134 matches
-
să dea voie aparatului de fotografiat să le redea iubita de-a gata, ci se simt inexplicabil îndemnați ei înșiși, cu propria lor mână, să le picteze cu grijă frumusețea pe o pânză de maiestru! Și aici, chiar nu am poetizat deloc. Acest fel de pornire există cu adevărat în unii bărbați. Sau... poate doar în poeți există, în artiști adică? Mă rog, în mine chiar a existat, pe atunci, de multe ori! Și, în fond, cum să nu fi existat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
unei estetici rafinate: Într-adevăr, nu există loc mai potrivit pentru a te lăsa cuprins de vraja zumzăitului insectelor, a cântecului păsărilor, a unei nopți cu lună, a frumuseții trecătoare a celor patru anotimpuri. [...] Strămoșii noștri, care aveau darul să poetizeze totul, au făcut din locul care, în sine, este cel mai murdar din casă un loc al bunului gust, l-au alăturat frumuseților naturii și l-au înconjurat cu o aură de plăcute asocieri. Comparativ cu perspectiva occidentalilor, care privesc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Și Cimitirul. Cimitirul cu veverițe și mierle. Jos - viața, locuirea și cartea. Sus - boala, lecuirea și moartea. (...) Jos, în vale, vine cine vrea, rămîne cine poate. Sus, în deal, în paradisul veverițelor și-al mierlelor, ajunge cine moare." Gheorghe Grigurcu poetizînd despre "împietrite sub ceruri de-acum/ amintiri studențești/ cum perspective de străzi crem/ cu mereu oblonite ferești", tăifăsuind cu Ovidiu Pecican și Laszlo Alexandru despre cetăți eterne și intelectuali trecători, și Ion Pop, cu ale sale "versuri, deci, despre-un
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
extraordinar de mică strălucea pe marmură”, este, în realitate, „descrierea riguroasă a micii sculpturi bifrons de pe mormântul prietenului său, Victor Brauner.” (p. 28) O lectură, așadar, nu reducționistă, ci realistă. Curată intelectual. Fiindcă ia cuvintele așa cum sunt. Fără să le poetizeze. Poezia nu înseamnă poetizare. Ci, înainte de orice, lectură literală. Despre tatăl obosit, am vorbit puțin mai sus. Despre tatăl real, Andrei Naum, mort în bătălia de la Mărășești, Gellu Naum vorbește destul de puțin. În 1917, avea doi ani. (Tabelul cronologic de la
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
-mi ies la socoteală, dacă stau bine să mă gîndesc, nici prea multe cărți ale musafirului. Povești cu tineri încă nerostuiți, trecînd prin Capitală-n ospeție, și bătrîni tutelari. Le-am întîlnit în atîtea și atîtea contes de vie care poetizează, de obicei, în mărturisirile scriitorilor, răscrucile de traseu literar, dar nu m-aș fi așteptat, nicidecum, să le recupereze un prozator la debut. O prozatoare, de fapt, Anca Maria Mosora (pseudonimul Ancăi Dumitru), care a publicat, de curînd, la Humanitas
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
scrisă de Vavila Popovici, este un microroman. La fel ca și în „Cartea mamei”, stilul din „Ultima piruetă” este o împletire de epic și liric. Narațiunea nu are nimic banal, fiind presărată pe alocuri cu pasaje idilice, a căror naturalețe poetizează epicul cărții. Autoarea prezintă cu mult har și originalitate viața rurală din Basarabia de dinainte și de după 23 august 1939, dar și mediul rural și citadin din România comunistă și post-decembristă. Ar mai trebui remarcate naturalețea și frumusețea descrierilor, profunzimea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
drept scara pe care Iisus Hristos a coborât la noi și prin care noi putem urca la cer. Prima strofă este introdusă de trei verseturi, a doua de două și ultima de unul singur. Psalmii curg pe împletitura stihului original, poetizând astfel mesajul prezentului volum. De altfel, semnificația scării este foarte pre zentă în concepția creștină. De la scara spre cer, simbolizându-l pe Iisus Hristos însuși, sau Biblia ca scară, unde cele două Testamente sunt închipuite ca cele două laturi ale
