286 matches
-
al iubirii. Fragmentele poetice, ca cele din scrisorile pe care i le lasă Ioana lui Andrei, precum și poeziile care însoțesc linia epico - lirică a acestei proze, fac parte și din structura sa compozițională. Am putea susține în acest sens că poeticitatea respectivei proze este fibra de sensibilitate care dă putere poveștii de iubire dintre Andrei și Ioana, dar, în același timp, și liantul care dă putere de rezistență construcției romanului. După lectura acestei proze de debut a Angelei Burtea reintri în
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1480944348.html [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
cu fenomenul literar românesc din interiorul țării, fiind un veritabil port-drapel al liricii române din Basarabia. De altfel, el însuși mărturisește cu onestitate raportarea sa la marele model:” Nu sunt decât o lacrimă de-a lui Eminescu.” Conceptul lui de poeticitate are ca model etalonul romantic eminescian, la care a adăugat un filon autohton specific, străbătut de simboluri și motive, miteme tipic vierene, relevante arhetipuri ale ființei naționale și mitologiei cotidianului. Imaginarul său poetic, axat pe câteva teme esențiale ( Mama, Maternitatea
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 by http://confluente.ro/De_la_eminescu_la_grigore_vieru.html [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
enunțare, limba uzuală fiind mult mai circumscrisă. J.L.Houdebine spune că nu este nevoie de o transformare a specificității limbajului poetic într-o perspectivă globală. Capacitatea de a se face sensibil pe sine și lumea în același timp, conferă limbajului poeticitatea. În istoria literaturii române sfârșitul secolului XIX îl considerăm începutul erei limbajului poetic odată cu Eminescu. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Poezia sau ceremonia textului / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 700, Anul II, 30 noiembrie 2012. Drepturi
POEZIA SAU CEREMONIA TEXTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_sau_ceremonia_textului_al_florin_tene_1354263734.html [Corola-blog/BlogPost/359404_a_360733]
-
său de-o viață, prin Cuvânt, poetul face pururi dovada propriei sale identități. Dobândind această proprietate, se regăsește pe sine însuși, dăruindu-ni-se! Theodor Răpan este unul dintre ei! El face parte din categoria atipică de poeți, pentru care poeticitatea este un mod de a trăi, iar singura transcendență supraviețuitoare se identifică cu Poezia. Îmi vine în minte o reflexie a lui Novalis: „Locul sufletului se află acolo unde lumea dinăuntru și lumea din afară se ating.” Nu-i greu
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Testament_in_alfabetul_tacer_nicoleta_milea_1392502263.html [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
răscolitor, o meditație dureroasă...” Eu cred că poeții adevărați sunt cei neîncadrați și neîncadrabili în canoane, pentru că la ei găsești autenticitatea poeziei, netrucată, neînvățată din cărți, ea ține de acuratețea exprimării nefiind insuflată, imitată, influențată. Versurile Letiției Vladislav relevă o poeticitate autentică, venind din legarea iubirii de veșnicie, prin pierderea pământească a persoanei dragi, este o revelație, care odată descoperită, dă frâu liber enunțurilor poetice: “Poarta-i deschisă, universu-i al meu negru, adânc, potopit de stele, pașii îmi curg spre nimic
LETIȚIA VLADISLAV- VIAȚA ÎNTR-UN PUMN DE LACRIMI, GRINTA 2016 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1488297476.html [Corola-blog/BlogPost/379125_a_380454]
-
originalitate, datorită mai multor elemente, printre care rolul pe care titlurile ciclurilor, dar și ale poemelor îl au în autentificarea esteticii Cuvântului, maniera de utilizare a limbajului - prin intuirea și descoperirea zonelor de mister ale acestuia, cultivă determinantul, în favoarea descoperirii poeticității sinelui profund: 7 EPISTOLE DIN CASA INIMII, 7 PECEȚI DE SÂNGE, DE LACRIMI ȘI CUVINTE, 7 TRÂMBIȚE MUSTRÂND CUVÂNTUL, 7 SEMNE PE RĂBOJUL DEȘERTĂCIUNII, URMAREA MIELULUI ( EPIFANII CU ÎNGERI), CEREMONII DIN PĂDUREA NEBUNĂ (VIZIUNE PREMERGĂTOARE „LA CELE 7 CUPE”), CELE
