44 matches
-
se ilustrează, în roman, prin invazia imaginii și a temelor expozițiunii (făcînd un loc în lumea textului fotografiilor, "obiectelor analogice"replici vizuale în sine, "còpii"-, muzeelor, colecțiilor, expozițiilor, motive care presupun, toate, etalarea, deplierea imaginilor care înmagazinează fragmente de "real"), poeticianul francez asociază romanului realist și naturalist un model structural corespunzînd dispozitivului fotografic. Orice "încăpere" ajunge să funcționeze ca o cameră sensibilă, de luat vederi, "în toate sensurile cuvîntului", împrumutînd structura (spațiul închis, obiectivul, placa sensibilă metaforă, adesea, pentru procesul privirii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fonetică), cuvântul ar avea forma vnenahodimost cu precizarea că dentala finală este o "consoană moale". Sumar definit, el ne-ar vorbi de exterioritatea spațio-temporală în procesul comunicării și reprezentării. Todorov i-a fabricat un echivalent exotopie numai bun pentru uzul poeticienilor, deși (sau poate tocmai pentru că) înțelegerea generată de cuvântul temă de origine (topos) este o simplificare evidentă dacă ne raportăm la rădăcina termenului rusesc inventat de autorul sovietic menționat mai sus ("nahoditsia" a se afla undeva, cândva). Un bun subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
este utilizat pentru "facultatea de a nu vedea în deșertul marelui oraș numai decăderea omului, dar și de a simți o frumusețe misterioasă, inca nedescoperita" [Friedrich, p.32, subl.n.]. Baudelaire are înțelegerea să asupra frumosului, el este nu numai "poeticianul modernității", ci și "esteticianul modernității". Baudelaire consideră că epoca noastră nu este mai puțin fecunda în motive sublime decât cele trecute. Se poate afirma că "de vreme ce toate secolele și toate popoarele și-au avut frumusețea lor, o avem și noi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la natură eului vizionar. Apoi, am făcut diferența între eul empiric (corespunzând, în mare măsură, celui epistemic) și eul creator, care, în ansamblu, alcătuiesc eul vizionar. Dihotomia anterioară este un ecou al dubletului terminologic moi biographique/moi créateur postulat de poeticienii francezi. Aceste rafinări conceptuale mi-au permis, subsecvent, să analizez calitățile ontologice ale eului creator, care constituie elementul sine qua non din cadrul procesului de creație artistică. Am aratat, de asemenea, ca Blake nu se simte satisfăcut ca artist până când nu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
bine codificat retoric. Se face însă disocierea, tot mai netă, a conceptelor, a celor două tipuri de literaturi. Se produce despărțirea definitivă dintre limba scrisă și cea vorbită și totodată și teoretizarea acestei disocieri, cu tendința diminuării valorii expresiei orale. Poeticienii epocii fac disocieri între elocvență și litere. Recunoașterea existenței limbilor naționale, fenomen vizibil încă din Evul Mediu, continuă cu o intensitate sporită în perioada Renașterii, ceea ce va duce la conceptul de literatură națională, inițial lingvistic, nu literar. Literatura reprezintă suma
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
interesul pentru Faust al sașilor transilvăneni. Cartea Aspecte ale comparatismului românesc (2002) conține o serie de eseuri și articole care înregistrează evoluția literaturii comparate în România, cu momentele ei „de flux și de reflux”. Având ca premisă ideea că „idealul poeticianului comparatist îl constituie în prezent dialectica convergenței și divergenței, a similitudinii și diferenței, precum și identificarea unui sens comun și a unei metodologii unitare”, demersul lui V. oferă nu numai o viziune generală asupra comparatisticii românești, dar și metode variate și
VOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
aventuri, față de personaj într-o operă de Henry James, ori față de accentul pe cadru într-un roman istoric. Dacă evenimentele, personajele și cadrul sînt elemente importante ale istoriei, primul aspect dintre acestea a fost întotdeauna considerat a fi esențial de poeticienii narațiunii, pentru care sintagmele „structură de bază a istoriei” și „structura evenimentelor” par efectiv sinonime. Un interes similar asupra evenimentelor și structurii acestora, neglijîndu-se personajul, va fi evident pe parcursul acestui capitol. Personajul și cadrul povestirii vor fi examinate, totuși, în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
reprezintă „semne”), realizăm că nu putem face totală abstracție de conținut. Nu a fost și nu poate fi înlăturat întrutotul. Dacă luăm în considerare ceea ce au făcut Vladimir Propp și alții, descoperim că, în identificarea structurii de bază a istoriei, poeticienii au pornit, inevitabil, de la narațiunea bogată, elaborată și au trecut la filtrarea materialului, ca apoi să se oprească strict la structurile primare. Totuși, chiar și acele modele - cum se va vedea la Propp - sînt în cel mai bun caz specifice
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
este utilizat pentru "facultatea de a nu vedea în deșertul marelui oraș numai decăderea omului, dar și de a simți o frumusețe misterioasă, inca nedescoperita" [Friedrich, p.32, subl.n.]. Baudelaire are înțelegerea să asupra frumosului, el este nu numai "poeticianul modernității", ci și "esteticianul modernității". Baudelaire consideră că epoca noastră nu este mai puțin fecunda în motive sublime decât cele trecute. Se poate afirma că "de vreme ce toate secolele și toate popoarele și-au avut frumusețea lor, o avem și noi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cognitivă [...]: el stabilește "serii" metaforice universale, care corespund, în mare, "felurilor de ființă" din modelul cognitivist."128 De asemenea, Coșeriu identificase și contracarase încă din textul respectiv anumite dificultăți și blocaje cu care se vor confrunta, câteva decenii mai târziu, "poeticienii minții": "Pentru cognitiviști, care se situează pe o plajă lingvistică mult mai îngustă (a "vorbirii cotidiene" dintr-o anumită limbă), aceste metafore pot fi reperate doar în vorbire, prin "expresii" care "ascund", în fapt, "metaforele conceptuale", de adâncime, și care
