47 matches
-
mortal plicticoasă atunci cînd nu e involuntar comică, ne inundă. Să fi fost profet "veselul Alecsandri" cînd a decretat că "românul e născut poet"? Ne îndoim totuși că bardul de la Mircești trecea dincolo de o galanterie etnică, întrezărind puhoiul de texte poetizante care, în prezent, ne va pune la dificilă încercare virtuțile răbdării, compasiunii, iertării ce au, oricum, niște preaomenești limite. Care sunt cauzele invaziei simulacrelor de poezie? Între ele se găsește, desigur, un simțămînt de eliberare după deceniile de cenzură, o
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
idila cu Helga (care Helga?), o Lelia, vag brebaniană, de înaltă societate, cu mofturi care-i întrețin amantului arderea. Radu Petrescu practica pe acest subiect o artă flaubertiană, trecută prin filtru proustian. Procedarea lui Mircea Horia Simionescu e funciar antilirică. Poetizantă nu era nici modalitatea celuilalt târgoviștean, dar lirismul (adică romantismul) îi pria. Nici Nesfârșitele primejdii nu e străin de el: "jocul se desfășoară în spațiul purei poezii" se spune la un moment dat (p. 433). Vom descoperi însă că "selenara
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
al Germaniei anului ^98 și-a adjudecat Lola; filmul a avut un ecou extraordinar și, daca n-a devenit încă, va deveni, în scurt timp, ceea ce se cheamă un film cult. Am văzut (care rulează, acum, la noi, cu titlul, poetizant, ca și la francezi, Aleargă, Lola, aleargă), anul trecut, la Mostră venețiana. Într-un context în care, la un moment dat, senzația e că toate filmele seamănă între ele, Lola a spart monotonia, cu o tinerețe trepidanta: era altceva! Autorul
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
Raluca Dună Ruxandra Cesereanu, Un singur cer deasupra lor, Iași, Polirom, 2013 Nu am fost niciodată un fan al prozei practicate până acum de Ruxandra Cesereanu, mi se părea de la un punct încolo prea barocă, poetizantă, artificială, prea autoficțională, epatantă într-un fel care devine obositor. Nu m-aș fi gândit vreodată că Ruxandra Cesereanu va scrie o carte realistă. Ei, iată că a scris-o. Poate că fanii literaturii ei fantastice vor fi dezamăgiți, dar
Un cer numit România by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3716_a_5041]
-
de ceea ce se chema odinioară Ťinspirațieť".2 Vecinătatea cu arta contează numai în măsura în care această disciplină, gazetăria, deține o altă expresivitate, și anume "expresivitatea faptului brut, elementar, nediscutat, direct și autentic". Fără poză și trivialitatea situațiilor ocazionale, fără redundanță adjectivală și poetizantă, fără paranteze și speculații: Întâmplarea crudă, sub aspectul ei imediat, surprinsă de ochiul unui om care a deschis bine ușa unei case, și-a rotit ochii de jur împrejur și a fugit repede să vestească"3. În viziunea lui, reportajul
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
ale unui trecut tulbure. Re-mi-niscențele tăvălugului comunist (deportarea în Bărăgan etc.) asigură un cadru al memoriei pentru o poveste despre dezastre intime și destine frânte, despre însingurare și nevoia de dragoste, despre înstrăinare și moarte. Profund poetică fără a fi poetizantă, cartea Mariei Ellis recuperează de la distanță, cu un instinct artistic sigur, atmosfera apăsătoare a unei infraistorii bolnave, într-o încercare de a reconstitui - cu minuție, printr-un soi de arheologie imaginară - câteva identități în derivă. O voce narativă fermă și
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
în alte situații ulterioare: "Are loc asumarea totală a discursului de către instanța enunțătoare care își este propria transcendență. Sentimentul este actualizat nu numai ca posibil vehicul semiotic, ci acesta se transformă în acea stare agonală, devenită condiție unică a actului poetizant. Eul bacovian nu mai este constrâns să se manifeste din exterior, impulsionat de vreo retorică, precum cel blagian, ci se situează simultan în existență și scriitură, asumate coparticipativ ca existență a scriiturii și ca scriitură a existenței. Obiectul poeziei se
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
ar trebui să.... Până una, alta, asta i-a ieșit, și cronicarul nu a pus degetul pe rană și diagnosticul exact al cărții, filmului, piesei. Cronicile sunt șchioape, lipsite de duhul analizei, lovind din laterală, slab, anemic, inesențial. Neologice, metaforice, poetizante. Fastidioase și fără nerv. Străine de ambiția performanței. Umplutură. Nu au jargon adecvat, nu au instrumentar specific. Criza specialiștilor în diverse ramuri culturale nu pare să irite pe nimeni. În definitiv cuvântul este instrumentul valabil pe orice teren. Omnipotent. Experiența
