98 matches
-
mele nearătate." (Album) Cîte-o pereche de versuri pare scăpată din forja, născătoare de porțelanuri, a lui Arghezi: "Lângă coapsa ta aerul beat/ S'a oprit și a îngenunchiat." (Oră) Alte imagini, fără să aibă ascuțimea care zgîndăre și răstoarnă lumi poeticești, au prospețimea, rară, a întîlnirilor neașteptate: "Dar eu mohorăsc peisajul,/ Pământul cu flăcări îl junghii./ Da, totul e nou, dar degetele/ Au rămas lângă vechile unghii." (Nou) Reconfortant, dacă ne gîndim la nerecunoscuta unghie îngerească. Ciclul Fuga lebedelor, o fugă
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
lor mă subjugă. / Și le aud gemînd ca fugă / În toamna ce lui Bach o cer / Să-mi fie unicul mister" (Cuvintele narcotice de ieri...). Ori printr-o mai cuprinzătoare mișcare cinestezică devin trăsătura relației dintre Logosul divin și graiul poeticesc: Prin aceasta sunt un compus al tuturor cuvintelor / Pe care gura lui Dumnezeu le-a cunoscut, / Astfel vărsat în cantic / Și luînd ipostaza parfumurilor și ale sunetelor" (Lui Baudelaire). Evident, în calitatea sa de adorator al muzicii, Miron Kiropol e
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
vreo 50 de pagini de versuri. Volumul lui Camil Baltazar (alias Leopold Goldstein), din 1934, de la Cultura Națională, cu portretul autorului, iscălit de Milița Petrașcu. Sonorități diferite, de la acelea mărunte, ca zuruitul unor monede, precum regăsirea cine știe căror iglițe poeticești, pînă la teribile fanfare anunțînd revanșa, revoluția ori, dimpotrivă, restaurația, se agață de sensul echivoc al întoarcerii. Te poți aștepta la orice, luînd această promisiune, cu vagi izuri burgheze, în litera ei. Sensul pe care i-l dă Camil Baltazar
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
în chip de cronică a unei cărți anunțate, după vorba ușor deviată a lui Marquez. Cum va arăta aceasta în forma definitivată pentru tipar, vom vedea. Deocamdată, ne aducem aminte de ceea ce am auzit recitat de poet în diverse reuniuni poeticești și citim ceea ce ni s-a dat de citit. Ce a fost și ce este Ion Mureșan, cel de la 1980 și cel din 1993 se știe." (pag. 254) E curios, ŕ propos de autorul Cărții de iarnă și de rezervele
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
Nu așa cum ar putea presupune anticipat cei ce îmbrățișează o anume prejudecată didacticistă, o „emanație” neapărat de rang secundar a criticului. Să recunoaștem că Dan Culcer posedă și un condei liric perfect valid. Biografia d-sale e transpusă pe portativul poeticesc ce reflectă, așa cum ne mărturisește, „o violență suferită și o revoltă stîrcită, dincolo de pretexte și subtexte”, dînd glas totodată unei terifiante îndoieli: „Este o coborîre în abis... Rămîne de știut dacă acolo, în abisul meu, se află ceva, și dacă
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
în fond, a furnicii printrun ochean întors: „Templul furnicii - un mușuroi la capătul lumii”. Sau într-un context brâncușian: „Pe Masa Tăcerii furnicile țin un concert”. Nu doar furnica se arată a fi un mesager al harului deopotrivă dumnezeiesc și poeticesc. „Contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu”, pe urmele genialului precursor, George Drăghescu contemplă palpitul fragilelor zburătoare, grația lor stîngace: „Doi fluturi se întînesc - stîngaci se salută”. Ori raportează zbenguiala lor la eternitate: „Fluturii în grădină se joacă sau caută timpul?”. Poetica
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
-l ferea de artificiile adaptării la contingent, atît de păguboase adesea în rîndul literatorilor. Moartea îl egalează cu sine, îl purifică aidoma unei asceze. Îi îngăduie de facto să se golească de lume, să realizeze „vidul” care e prielnic întemeierii poeticești. Erosul semnifică reîntoarcerea în lume, adică șansele comunicării, ale dăruirii. Permite trăirile frenetice, aventurile emoționale. Ca spre a-și lua revanșa față de momentele recluziunii austere, Cezar Ivănescu se deda (îl citez iarăși pe Petru Ursache) „aparițiilor zgomotoase între prieteni”, „plăcerii
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
dat seama că el era, în ciuda declarațiilor, un indiferent mult prea încăpător. Mulți prieteni, poeți, roiau ca niște sateliți în jurul său. Dar eu știam că ei cu toții se învârteau înșelați că în jurul unui astru de gheață sub focul clamărilor impecabile poeticești. Am mai scris întâmplarea. Ne întorceam vreo cinci-șase înși de la Vaslui, Huși... Pe la Buzău, ieșisem pe coridorul trenului și stăteam rezemat de fereastră deschisă a vagonului lăsând să mă bată vântul... Perdelele fâlfâia de curent. Era zgomot mare. Nu l-
Momente cu Nichita by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6549_a_7874]
-
