450 matches
-
și, totodată, deasupra tuturor". Astfel putem realiza că sacrul este extrinsec și în același timp intrinsec creațiilor artistice. Rezultatul, în cazul de față, îl constituie un șir de tălmăciri din graiul culorii și al formelor plastice închinate credinței în cel poematic, astfel încît să nu se producă o suspensie a celui din urmă într-un spațiu sufocat de solemnitate, ingrat pentru poezie. Dan Damaschin izbutește a păstra relația vitală pentru artă cu concretețea eului creator în frămîntarea sa ireductibilă, în sfera
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
că un critic, după exigenta lui Călinescu, trebuie să rateze cât mai multe genuri literare, dar nici nu trebuie să fie cizmar, după spusă bătrânului Hegel referindu-se la estetician, ca să știe unde-l strânge cizma. Marian Barbu poartă dimensiunea poematicului în structura făptuirilor sale, fie ale prozei, fie ale reflecției critice, în pofida despărțirilor de gen, ce par și se doresc radicale. Ea îi stă retrasă într-un orizont privilegiat, din străfundurile psihismului, de unde dă semne și participă prin determinări la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
stă retrasă într-un orizont privilegiat, din străfundurile psihismului, de unde dă semne și participă prin determinări la conexiuni din zona intelectului și a reflexiei dintre subiect și obiect, cu instituiri și clarificări analitice și sintetice. Alături de aceste „semne”, deseori diminesiunea poematicului s-a manifestat la suprafață, dar din rigoare critică (și pudoare), Marian Barbu i-a pus și i-a ținut „rezultatele” prea mult timp în spatele „ușii secrete” a creației sale. O primă izbucnire, deschidere a ușii, are loc la patruzeci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
adunătorii de soare?! Noi vom vinde lumină / Altor galaxii / Vom fi savanții de duzină”, p. 123). Faptul acestor însușiri de „lecții” se datoreaza atât experienței de dascăl și cărturar, cât și solicitării spiritului sau de a face vădit sensul construcției poematice drept reflexie a celui din subterană existenței. Realitatea de zi cu zi îl obturează, ea se mulțumește cu precaritatea formelor și cu evanescenta proprie. Rar ajunge sesizabil sensul ce mișcă lumea - și atunci, viclean, surprins conceptual de viclenia rațiunii. Este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
abstracțiunea să îi solicită să configureze pregnant sensul și poetul se angajează la echivalări și apropieri de elemente la nivelul abstract al limbajului, forțând „metaforă”, expresia plasticizanta. Inconsistentei din primul caz îi corespunde, la acest nivel, o presiune ontica a poematicului. Aici poetul trăiește sub presiunea sensului. Marian Barbu a presimțit-o și poate din cauza asta, mult mai ascunsă și insidioasa, a amânat ieșirea în „arena”. A încercat să i se sustragă, să iasă de sub presiunea ontica, dar, la celălalt capăt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
definit drept unul care „arată cum un mare poet poate face poezie cu materiale comune: cartierul, «cocalarii», «blocurile gri», într-un limbaj aproape lipsit de orice ornamentație, în texte care mizează (cel mult) pe câte o figură care ordonează materia poematică.” Nu-i o noutate. Știm asta de mai bine de un secol. Poezie bună (foarte bună chiar) se poate face din orice (mai puțin din clișee). Unde mi se pare însă că pune punctul pe „i” fragmentul acesta e în
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
formă finală rigidă, academică, ci mai degrabă spre una născută din cultivarea paradoxurilor, a asociațiilor insolite, din căutarea orgolioasa a ineditului. Astfel, Cornel Regman descoperă în Alecu Russo unul din pionerii eseului românesc. În Cântarea României, criticul identifica premisele "eseului poematic", în vreme ce Studie moldovană, Cugetări și Amintiri fac din Russo "descoperitorul, multă vreme ignorat, al unei modalități de expresie a spiritului, a gândirii vii, plastice senzuale pe care azi ne-am obișnuit s-o numim eseu de idei și care nu
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
zone de interferență între lumea reală și lumea textului, care funcționează parcă după principiul vaselor comunicante, "a(o)rta" poetică este irigată de sângele cald al cuvintelor, care, docile sau rebele se organizează până la urmă, parcă de la sine, în "edificii" poematice (aziluri de lux?!), sustrase "exilului" pe care îl reprezintă realitatea: "înlăuntrul poemului un lux aparte: azilul, castroane de tablă, melcii timpului ducând în coarne vezica soarelui, măcelari cu părul vâlvoi murdari de suflete pe piepții salopetelor, icoana făcătoare de minuni
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
