: „E nașterea în zonă a ideii / Fierbinte că un popas în somn / Se-aud retragerile-n vânt ale scânteii / Când aburesc în verticală unui dom”, p. 72; sau în Sâmbure personal, din incantațiile poemei După melci). Însă din „lecția” poetului-matematician, Marian Barbu și-a însușit mai mult. Și anume, acea aplecare asupra cuvântului și șlefuire spre a-l aduce la starea de oglindă a gândului. Dar, ca o reacție, sub această se întinde acaparatoare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
să faceți pace, asta-i situația, vedem noi mai încolo... Ajuns la tron, Vodă, aflându-i mesajul ceresc, pune capul în pământ și se resemnează, căci până la Una mie și opt sute și șapte-ș-șapte mai era, - și se refugiază în Ardeal... * Poema se încheie. îmi pare rău, dar se încheie. }iganiada s-a dus. Dar rămâne, în schimb, țigănia, să fim liniștiți... Alt mare autor să vie, capabil de acest trainic subiect. Răbdare. Masca a căzut și ea. Leonachi Dianeu este însuși
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10119_a_11444]
-
înfricoșați de succes. Să ne luăm rămas bun, așadar, de la drăguțul de Leonachi... (ce el mă îndemnă a turna încă o dată Poemul în Prepeleacul meu mai publicarisit),... de la prietenul său Mitru Perea, ce ne lămuri atâtea din tainele ascunse ale Poemei, precum și de la ceilalți cărturari ai faimoasei Pivniți literare... Chir Simplițian, Cocon Idiotiseanul, Musofilos, Erudițianul... Somn ușor, pedanți caraghioși, veșnică pomenire, naivi erudiți! fără voi vom intra curând pe brânci în peșteri!... Comicăria s-a dus. Aici, Ardeleanul nu mai glumește
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10119_a_11444]
-
călătoria spre Italia a lui Aeneas. Invocarea anume a acestei fraze a lui Mallarmé în episodul Scylla și Charibda din romanul lui Joyce, trebuie considerată ca o trimitere la filiația directă, vergiliană, a lui Ulysses, fie și dacă prin transparența poemei vergiliene Joyce a avut evident în vedere Odiseea și pe eroul său eponim." Așadar, o rețea elastică de corespunderi, din prima tradiție în ultima modernitate, pe plasele căreia poți sări cu siguranța știutorului de drumuri, cititorului de nori, într-o
Ceasul innorarii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10125_a_11450]
-
Constantin Țoiu Nomenclatura pârliților. Rime în premieră absolută. }iganii continuă să se bată orbește. Bătaie neagră, homerică... Să desfacem strofele Poemei și să le facem vânt în albia curentă a prozei... Găvan pe Chițu-l omoară, Cocoloș pe Titireaz deculă, Costea lui Zăgan capul îi sboară, iar Pipirig a Dodii căciulă taie în două și capu-i despică din creștet până în tufoasa
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10137_a_11462]
-
consistent al comu nicării încadrează câteva poezii de referință, privind-o pe ... mama.( La noi, în România, există câteva antologii în această privință). Foarte important de observat este că Virgil Pătrașcu compune, nu în puține cazuri, în chei postmoderne. Transcriu poema Ritmul săptămânii : Câtă plictiseală învinge dimineața de luni! / E trepidantă viața între această zi binefăcătoare / Și sâmbătă / Duminică / Vroiam să nu fiu deranjat / Am închis ușa, răsucind cheia de două ori / Am pus afiș la intrare că s-a născut
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
de noapte,/ La marginea lumii, disperații / întreabă într-una, / întrerupându-și rugăciunea în gând / Unde ești Doamne, unde ești Doamne, / De nu ne-auzi în cer copilul plângând? (Singuri de Crăciun). Tăioasă și bine venită constatare, semnalăm într-o clasică poemă, intitulată Recompensă binefacerii pământului. Patru catrene juisează pe tema „ mirabilei semințe”, a perpetuării vieții în univers. Cuvântul rămâne Piatra de hotar (à la Brâncuși ) care va da seamă de trecerea ființei în veac. Iată ultima strofă: Rupând echilibrul amorțelii deacasă
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
modelate la modul ironic, ca trecere și prin bănăție, dar și cu o anume rigoare a actului clar de narcisism al lui Ion Barbu. Textul propune o poetică a oglinzii cvasibarbiană, geamul ținând loc de oglindă ca într-o celebră poemă a lui Lucian Blaga (Liniște). De astă dată, nu tăcerea razelor de lună se izbește de geam, ci „Bucuria corului / de vrăbii - razele / taie geamul cu infinite ace-pliscuri / de diamant / de la gureșele / dezlănțuitoare de fotoni... / Dincoace de ferestre, Verbul / calcă
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
monumentala lucrare în 10 volume a orientalistului austriac Joseph von Hammer. Lectura Istoriei Imperiului Otoman a lăsat urme nebănuite în textul Scrisorii III, putându-se chiar afirma că aceasta este cartea care a declanșat viziunea poetică din versurile liminare ale poemei. Astfel, găsim în Geschichte..., vol. II, p. 66-68, colaționată după vechi cronici turcești legenda despre visul întemeietorului Imperiului Otoman, sultanul Osman, cu motivul arbor erecta din pasajul despre visul său profetic: „...hrănit de vintrele lui un copac se înalță și
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]