Dacă în arta plastică vorbim despre pictori naivi și pictori naiviști, ultimii descinzînd în meșteșugul celor dintîi cu meșteșugul lor școlit, de ce nu l-am putea considera pe Ion Mărgineanu-Li un poet... naivist? Măsurînd, amar conștient, interfața celor două spații poeticești, d-sa se abstrage la un moment dat în această admirabilă poezie a poeziei: „Poemul cît un mușuroi./ Uită-l. Întoarce-te la bolovan,/ dar nu-i vorbi în șoaptă, nu-l/ cicăli, nu arunca în el./ I s-a
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
instrumente de măsură/ un compas o linie cu care se face/ cuadratura cercului/ cînd se poate firește/ am căutat acele cuvinte/ vechi de la facerea lumii din/ viitor” - Butelia lui Klein), autorul se repliază. Nu întîrzie a se apleca asupra organismului poeticesc aidoma unui medic care-și pune urechea pe un torace pentru a-i asculta respirația. Microrealul pentru care vădește predilecție îi comunică tresăririle sale tainice. E abordată astfel o fenomenologie a relațiilor fulgurante ce se stabilesc între particulele acestuia, o
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
în spațiul discursului său o populație celestă care se prezintă încărcată cu podoabe de preț. Precum sub un strat de vopsea aproximativă, distingem însă în spatele acestei ornamentații sclipitoare trăsăturile de fond ale poetului, anxios, inconformist, sarcastic, gata a zburătăci convențiile poeticești, așa cum de altminteri proceda Isus cu neguțătorii sacrilegi: „Iisus ia și astăzi un bici/ împletit din șapte șuvițe pocnind/ din el tot de șapte ori” (purificarea templului - II - ). Deocamdată „eretic” pe tărîmul poeziei, putea-va oare Remus Valeriu Giorgioni să
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
și nici patria. Poezia lui Brodski însoțește uneori declamativ traseul poetului ocupat de lucruri mundane, dragostea, miracolul existenței, literatura ca mod de viață, pisica ieșind din cadru pentru a intra ca personaj de desen animat în ficțiunile ilustrative pentru cariera poeticească a junelui scriitor, plimbările fără scop și flecăreala în timpul „destinderii” hrușcioviste. În spațiul memoriei își fac locul tot felul de nimicuri, de anecdote, de observații și ficțiuni. Cu aceste nimicuri se scrie o altfel de poezie, mai puțin solemnă, dar
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
de-a se manifesta plenar și fără zăbavă îl caracterizau, indicînd parcă presentimentul unei neîmpliniri. Și, într-un fel, o atare neîmplinire s-a produs. Știu din propriile-i mărturisiri că, din păcate, cea mai mare parte din producția sa poeticească a rămas în manuscris, probabil nefinisată. Dar frisonul neîmplinirii i-a fost indus mai întîi de o biografie dureroasă. Orfan din fragedă copilărie (părintele i-a fost ucis de către torționarii Securității, în închisoarea de la Sighet), crescut de rude, găsindu-ș i
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
am și ucis cu premeditare - / speranțele în mine, cinci pisoi negri/ lîngă un pîrîiaș/ la țară” (n-am a mă lăuda). E drept, s-ar putea vorbi la Alexandru Petria de-o abordare sexuală care îl introduce în catalogul producției poeticești în vogă, dar care, în fapt, acoperă ingenuități ce nu tocmai ușor s-ar putea constata la alți barzi ai momentului. Sexualitatea devine un instrument al fantazării adolescentine (poetul pare un adolescent perpetuu): „cerul e o oglindă de feromoni/ îngeri
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
literar de la Sibiu care n-a lăsat nicio carte de creație originală. Un om fără umbră... Care să fie cauza? Un scrupul excesiv al calității, o apăsare mai viu resimțită a adversităților epocii, o „secare” pur și simplu a debitului poeticesc ori altceva? Fiind dificil a ne decide la un răspuns, ne îngăduim acum a-l percepe pe Ioanichie Olteanu ca pe-o ilustrare a „eșecului”, așa cum l-a considerat I. Negoițescu. Un „eșec” pe care l-am putea socoti o
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
programatic, violent, fără rest. Dacă ne întrebăm precum autorul postfeței culegerii aici comentate, Mircea A. Diaconu, ce șanse mai are poetul să-și recîștige „condiția originară”, nu putem a nu avea în vedere natura individualizată spre care aspiră orice plăsmuire poeticească, „trădarea” sa față de tot ce o precede. Depinde cît de departe poate merge această indispensabilă „trădare”. Antiestetismul lui Nicolae Coande (căci aceasta pare a fi direcția disociativă urmărită) țintește cu temeritate renegarea sonoră, blasfemică: „Toată iarna am purtat după mine
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
până la 30, - pe când în fresce se scorojesc, Doamne, trâmbițele Apocalipsului, Și sub jumătate din degetul Tău arătător se vede piatra și cărămida. Ici-colo, câte un steag găurit, mai flutură ostenit și decolorat, pe câte-un morman de gunoi. Notații, clișee poeticești, desigur, tropi anacronici, tropăind în zadar prin poem. Dar încotro, încotro? M-ați înnebunit, mă scoateți din minți, netrebnicilor, lichelelor, hoți de drumul mic, tâlhari de drumul mare, cărați-vă, întoarceți-vă să grohăiți în mare, pieriți Legiuni, sub trăsnete