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
schimbare de perspectivă în această privință a adus Gérard Genette, care a stipulat că obiectul poeticii îl constituie "transtextualitatea sau transcendența textuală a textului", înțeleasă drept "tot ceea ce îl pune în relație, manifestă sau secretă, cu alte texte"147. Pentru poeticianul francez, sfera "transtextualității" ar acoperi, de fapt, cinci tipuri de relații, pe care autorul volumului Palimpsestes le denumește și le definește în maniera următoare: intertextualitatea ("o relație de co-prezență între două sau mai multe texte, adică [...] prezența efectivă a unui
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
se construiește sensul global al textului."404 1.1.3. Al treilea set de diferențe se compune din chiar delimitarea strategiilor/operațiilor de articulare a sensului "poetic": diaforică, epiforică și endoforică. Primii doi termeni au fost propuși de către filozoful și poeticianul american Philip Wheelwright 405, însă Borcilă i-a redefinit în conformitate cu finalitățile propriei teorii și le-a adăugat o nouă categorie. În consecință, operațiile de articulare a sensului cuprind "(a) strategia diaforică, adică instituirea a două câmpuri referențiale (CRI și CRII
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
limba ar câștiga fiind în întregime arbitrară, ea ar putea să fie, ea nu este, ar trebui deci s-o reformăm în sensul acesta, sau cel puțin să inventăm alta care să satisfacă această exigență". Într-un "efort de sistematizare", poeticianul îl așază pe Socrate (mimologismul secundar) în antiteză cu Leibniz (convenționalismul secundar). Cratylos reprezintă mimologismul absolut, iar Saussure, convenționalismul absolut. Hermogene este în postura de a refuza sau de a nu se pronunța asupra celor trei propoziții ale ""doctrinei" mimologiciste
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lume imaginară, una care, sugerând realul, retrăiește o lume-poveste, plină de fantezie. El descoperă codul propus de un scriitor sau altul și îl împărtășește cititorului sau ascultătorului, la rându-i devenit un inițiat, un fel de colaborator discret. Semioticienii sau poeticienii pornesc de la demontarea textelor pentru ca prin reconstituirea lor să definească statutul scriitorului în raport cu genul literar și cu profilul epocii în care se desfășoară personajele și evenimentele la care participă. Interpretările criticului abordează textul literar din multiple perspective, aplicând metodologia potrivită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
11; Cornel Ungureanu, Deschidere către Crișu Dascălu, O, 1986, 2; Nicolae Manolescu, Poezie și limbaj, RL, 1986, 45; Al. Călinescu, Un alt fel de a citi poezia, CRC, 1986, 46; Liviu Franga, Spațiul poeziei, VR, 1987, 1; Livius Ciocârlie, Dilema poeticianului, O, 1987, 18; Vasile Popovici, Exigențele rigorii, O, 1987, 40; Mircea Borcilă, Crișu Dascălu, „Dialectica limbajului poetic”, CLG, 1987, 2; Ruja, Parte, I, 197-202; Cornel Ungureanu, Mic tratat despre implozia poetică, „Timișoara”, 1995, 155; Șerban Foarță, Crișu Dascălu-55, O, 1996
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
cel nominal autobiografic. Decizia prohibitivă a lui Lejeune, cartezian În spirit și-n practică, l-a provocat pe Serge Doubrovsky, care Începuse deja lucrul la lungul și experimentalistul roman Fils (ce avea să apară În 1977). Romancierul i-a scris poeticianului autobiografiei, sugerîndu-i că În căsuța liberă s-ar putea instala el: “je ne suis pas sûr du statut théorique de mon entreprise, ce n'est pas à moi d'en décider, mais j'ai voulu très profondément remplir cette "case
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mișcare alegorizantă, ne educă o anume capacitate de a lega faptele, de a le repercuta unele asupra altora, de a porni o circulație neîntreruptă între lucrurile lumii. În acest sens, mecanismul de creare a "momentului poetic" pe care îl evocă poeticianul francez e cel din cunoscutele versuri eminesciene: Și dacă ramuri bat în geam/ Și se cutremur plopii,/ E ca în minte să te am/ Și-ncet să te apropii" etc. Nu e întâmplător faptul că prin titlul său, Și dacă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și non-referențial. Tema liminalității se regăsește în ipostazele ei: "frontiera", "limita", "pragul", "pasul dinaintea acestui prag", prin care Derrida încearcă cu obstinație să fixeze coordonatele "unei geografii imposibile, ilicite a proximității"30. Este perspectiva comunicațională pe care o dezvolta și poeticianul Mihail Bahtin ca expresie a speranței în șansa "construirii dialogice" a lumii prin limbaj 31. Comunicarea cu Celălalt nu este interpretată în termeni de "asemănare" și/sau "diferență", de "identic" și/sau "diferit", ci în cel al înțelegerii constructive a
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
pe uluitoarea planetă Manhattan autorul Semioticii poeziei (1978) și al Producerii textului (1979) - care veneau după ceva mai vechile Eseuri de stilistică structurală (1969) - urma să aibă această întâlnire. N-am putut, evident, rezista tentației de a face cunoștință cu poeticianul îndrăzneț și subtil care în cele câteva cărți ale sale, toate fundamentale, invita la apropierea față de textul literar ca de o realitate unică, cu articulații proprii care cer atenția individualizată a cititorului și nu oarecum neutra privire a gramaticianului structuralist
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]