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Apocalipsa_dupa_theodor_rapan_sau_vocati_nicoleta_milea_1341852615.html [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
de ordine și mister, într-o interacțiune permanentă. Prin formație și cultură este un desăvârșit cunoscător al miturilor pe care le valorifică în mod creativ. Prin sensibilitatea reflexivă, prin forța vizionară și mai ales prin calitățile orfice, realizând conceptul de poeticitate, el însuși este creator de mituri: al înțeleptului, al escatologiei, al istoriei, al poeticului, al erosului. Deschizător de drum în poezia contemporană, întemeietor al unei specii literare distincte pe care o cultivă cu fervoare, inovator la nivelul limbajului poetic și
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Apocalipsa_dupa_theodor_rapan_sau_vocati_nicoleta_milea_1341852615.html [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
să întărească idea de proză-eseu, atribuită cărții “Demonii amintirilor”. Cu privire la încadrarea prozelor acestui volum în formule structurale precise, tind să cred că textele asupra cărora fac aceste succinte referiri ating cumva și zona poemului în proză. Forma lor elaborată spre poeticitate, fie și cu intercalarea elementelor de limbă prozaică, calitatea imaginilor, simbolistica ideilor, tenta lor filozofică sunt ușor de identificat în textele care însumează volumul. Poeta cu profundă trăire lirică pe care o știu nu putea să “apere” naratorul de influența
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1483811197.html [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
be”, care este, cu siguranță, ceea ce au încercat să atingă, angajându-și dorința, efortul, credințele mereu frustrate și mereu redobândite, poeții din toate secolele? Sánchez Robayna ne oferă un poem și, concomitent, ne incită la a repune în discuție conceptul poeticității în veacul nostru, și acest aport dublu, în una și aceeași lucrare, este, prin el însuși, o probă a calității operei în cauză, a actualității ei, a importanței sale pentru noi. *Prefață la traducerea franceză a poemului El libro, tras
YVES BONNEFOY, ANDRÉS SÁNCHEZ ROBAYNA* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 by http://confluente.ro/Yves_bonnefoy_andres_snch_eugen_dorcescu_1368975091.html [Corola-blog/BlogPost/350393_a_351722]
-
poetului transpare ca al unui degustător de frumos, darnic, elocvent, străbătând cu îndrăzneală deșertul. Cu toate că nu e sapiențială, ci mai degrabă descriptivă, "mu’allaqa "lui Imrū’u-l Qays deschide această antologie nu numai pentru a păstra tradiția sau datorită poeticității sale, ci și pentru că scoate în evidență vechile valori ale vieții beduine, inclusiv cele vădind deschiderea nomazilor față de imperiile înconjurătoare ( comparațiile legate de monahismul creștin ). De asemenea, e vădită o ierarhie a simbolurilor ( iubirea călăuzitoare, vânătoarea ca ritual, furtuna purificatoare
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
moldave”, ediție bilingvă, versiune franceză de Odile Serre și Alain Paruit, versiune engleză de Cornelia Golna, Editura L’Esprit des Péninsules, Paris, 1996; - Nicolae Țone, în Aura Christi, Nu mă atinge, Ed. a II-a, Editura Vinea, 1999; - Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Editura Pontica, 2000; - Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii ‘80-’90. Dicționar bio-bibliografi, Editura Paralela 45, 2001; - Henri Zalis, O istorie condensată a literaturii române (1880-2000), Editura Bibliotheca, 2005; - Dicționarul general al literaturii române, Editura Univers Enciclopedic
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
o prefață de Ștefan Borbely, editura paralelă 45, Pitești, 2006); "Opera literară a lui Ion Barbu", Cartea românească, 1990; "Textualism și autenticitate", Pontica, Constantă, 1993; "Poezia română actuala" (O antologie comentată), vol. I-II, Pontica, 1998; vol. III, Pontica, 1999; "Poeticitatea română postbelică", Pontica, 2000; "Paradigmă eminesciana", Pontica, 2000; "A fi mereu în miezul realului", interviuri, cu un studiu introductiv de Octavian Soviany, Pontica, 2001; "Christian W. Schenk și poiețica „antilucrurilor“"eseu în Luceafărul, nr. 42(434), 28 noiembrie 2001, "Poezia