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
s-au pus pe denunțarea misteriozității și pe transformarea iubirii în ceva strict repugnant". Ș.a.m.d. Latura ardelenească a relativizantului Al. Cistelecan se relevă și în seriozitatea (de astă dată deloc mimată) pe care o învederează în stabilirea filiațiilor poeticești. Opurile contemporanilor nu apar în ochiul d-sale, așa cum prea adesea se întîmplă, drept producte miraculos izvorîte din neant, genialoide unicități, incomunicabile cu trecutul, ci, așa cum e normal, fenomene pe filiera unor evoluții. Tradiționalul simț istoric al Școlii (Școlilor!) ardelene
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
plasmatice par a izvorî din procedeele acesteia, cu nota de prospețime pe care scriitura o poate acorda unor factori fatalmente rodați în sfera culturii poetice. într-un context în care, de la optzeciști încoace, dar și anterior, la destui șaizeciști, glasul poeticesc era avîntat, ori cel puțin nervos, mînat parcă de-o urgență ce precipita mesajele, autorul Negresei e dintr-odată calm, gustă voluptățile pacienței, cu aerul de-a avea la dispoziție tot timpul din lume. Filmează cu încetinitorul. între datele concretului
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
vieții, în care tatăl face un suc de morcovi și mere pentru fetița lui, fără vreun scurtcircuit liric provocat de nărăvașul autor, se simte inteligența artistică a acestuia din urmă. În contrast cu versurile emfatice ale unor epigoni stănescieni, expresie a râvnei poeticești, dar și a lipsei de înzestrare, asemenea propoziții și gesturi banale ascund (ascund bine, ca să fiu puțin malițios) fracturile pe care tânărul autor le provoacă, deopotrivă, retoricii și tipicului social. Deplasarea către spectrul de imagini al poeziei fracturiste este vizibilă
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
furată. Cei doi autori doresc să-și amuze cititorii, dar nu în același fel: unul, neplăcut de ironic, solicită hohote rele de râs. Intențiile celui de-al doilea ( istoric vorbind) sunt mai complexe, chiar dacă, în Prologul poemationului, el își tratează poeticeasca alcătuire de "jucăreauă"... Pe lângă episoadele net burlești, povestea din Țiganiada are un fir grav, ia în serios viața. Leonachi îl previne, de altfel, pe Mitru Perea ( Petru Maior) că: "toată povestea mi se pare că-i numa o alegorie în
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
când ești tristă, tu tot frumoasă ești Iar lacrima ți-nnobilează fața; S-au scris, în vreme, poeme și povești, Cum te-ai luptat, zeiță, tu cu viața. Nu mă pricep mai aprig să te laud... Ce vorbe alese să poeticesc, Ca să înțeleagă toți, care mă áud, ... Citește mai mult AZI, DE ZIUA TAde Nicolaie Tony DINCĂAzi mi-am propus s-amestec, cu răbdare,Parfum de fân, de cer, de orhideeCu nimb de dor, cu străluciri de soare,Să-nmiresmeze ziua
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Și când ești tristă, tu tot frumoasă eștiIar lacrima ți-nnobilează fața;S-au scris, în vreme, poeme și povești, Cum te-ai luptat, zeiță, tu cu viața.Nu mă pricep mai aprig să te laud...Ce vorbe alese să poeticesc,Ca să înțeleagă toți, care mă áud,... IX. SINISTRA, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017. SINISTRĂ de Nicolaie DINCĂ Poate noaptea n-ar fi sumbră, Și nici teamă nu ți-ar face, Chiar de fulgeră
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
total interiorizată. Privea mereu înspre trecut, dar sondând prezentul, conștient, se pare, de trecerea sa (existențială), precum „mânjii din povești”. Și-ntr-această trecere, tronează simbioza unor sonante care s-au numit ne glasnice - la origine, dar care, în viziune poeticească pot dărui acel melos care ne-ar putea aminti chiar de-acel divinatoriu τεριρεμ, „cuvânt necuvânt”, „te-ri-rem, te-ri-re-rem”, trăire care coboară în interiorul ființei, înțelegând - în ceea ce-l privește pe poet - dorință arzătoare a ființei de a se armoniza cu propriul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92512_a_93804]
-
adă-ne, rogu-te, o cupă de kumâs. Eunuca dispăru fâșâind ușor și reveni cu două potire alburii. — Știi, mărite han - grăi Metodiu după ce gustă dintr-o cupă, uitându-mă eu prin ceaslovurile voastre, am băgat de seamă că slova poeticească nu-i nici mai lungă, nici mai scurtă, ci tocmai potrivită. Lucru de mirare: câți iambi, atâtea dactile. Suntem o cultură tânără - răspunse tătarul, luând și dânsul loc. Noi, precum vezi, am pornit de la foarte puțin. Ce zic eu? De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]