prin proza omonimă, o punere în abis a întregii literaturi ce va urma. Copilăria încetează să mai fie citită ca un accident biografic, pentru a se converti într-o categorie mitică. Lirismul hibridizează sintaxa textului, discursul se pulverizează în unități poematice. Ceva din miraculosul melancolic al lui Peter Pan de J.M. Barrie e recuperabil aici, după cum sensibilitatea pastorală, sesizată de Gh. Bogdan-Duică și Nicolae Ciobanu, recognoscibilă în paginile din 1923, va trece în trilogia Medelenilor. Rama mitică e prezentă în "literatura
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
tranziție despre care romancierul însuși amintea. Verdictul lui Mihai Ralea rămâne în mare măsură valabil - lumea Medelenilor (acea lume a marii burghezii rurale de peste Milcov) e marcată de un stigmat al declinului. Mai toți criticii interbelici au remarcat dominanta nostalgic poematică a romanului - vocea auctorială nu-și maschează parti pris-urile. Modernitatea capitalistă va sfârși prin a ruina arhitectura Medelenilor, agentul disoluției fiind, deloc întâmplător, bancherul Bercale. Ceva din antipatia lui Duiliu Zamfirescu a trecut în paginile lui Ionel Teodoreanu - scriitorul român
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
burgheziei mijlocii bucureștene de după primul război. Românul n-are propriu vorbind intrigă. Obsesii erotice, nimfomanie, promiscuitate, o fosgăială sexuală permanentă, iată materia epica. Economicul, politicul n-au nici o căutare. Frază e mai puțin lirica decît în Taifunul, care anticipa vag poematicul din Desculț. G.Călinescu găsea chiar în Taifunul o excesivă sacadare, însușire și deopotrivă defect al romanelor tîrzii. Oameni cu joben e un roman mult mai cuminte. Dar și lipsit de relief artistic, plat, fără calități de compoziție sau de
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
D Lestine iterare 39 D A N I E L D E J A N U ( R O M Â N IA ) Profesorul G. Baciu mi-a oferit poematice importante: 1. Gânduri de paharul poeziei înfocate / Nu-mi mai recent o bijuterie de carte, botezată la marginea lumii ( 22 de poeme în chinui cugetarea cu-ntrebăr i semnificativ: „Gânduri de la Marginea proză), 2. Lieduri ( 19 lieduri și 32 de nedezlegate
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
caut gâtlejul,/ mă-mpleticesc și-ngenunchi.” Indiferent la convenționalismul clasicist și la tiparele consacrate de o lungă tradiție, autorul „nouăzecist” desființează barierele dintre genurile literare, făcând ca discursul liric și cel epic să se amestece până la indistincție. Poemul prozastic sau proza poematică vor aspira și praful prozaismului, obținând din registrele comunicării obișnuite și din piesele uzate ale limbajului „de zi” o lirică aparent brută; de fapt, mai subtilă, ascunzându-și sau chiar anulându-și retorica. Cu două decenii în urmă, Marin Sorescu
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
ajutat-o pe autoare să-și coaguleze epic apocalipsa interioară). Fără acest roman, mi-e greu să-mi închipui cum s-ar fi putut ajunge la Asta nu este viața mea. Există mărci comune, punți între realitatea prozastică și cea poematică (și ar fi de ajuns să citez poeme ca Tatăl nostru care ești în ceruri, Buna Vestire sau, mai încolo, Cântec de leagăn pentru Anaaugustinmarta ori Inima mea pustie ca pusta pustie). Există și o temă recurentă a extincției, imaginată acvatic
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
vă mai spun ce autori mi s-au propus: Gide, Camus, Ponge, Montherlant, Blanchot, Ricoeur, Flaubert, Bachelard, Cioran, Proust. Apoi o serie de titluri publicate la Meridiane, inclusiv Elie Faure cu Istoria Artei în cinci volume, deosebit de greu pentru că este poematic dar presupune și un limbaj de specialitate. Tot aici texte despre Poussin, Seurat. Toate foarte dificile cu un limbaj foarte strict, exact, denotativ. Este o iluzie că nu e dificil un text de tipul acesta. Nu le-am refuzat însă
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
și în această carte numeroase pagini demne de interes, chiar pasionante, în care eseistul amator lasă locul marelui romancier. Toată dizertația despre opoziție și despre ce are ea comun cu eternul feminin este, de exemplu, cuceritoare, amintind de admirabilul roman poematic în absența stăpânilor. Nicolae Breban, Spiritul românesc în fața unei dictaturi, ediția a II-a, cu o prefață de Ovidiu Pecican, București, Ed. Allfa, col. "Biblioteca Allfa", 2000, 304 pag. Nicolae Breban, Riscul în cultură, Iași, Ed. Polirom, col. "Plural" 1997
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
al gîndurilor sale, care, incomunicabile fiind, devin secrete. Iar ca secrete, ele devin periculoase, subversive, criminale. Aceasta e logica povestirii lui Mishima, dacă o înțeleg eu bine. Narațiunea se dezvoltă, cum se vede, dintr-un raționament cu o construcție aproape poematică, simplu și șocant deopotrivă, cel puțin pentru omul european: a nu fi capabil să te comunici celorlalți echivalează cu un păcat suprem. Protagonistul nu e însingurat în handicapul său, cum am crede conform unui mod de gîndire occidentală, ci aparent