Psalmică reverberare. In: Editura Destine Literare by DANIELA GÎFU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_270]
-
se cufunde romantic ,în stele și în nori și-n ceruri nalte", să muzicalizeze simbolist realitatea, acordând-o cu stările interioare, ori s-o epureze modernist de materia ei, până la oasele albe și venele străvezii ale lirismului conceptual, creatorul de-poetizează poezia, îi dezvăluie trucurile și îi spulberă magia. Acum, poemul poate fi narat, tocmai pentru că el a redobândit firescul prozei, al înseși existenței diurne: cu numai ,doi lei", poți să privești prin lunetă luna și să pătrunzi ,în țările misterului
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
remarca aici degajarea, ușurința cu care argumentează ipotezele, contradicțiile, decelările, subiectelor filozofice în convorbirile cu Borges, în fapt, o eseistică excepțională, critică, la multe din scrierile sale. O critică pavoazată de dialog, o critică la rîndul ei literatură și filozofie, poetizată prin metaforă metafizică, epicizată prin fascinanta întâlnire, scriitor-critic. Este o carte complexă, caleidoscopică, multi artistică, în același timp, didactică reușită, un experiment de succes, premieră care poate schimba mentalitatea asupra criticii literare și o va recomanda pe viitor accesibilă lectorilor
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
Întîlnit, atunci, la redacția publicației Însemnări rusești (unde trecuse „Întîmplător și fatal“) de la Paris, Într-o sumbră zi de noiembrie a anului o mie nouă sute douăzeci și doi. Și altceva, În poeziile sale din perioada emigrației, M.O. nu a poetizat „frustrarea“, așa cum susținea amintita doamnă, căci Întotdeauna a fost-, după cum Însuși mărturisea cu o ușoară ironie -, „un poet ocazional al vieții“. Aveam douăzeci și trei de ani... De fapt, nu eu sînt importantă, eu n-am nici un fel de Însemnătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
La Fontaine cu „greierele și furnica”, sau nu mai puțin cunoscuta povestire a scriitorului Ernest Hemingway din „Bătrânul și marea”. Este remarcabila mișcarea personajelor, cu adevărat autentice, câtă vreme Gyuri a inclus în rășină elemente reale, naturale, îmbogățindu-le și poetizându-le. Cu ani în urmă i-am putut admira multe din lucrările originale lui George Goldhammer (în traducere din germană „Ciocan de aur”) într-o carte întitulată „Fumuseți neobservate". Într-devăr, cei mai mulți dintre noi, prinși în activitățile cotidiene și citadine, trecem
FRUMUSEŢI NEOBSERVATE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362857_a_364186]
-
de poezie, dar și a unei întregi istorii a culturii (și a istoriei), din care răzbat deseori în ritmurile sale mituri și mitografii, integrate în propria existență-sau poate validate de ea-, reconstruite în datele viețuirii contemporane și, în sfârșit, poetizate cu sens''. Sub raportul spectacolului liric avem a face cu lupta dintre trup (soma) și suflet (psihe), nu cu cea între carne (sarks) și duh (pneuma), de care vorbește magistral Apostolul Pavel. Otrăvit de fluviile angoasei, crezându-se pe marginea
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
scrisă de Vavila Popovici, este un microroman. La fel ca și în “Cartea mamei”, stilul din « Ultima pirueta » este o împletire de epic și liric. Narațiunea nu are nimic banal, fiind presărată pe alocuri cu pasaje idilice, a căror naturalețe poetizează epicul cărții. Autoarea prezintă cu mult hâr și originalitate viața rurală din Basarabia de dinainte și de dupa 23 august 1939, dar și mediul rural și citadin din România comunistă și post-decembristă. Ar mai trebui remarcate naturalețea și frumusețea descrierilor, profunzimea