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
1994; Florin Mihăilescu, "Textul că mit modern", „Viața românească”, 1-2, 1995; Ștefan Borbely, "Bilanțul poetic", „Poesis”, 3-4, 1998; Dan Silviu Boerescu, "Monument versus document: utopia necesară", „Contemporanul”, 1, 1999; Constantin Ciopraga, "Poezia română actuala", „Dacia literară”, 6, 2000; Luminița Marcu, "Poeticitate românească postbelică", „România literară”, 25, 2001; Solomon Marcus, "A fi mereu în miezul vieții literare românești", „Viața românească”, 5-6, 2002; Mircea Popa, "Marin Mincu sau farmecul nedisimulat al insurgentei", „Adevărul literar și artistic”, 626, 2002; Nora Iuga, Mihail Gălățanu, Irina
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
poetului transpare ca al unui degustător de frumos, darnic, elocvent, străbătând cu îndrăzneală deșertul. Cu toate că nu e sapiențială, ci mai degrabă descriptivă, "mu’allaqa "lui Imrū’u-l Qays deschide această antologie nu numai pentru a păstra tradiția sau datorită poeticității sale, ci și pentru că scoate în evidență vechile valori ale vieții beduine, inclusiv cele vădind deschiderea nomazilor față de imperiile înconjurătoare ( comparațiile legate de monahismul creștin ). De asemenea, e vădită o ierarhie a simbolurilor ( iubirea călăuzitoare, vânătoarea ca ritual, furtuna purificatoare
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
De aici și atitudinile care devin complementare - de entuziasm față de faptele folclorice (în special în romantism) și de atitudine științifică explicativă, ulterior. Precursor al ambelor direcții este socotit Giambattista Vico, acela care, încă din 1725 vorbea, în Scienza nuova, de poeticitatea limbii popoarelor „sălbatice“, găsind originea metaforei în mentalitatea și în modul de gândire animist al unei faze „poetice“ în dezvoltarea spiritului omenesc. Clasicul Michel de Montaigne prefera „naivitatea și grația“ poeziei populare artificialității creației de salon caracteristice epocii sale. Cel
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
își găsește o expresie majoră."” - Solomon Marcus „"Cartea lui Mihai Dinu ("Un alt Bolintineanu - gânduri despre natura poeziei") este cea mai bună carte de critică a anului 2010 și, totodată, una dintre cele mai bune cărți despre poezie, poetică și poeticitate, apărute vreodată în critica noastră."” - Răzvan Voncu Interviuri și recenzii Video
Mihai Dinu () [Corola-website/Science/336236_a_337565]
-
prozei ficționale, fără a lua în calcul evidența că nici din spațiul poeziei nu au lipsit tentativele de reconciliere dintre funcția metacomunicativă și cea de reprezentare. Alianță provizorie împotriva dominației modelului lingvistic (considerat multă vreme unicul criteriu de stabilire a poeticității) sau recunoaștere a fuziunii principiale a mimesis-ului-ficțiune cu jocul, (ambele delimitate de „cadre” specifice, în contrast cu acțiunile sau comunicarea „reală”)? Prin labirintul acestor numeroase și (adeseori) contradictorii avataruri ale „referinței” (dintre care nu lipsește, desigur, nici intertextul mai abil sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de „metatranzitivă”. Este evident că (sub influența modelului american) această manieră, desigur non-inocentă de a scrie, înlocuiește entuziasmul creatorului cu instinctul sigur al ironiei și spiritul ceremonios, nesățios de metafore, simboluri și esențe, cu scepticismul evident față de formele încetățenite ale poeticității. Totuși, nu ne vom lansa într-o pledoarie prea avântată în privința metatranzitivității poeziei optzeciste și post-optzeciste. În primul rând pentru că nu am deține prioritate la acest capitol (reprezentanții de marcă ai generației ’80 au făcut deja ei înșiși asemenea exerciții