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
în legătură cu viața literară din țară. Scrisorile au, înainte de toate, acest scop practic: să regleze schimbul de cărți dintre un expeditor plin de ardoare și un destinatar calm și amabil. în mod frecvent însă aceste texte utilitare devin confesive, eseistice și poematice, în conformitate cu temperamentului eruptiv al lui N. Steinhardt, care detestă gradul zero al scriiturii. Mai mult decât atât, expeditorul îi reproșează la un moment dat destinatarului, pe un ton patetic, că nu primește de la el scrisori la fel de înflăcărate: " Foc supărat, întristat
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
și dulcețuri la umbră, iar seara eventual cina, cu acompaniament de greieri și brotăcei." Scurtă istorie a dezastrului Frumusețea literară a textului este inepuizabilă. S-ar putea alcătui o antologie a pasajelor de neuitat din carte. Unele au o factură poematică, altele cuprind analize psihologice, descrieri ale unor scene de masă sau jocuri ale imaginației. L-aș frustra pe cititorul cronicii dacă nu aș reproduce măcar unul dintre aceste pasaje: " Lucrul cel mai tulburător era să-mi închipui, noaptea, fluviul care
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
de detașare ironică și de voluptate a observației și a enunțului sau, într-un cuvînt, această scufundare inocentă în- tr-un real ce pendulează incontinent între substanță și fantasmă, transformă observația lui Capșa în viziune, iar textului denotativ îi deconspiră structuri poematice. Puse cap la cap, aceste povești camuflate cu trenuri absurde, cu oameni mărunți, cu întîmplări periferice sau cu impostori drapați în costume istorice sînt tocmai bune ca leacuri împotriva resemnării și ca început convingător pentru o epopee tragi-comică a unei
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
a lungul lui 1868 și al primăverii lui 1869. Se cuvine să reluăm neezitanta opinie a lui Paul Cornea: "Ele ilustrează o renovare a artei lui Alecsandri, care nu atinge doar domeniul verbului sau al prozodiei, ci îmbrățișează tema, organizarea poematică și viziunea, prin urmare însăși structura liricii sale. (...) Din zbuciumul atâtor ani de căutare și interogații se naște o operă durabilă, unitară, de un modelaj exemplar. Era o izbândă a poeziei românești, dar și o victorie pe care Alecsandri o
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
El este, fără îndoială, adeptul principiului kantian: "de gustibus non disputandum". Pentru partea practică, se vede cu limpiditate că nu se pune problema unei condiții și posibilități a limbii (dacă poate?) orice limbă este aptă și poate să atingă măsura poematicului , ci a unei modalități de realizare a poematicului. Acel "să văd din interior cum" rezonează cu anteriorul său principiu, văzând și făcând, și presupune implicarea reflecției în experiență. Volumul Oglinzile din Chicago cuprinde 104 "aproape poeme", așezate după principiul egalității
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
gustibus non disputandum". Pentru partea practică, se vede cu limpiditate că nu se pune problema unei condiții și posibilități a limbii (dacă poate?) orice limbă este aptă și poate să atingă măsura poematicului , ci a unei modalități de realizare a poematicului. Acel "să văd din interior cum" rezonează cu anteriorul său principiu, văzând și făcând, și presupune implicarea reflecției în experiență. Volumul Oglinzile din Chicago cuprinde 104 "aproape poeme", așezate după principiul egalității ca importanță, adică alfabetic. Însă ele respectă cele
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
ci procesul de refacere, conform informației, a țesutului organic al întregului. Cu alte cuvinte, nu geneza din prima instanță contează, ci "refacerea" din a doua instanță. "Celula tulpinară", "universală" este "prelevată", adică descoperită, decupată și pusă în funcțiune, în dezvoltare poematică. Să nu uităm, informația ei individuală poartă date universale. Prin urmare, în cazul poemului analitic, poetul trebuie să aibă intuiție și cultură ca să o descopere și să o pună în mișcare. Ea va duce spre configurări și sensuri universale. Mișcarea
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
vocea" unui personaj, dintr-o situație ce iese din comun sau chiar se ascunde în comun făcându-l să persiste. Poetul ne ajută să vedem traseul de "multiplicare" a "celulei stem", modul de refacere a părții în întreg, al configurării poematicului de natură reflexivă. El arată stratele ce se formează și acced la configurații, el demonstrează și interpretează. Ca un profesor în fața auditorilor. Trece de la individual la universal, de la concret la abstract. Nu inventează, el descrie. Observă și descrie. Lângă un
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]