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
să vorbești pe înțelesul tuturor. Pentru asta trebuie să elimini cuvintele, frazele, întortochelile care ar îngrădi sau ar îngreuna drumul tău către inima cititorului. Simplitatea devine o necesitate, dacă vrei să fii auzit, dar, mai ales, înțeles. 1 Lili BOBU: „Poetizând universul prin beatificare” (Adrian Dinu Rachieru), sperând că veți putea îndrepta prin cuvânt trivialitatea din jur, opera dumneavoastră are paliere pe care te așteaptă, te primește, oferind o vastă perspectivă asupra unor teme importante din literatura română și universală ... Nicolae
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
de poezie, dar și a unei întregi istorii a culturii (și a istoriei), din care răzbat deseori în ritmurile sale mituri și mitografii, integrate în propria existență - sau poate validate de ea -, reconstruite în datele viețuirii contemporane și, în sfârșit, poetizate cu sens. Unul dintre ele este, de altfel, spirit tutelar al acestor poezii, umbră de lumină aruncată dintr un trecut al marilor cuvinte și fapte înspre un prezent care îl necesită: Așur - zeul protector al uneia dintre lumile mari și
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
-mi chivot: cuvântul, cântarea, iubirea pâine, miresme și flăcări... Ce simple sunt acestea toate! Doar ele-mi dau eternitate.” ( Înveșnicind vremelnicia) Poezia religioasă a lui Ticu Leontescu nu se abate nicio clipă de la umbra lui Dumnezeu în om așa cum a poetizat neasemuit de frumos Fericitul Augustin: „Așadar, o, Dumnezeule al meu, eu n-aș putea să fiu, n-aș putea în nici un fel să exist, dacă Tu n-ai fi întru mine.” Credința în Dumnezeu este însuși sensul vieții și poetul
BEDUIN- TICU LEONTESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366214_a_367543]
-
d'argent./Mes mains leș effleurent/ D'un geste somnolent./ Leș rêves leș connaissent/Leș depassent en courant :/Voies cathedrales- Des rimes dans leș vents ( Rêver) Cu o fotografie din Cimitirul Săpânța pe prima coperta a cărții și cu datinile poetizate din interior (hora ielelor- Hora la ronde, nuntă cu nelipsita „tzuica” românească ținută în leș ploscaș- Eclats de noce) sau cu acele realități contemporane care au devenit mărci naționale: „tziganii”, femeile ușoare- Filles de l'Est), volumul „Celebratio. Mă Roumanie
ANGELA NACHE-MAMIER & „PRESQUE DEUX VIES EN UNE!” DE IOANA GEACĂR [IOANA DANA NICOLAE ] de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351172_a_352501]
-
călătorie. Dar oamenii, ființele, încetul cu încetul, dispar. De ce?? E bine? E Omenesc? Nu e omenesc, cu certitudine. Răpuși, uneori, de luxul din jur, uităm că adevărata bogăție, avere este ascunsă în sufletele oamenilor. Iar un om, care reușește să poetizeze, să farmece cu spiritul sau tot ce îl înconjoară, e un suflet cald, viu, nobil, generator de energie pozitivă, stabilitate, generozitate și simțiri profunde. Sunt tentata, să cred și să afirm, că timpul suntem noi. Oprind timpul, rupând sau deteriorând
LA MULȚI ANI, CIVILIZAȚIE! de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370826_a_372155]
-
V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1629 din 17 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Nevârstnici oameni sunt melozii iviți în lume ca să îndumnezeiască omul cu tihnă, lumină, înveselire și visare! Între ei e Naidin, un artist ce cântă cântecul și poetizează poezia, reîntorcându-le de două ori prin inima sa care e o distilărie de emoții! Trei fructe are cântecul său: poezia care e vulturul gândului, vocea care e gura sufletului, violoncelul care e meșterul inimii. Aceste trei lumini din care
NAIDIN SAFIRELE ALBASTRE ALE CÂNTECELOR SALE, DESCOPERITE DE BENONE SINULESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352854_a_354183]