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai mare Emil Ivănescu, mai trăia, când i se povestea despre sora lui, care ar fi fost și ea mai mare dacă nu murea la o vârstă fragedă, înainte de nașterea sa357. Ceea ce surprinde aici este renunțarea la orice fel de poeticitate manifestă - nici măcar (auto)ironia sau aluziile intertextuale nu mai sunt evidente - în favoarea prezentării nude, neutre a unor amintiri aparent insignifiante. „Cadrul”, reprezentat de orașul misterios din apropierea mării, este vag individualizat încă din primele versuri prin câteva detalii voit banale (lumina
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
întâmplări posibile, lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar nu au avut răgazul să se petreacă vreodată, din pricina intruziunii brutale a morții. De fapt, ceea ce provoacă vibrația autentică a poemului, străină - mai e oare nevoie să accentuăm? - de orice poeticitate tradițională, este tocmai „prozaismul cristalin și tăios al evocării unei drame personale”358 (se vorbește despre trei morți apropiați - mama, o soră necunoscută, fratele mai mare: simple fapte, dar cu rezonanțe îndepărtate, neliniștitoare, complexe). Așadar, în ciuda simplității sale, a transparenței
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
1993, 7; Dan Cristea, „Cum să nu intri în rând”, LCF, 1994, 2; Poantă, Scriitori, 143-145; Ierunca, Semnul, 197-201; Horea Poenar, Ca un cuvânt în fața lumii, ST, 1997, 8; Grete Tartler, PRA, II, 582-590; Micu, Ist. lit., 417; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 308-310; Ștefan Nicolae, Meditând la Europa, RL, 2002, 10; Vasile, Poezia, 271-274; Dicț. analitic, IV, 449-450. R. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
orice act creativ ar fi deviant: idee care a tarat stilistica, dacă nu chiar estetica, secole Întregi), ci, dimpotrivă, tocmai capacitatea individului de a depăși În orice moment tot ceea ce a fost creat/imaginat, până la momentul respectiv, În mediul limbajului. Poeticitatea și ficționalul nu mai reprezintă, astfel, abateri de la caracterul cotidian, comunicativ sau acțional, al limbajului; din contra, ele reprezintă plenitudinea funcțională a acestuia, În raport cu care orice utilizare apofantică sau practică reprezintă reducții (e drept, Întemeiate, cel mai adesea, de cea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
umor sau, dimpotrivă, de sentimentul tulburător al diversității infinite, de acela al precarității omului și a civilizațiilor, a „tărâmurilor”. În două rânduri e descrisă insula Helgolanda, iar fotografia plină de cețuri nordice rămâne în memorie pentru totdeauna. Textul își extrage poeticitatea din banalitate, din prozaism, din exactitate: transoceanicul, ,,Blücher”-ul, are atâtea și atâtea cabine, motoare, e de două ori mai lung decât cea mai înaltă clădire din lume, are telegraf la bord, lumină electrică, dușuri și restaurante: așa începe poematicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
scrierea acestei piese ca fiind mai mult declarată decât reală. Lectura ei relevă însă două stiluri diferite de rezolvare poetică a acțiunii, Adrian Maniu fiind lesne detectabil în secvențele care apelează cu deosebire la plastica imaginilor și la adaosul de poeticitate concretizat în construcții lirice luminoase, definite prin eleganță și discreție. A doua componentă a piesei, de atribuit lui F., se distinge printr-o redactare spirituală, fluidă, în care cuvintele se adună în ritmuri de cadril galant, mai mult sugerând stările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
Pornind de la această perspectivă bipartită a literarității, G. Genette constată discriminarea nefondată, indusă de "poeticile esențialiste", prin includerea în câmpul literar doar a "texte(lor) a priori marcate de pecetea generică, sau mai degrabă arhigenetică, a ficționalității și/sau a poeticității", în detrimentul celor foarte multe și variate care alcătuiesc "literatura neficțională în proză", adică "istoria, elocvența, eseul, autobiografia" etc. Această concluzie îl îndreptățește să recurgă la "poetica condiționalistă", adică la o abordare intuitivă și instinctuală a literarității întemeiată conform unei deschise
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]