Analiștii culturali by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/11107_a_12432]
-
finale cum am văzut în Ars poetica. Venită după întreaga desfășurare a textului într-un registru "înalt", poanta prozaică dată brusc la sfîrșit, schimbă deodată sensul, răsturnîndu-l prin relativizare și ambiguitate, ca în Iarnă tîrzie cînd, după o fastuoasă reverie poetizantă apare pedestru ultimul vers: "Mai mi-au căzut azi noapte-n vis trei dinți". Poantele acestor parodii erau menite, în gîndul poetului, să contracareze gravitatea obosită a poeziei înaintașilor și să contrarieze orizontul serios al așteptării contemporanilor. Ca și tablourile
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
substanță critică, întrucât în aceste faimoase cronici, foiletonistul nu depășește, din păcate, impresionismul lax, post-călinescian”. Și tot Mincu notează: „Incapacitatea organică de a depăși formația călinesciană ș...ț Este evident că N. Manolescu divulgă aici o concepție naiv-romantică despre actul poetizant, neînțelegând imperativele moderne și avangardiste, implicate în noul discurs ce schimbă orizontul de așteptare, mutând accentul de pe lirism pe categoria poeticității”. Marin Mincu face în aceste patru articole din decembrie trecut o analiză necruțătoare, dar măsurată și fără derapaje polemice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
primul rând, titlul: am optat pentru Ceață (nearticulat, ca și în original), în loc de Negura, ca în prima versiune românească, pentru a respecta și sensul, și registrul stilistic al sp. niebla, evitând orice încercare de a introduce note romantice sau excesiv poetizante, complet străine spiritului aspru, necomplezent și chiar parodic al lui Unamuno. Romanul Niebla are un subtitlu: nivola, deformare polemică a sp. novela „roman“, a cărui folosire este explicată în cuprinsul cărții (vezi p. XXX). Preluarea în românește a substantivului inventat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
atenuează, în ochii majorității comentatorilor, senzația generală de postsimbolism heterodox, incapabil să „facă pasul” decisiv către forme cu adevărat radicale de modernitate. S-a vorbit, cu temei, despre o angoasă expresionistă care ar circula prin venele acestui tip de proză poetizantă, cu precizarea că expresionismul nu a fost asimilat în literatura română pe filiera avangardei, ci apare mai mult ca ingredient secundar în cadrul unor tendințe artistice dintre cele mai diverse. Parcurgînd însă fragmentele publicate de Vinea în Contimporanul și comparîndu-le cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
schimbe pelincile, să-i curețe dusul somnului. Aici, în București, de la primele mele contacte cu universul lui, am trăit fascinația înserărilor. Amurgurile de toamnă, în special, au o molcomeală nesfârșită. Adeseori le-am asociat - fără să fac cine știe ce joacă metaforică, poetizantă - cu oboseala lentă care pogoară după pătimașe îmbrățișări. După împreunări mistuitoare, când trupul ei a devenit tu, când carnea ta a devenit a ei, când, pentru o zbatere de fulger, Lumea s-a mistuit în fulgere și începe a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai enerva mult, va călători cu deltaplanul, unde va Încăpea cel mult Rodica Beclean, În spate. Titlu săptămînii, „Scoateți porcul din altar”, Îl găsim În Totuși iubirea și aparține lui Valeriu Armeanu, care scrie despre un preot În următorii termeni poetizanți. „Lindină-n sutană, păduche care umblă ca cîinele cu goanga În ureche sau ca fluturele cu paiu-n curb.” (Ce caută litera b În coada ultimului cuvînt nu știu, deși, trebuie să recunosc, un fluture cu paiu-n cur n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