-
spui ceva lumii, atunci te poți retrage în cea mai pustie gaură din cel mai pustiu deșert și tot ce ți-e scris e scris. Știu că gândești: da, vorbește poetul, da, vorbește visătorul, filosoful, sau nebunul care minte, exagerează, poetizează, idealizează, inventează, înfrumusețează, dar—efectiv— crede-mă, nu ai ce înfrumuseța, visa din ceea ce nu există în tine... Nu există decât ce gândim, ceea ce putem gândi, ceea ce putem simți... Ne compunem din senzații—alternanță între cald și frig. De aceea
SCRISOARE CĂTRE DULCINEEA de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357808_a_359137]
-
de ecouri. Reincarnarea eului liric se abandonează, cititorul, modest deodată, caută un alt cititor: dualitatea cheamă o unitate superioară a doi cititori și doi autori ce trec unul în locul altuia, care nu e nimeni, n-a fost și s-a poetizat. Gândul la poet schimbat pe cel la poezie dă sentimentul unui păcat. O lectură paralelă: Correspondences / Veneția. Un sonet doctrina, unul-trenos. O geneză secundă, o stingere trecută. Substantivul afirmației estetice - La Nature, verbul sepulcral absolut: “S-a stins”, dar și
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
G. Bachelard (în „Poétique de la reverie”, Paris, PUF, 1974, p. 13), este „o stare, o stare de suflet”, una în care se instaurează poezia ca loc ce face vizibil visătorul și lumea sa: „pe scurt, în toată puterea cuvântului, reveria poetizează visătorul”. Poetica implicită a volumului aduce la acreditare ideea de stare. În „Tendință”, visul este văzut ca „Imagine cu linii fabuloase/a ceva odată vizualizat/o stare după care să te iei”. În „Exteriorizare” se vorbește despre „starea casnică”, iar
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
G. Bachelard (în „Poétique de la reverie”, Paris, PUF, 1974, p. 13), este „o stare, o stare de suflet”, una în care se instaurează poezia ca loc ce face vizibil visătorul și lumea sa: „pe scurt, în toată puterea cuvântului, reveria poetizează visătorul”. Poetica implicită a volumului aduce la acreditare ideea de stare. În „Tendință”, visul este văzut ca „Imagine cu linii fabuloase/a ceva odată vizualizat/o stare după care să te iei”. În „Exteriorizare” se vorbește despre „starea casnică”, iar
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
Dumnezeu pentru a ne învăța o lecție. Această carte a lui I.N.O ne arată că modalitățile de exprimare ale unui scriitor sunt diverse, nelimitate iar nonconformismul nu are vârstă. Domnia sa și-a descoperit o adevărată vocație pentru stilul modern, poetizat din care nu lipsesc metaforele, comparțiile, lirismul și sensibilitatea. Este un fel de jurnal intim, făcut public din dorința de a prezenta un mod frumos de a trăi cu fruntea sus, cu Nadejde, Credință și Dragoste de Dumnezeu și de
FRAGILITATEA UNEI VIEȚI TRĂITĂ PE VERTICALĂ ION N. OPREA – „FRAGILITATE -CUVINTE PE VERTICALĂ” Editura Pim 2016 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380572_a_381901]
-
toate formele ei, pacea domestică printre cei dragi, apropiați, printre flori și animale, iubirea și respectul față de ființa apropiată, față de prieteni, dulcile dar (și înverșunatele) clipe de filosofie, de căutare, revolta și visarea, distracția și relașul-iată câteva punctuații în care poetizează textul și cu care Dorina Stoica jalonează personalitatea de om și artist, aceasta conturându-se astfel într-un adevărat personaj principal al cărții în jurul căruia gravitează , o întreagă viață, purtând ampreta harului autoarei. Sunt cărți bune, cărți frumoase și cărți
DORINA STOICA, „RAIUL ÎN CARE AM FOST”, POVESTIRI; PREFAŢĂ SIMION BOGDĂNESCU, EDITURA SFERA BÂRLAD 2011 de GHEORGHE CLAPĂ în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371025_a_372354]