realizat. Ce bine-mi pare! Azi am făcut 4 ore de gheață și mă simt mai bine ca oricând.“ etc., p. 114). Pe măsura trecerii timpului, evoluția ei se oglindește În temperarea treptată a agresivității scriiturii, tot mai fluidă, abstractă, „poetizantă“ (gen: „Nu puteam fi ca voi. Ca să pot rezista, m-am fardat mai mult ca voi. ș...ț Eu eram altceva. N-am coborât În voi decât atât cât să vă cunosc“ etc., p. 359). Asta În timp ce comportamentul fetei - consemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu garantează decât o permanentă stare de neliniște și incertitudine. Irealitatea imediată, punct cardinal în procesul recuperării identitare, e definită negativ de-a lungul romanului, ca zonă opusă noțiunii inconsistente de realitate. Deși spațiul alocat aserțiunilor filosofice este învecinat cristalizărilor poetizante, Blecher expune riguros interiorul întors pe dos al masivei arhitecturi a materiei, enunțând, prin unica voce a protagonistului, mijloacele la îndemână pentru a pătrunde în Halucinaria. Totul e să înveți să privești structurile realității imediate: "Câțiva ani mai târziu văzui
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
e considerată din interior, cercetată, cu ochi de expert, în principalele ei articulații. Modul de abordare dezvăluie o vibrație simpatetică, o iubire intelectuală ce nu exclude sesizarea unor contradicții, inconsecvențe, imprecizii și, nu în ultimul rând, rezerva față de terminologia excesiv poetizantă. De altfel, exegeta opinează că Blaga nu a construit un sistem filosofic, integrându-se mai curând categoriei gânditorilor „cu intuiții geniale și cu darul creației verbale cuceritoare”, cum au fost Pascal, Nietzsche, Kierkegaard ș.a. Două cărți publicate de Ș. după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
credințe bizare, eresuri de sursă precreștină, datini pitorești, practici extravagante. Totul învederează persistența irepresibilă a unei tradiții atemporale, conținătoare de o tot atât de nedatabilă poezie. Se poate vorbi aici și de un adevărat panlirism, chiar epicul îndeplinește, în acest orizont, funcții poetizante și adesea nu e decât pretext sau suport al câtorva repere indispensabile. În timpul secetei din ’46 un călăreț necunoscut strigă unui țăran, uscat de foame ca toți consătenii, că „vine gârla”. Ar fi plouat la munte. De teamă ca apa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
nu iartă, Mircea Săucan și operatorul Costea Ionescu-Tonciu fac un adevărat „balet” de imagine pe marginea scenariului propagandistic. Prim-planuri insistente, ca defulare după precedentul deceniu trăit de cinemaul românesc în plan mediu, contraplonjeuri, compoziții afișat picturale ale cadrului, „deraieri” poetizante ale aparatului de filmat, cadre statice până la hieratism, muzica cultă a lui Anatol Vieru, totul „de-amorul artei”, „poze”, unele frumoase, care nu fac priză cu narațiunea. Împrumuturile din Pământ (A. Dovjenko, 1930) ating un maxim jenant în momentul uciderii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în Viața nu iartă, celălalt glorificând colectivizarea forțată în Când primăvara e fierbinte. Ca să- și salveze conștiința artistică, realizatorii au deformat filmarea normală, banală, pe care o reclama scenariul propagandistic, folosind tot felul de montaje, unghiuri, planuri și efecte „poetizante”, cu rezultate de multe ori grotești sau ridicole. Pintilie a procedat altfel : mijloacele extradiegetice pe care le avea la dispoziție le-a folosit nu încercând să creeze un spațiu estetizant paralel cu scenariul, ci ca să adâncească diegeza până la expunerea omenescului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
conține nici o „șopârlă” la adresa regimului sau a lui Ceaușescu. Drept pentru care a și trecut de cenzură. Și totuși, Sistemul apare în film, prin imagini din reportajele tipice, „pe probleme sociale”, ale Televiziunii Române, care încercau să impună o „realitate” edulcorată, poetizantă, „însuflețitoare”. Contrastul cu secvențele realiste, cu dialogurile cu adevărat „ca-n viață” (pentru prima dată în filmul românesc personajele vorbesc ca niște oameni, nu ca niște seturi de replici înregistrate - Ani apostrofându-l pe Nelu : „Mă ameninți, tu, pe mine
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pseudonim al lui Alexandru Cibotaru; 22.VI.1938, Cucuieții Vechi, j. Bălți), poet. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1961). Debutează editorial cu placheta de versuri Din leagănul holdelor (1963), conținând pasteluri idilice, festiviste. Și publicistica lui N. e poetizantă, sărbătorească, fiind inclusă ulterior în cărțile sale de schițe și reportaje, Amprente (1972) și Vârstele propășirii (1983). Din păcate, tehnica reportajului se va generaliza lăsându-și amprenta și asupra versurilor din Poclon din țarini (1974), Vâslași (1979) și îndeosebi asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288411_a_289740]