47 matches
-
credințe bizare, eresuri de sursă precreștină, datini pitorești, practici extravagante. Totul învederează persistența irepresibilă a unei tradiții atemporale, conținătoare de o tot atât de nedatabilă poezie. Se poate vorbi aici și de un adevărat panlirism, chiar epicul îndeplinește, în acest orizont, funcții poetizante și adesea nu e decât pretext sau suport al câtorva repere indispensabile. În timpul secetei din ’46 un călăreț necunoscut strigă unui țăran, uscat de foame ca toți consătenii, că „vine gârla”. Ar fi plouat la munte. De teamă ca apa
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
viziuni baroce”, exhibă însemnările de călătorie - Frânturi („Gândul nostru”, 1922) și Din ziarul unui peregrin („Patria”, 1937). Copleșit de „beția de frumos” din muzeele Dresdei, dar nu numai, emotivul izbucnește în plâns, atunci când nu îi vine să cânte. O manieră poetizantă până la diluție edulcorează „arlechinada închipuirilor”. Ar fi putut să intereseze aici „histrionul ascuns în sufletul peregrinului”, dacă autorul ar fi fost în stare să dea cât de cât relief ideii că lumea e o scenă. SCRIERI: Din romanul unei vieți
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
dezvăluie apartenența la un spațiu geografic și prin nume. Medicul Afilon Jurchescu, din romanul Anotimp al ninsorilor albastre (1975), este un astfel de personaj tipic. Povestea relației sale cu Ioana, o ciudată și dificilă femeie, dobândește o turnură lirică, deseori poetizantă. Proza lui B. se va orienta spre reflectarea prezentului sau trecutului spațiului autohton, prin introspecție psihologică, agrementată cu divagări lirice și descrieri de spații geografice exotice (cu personajele lor aferente), care sunt însă doar pretexte pentru prezentarea unor valori general
BANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]
-
distribuției” ori consistența „rolului”, intrările, ieșirile din cadru, notate pentru fiecare personaj protagonist pe scena, altfel dominată de imprevizibil, a istoriei. Discreta relevanță epică (eventual și dramatică) a textului ține și de incipienta „tehnică” a eclerajului, complementară la virtuțile limbajului, poetizant în maniera prerenascentistă. Orgoliu sau naivitate, încrederea primilor noștri cronicari în propria capacitate de a persuada un cititor ingenuu creează cel dintâi efect „artistic”; în timp ce informația e manevrată cu aparentă „inocență”, contrastele și „filtrele”, cuta posomorâtă sau insinuantă funcționează eficient
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
schimbe pelincile, să-i curețe dusul somnului. Aici, în București, de la primele mele contacte cu universul lui, am trăit fascinația înserărilor. Amurgurile de toamnă, în special, au o molcomeală nesfârșită. Adeseori le-am asociat - fără să fac cine știe ce joacă metaforică, poetizantă - cu oboseala lentă care pogoară după pătimașe îmbrățișări. După împreunări mistuitoare, când trupul ei a devenit tu, când carnea ta a devenit a ei, când, pentru o zbatere de fulger, Lumea s-a mistuit în fulgere și începe a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atenuează, în ochii majorității comentatorilor, senzația generală de postsimbolism heterodox, incapabil să „facă pasul” decisiv către forme cu adevărat radicale de modernitate. S-a vorbit, cu temei, despre o angoasă expresionistă care ar circula prin venele acestui tip de proză poetizantă, cu precizarea că expresionismul nu a fost asimilat în literatura română pe filiera avangardei, ci apare mai mult ca ingredient secundar în cadrul unor tendințe artistice dintre cele mai diverse. Parcurgînd însă fragmentele publicate de Vinea în Contimporanul și comparîndu-le cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la „miracolul” universal („Nu e voie să rîzi sau să plîngi decît Într-o gamă a solfegiului de monede” - citim În Pădurile orchestre). Or, pentru Voronca, la fel ca pentru alți poeți de avangardă, mobilul tensional care alimentează subtextual demersul „poetizant” este tocmai amenințarea stagnării spirituale, a cantonării În tiparele comode ale unei existențe În care filonul liric riscă să secătuiască. Poemul devine atunci un soi de compensație, o Încercare de resuscitare a imaginarului Încătușat, o invitație la descoperirea „minunilor” de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dragoste la ură (nu pot să evit rima) e doar un pas... Schimbarea de generații din fotbalul românesc ar trebui să aducă și o mult așteptată schimbare de mentalitate în presa sportivă, care rămâne încă foarte aproximativă în aprecieri, patetică, poetizantă și deseori ridicolă. De pildă, despre înfrângerea în fața croaților un post de televiziune a spus că se datorează arbitrului, care a primit indicații să-i scoată pe români din cursă, întrucât sunt din Est, săraci și nu au suporteri care
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
timp, să suscite atenția exegeților. Scriitorul englez și-a început cariera, în 1987, cu The Accidental Woman/Femeia întîmplătoare, urmat, în 1989, de A Touch of Love/Un strop de dragoste, două romane experimentale, după majoritatea comentatorilor, în care excesul poetizant alterează, pînă la un punct, construcția epică. Primul volum cu adevărat notabil e cel din 1990, The Dwarves of Death/Piticii morții (devenit chiar o peliculă de succes, în 1999, sub titlul Five Seconds to Spare/ Cinci secunde disponibile!), o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
realizat. Ce bine-mi pare! Azi am făcut 4 ore de gheață și mă simt mai bine ca oricând.“ etc., p. 114). Pe măsura trecerii timpului, evoluția ei se oglindește În temperarea treptată a agresivității scriiturii, tot mai fluidă, abstractă, „poetizantă“ (gen: „Nu puteam fi ca voi. Ca să pot rezista, m-am fardat mai mult ca voi. ș...ț Eu eram altceva. N-am coborât În voi decât atât cât să vă cunosc“ etc., p. 359). Asta În timp ce comportamentul fetei - consemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
primul rând, titlul: am optat pentru Ceață (nearticulat, ca și în original), în loc de Negura, ca în prima versiune românească, pentru a respecta și sensul, și registrul stilistic al sp. niebla, evitând orice încercare de a introduce note romantice sau excesiv poetizante, complet străine spiritului aspru, necomplezent și chiar parodic al lui Unamuno. Romanul Niebla are un subtitlu: nivola, deformare polemică a sp. novela „roman“, a cărui folosire este explicată în cuprinsul cărții (vezi p. XXX). Preluarea în românește a substantivului inventat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai enerva mult, va călători cu deltaplanul, unde va Încăpea cel mult Rodica Beclean, În spate. Titlu săptămînii, „Scoateți porcul din altar”, Îl găsim În Totuși iubirea și aparține lui Valeriu Armeanu, care scrie despre un preot În următorii termeni poetizanți. „Lindină-n sutană, păduche care umblă ca cîinele cu goanga În ureche sau ca fluturele cu paiu-n curb.” (Ce caută litera b În coada ultimului cuvînt nu știu, deși, trebuie să recunosc, un fluture cu paiu-n cur n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la „miracolul” universal („Nu e voie să râzi sau să plângi decât într-o gamă a solfegiului de monede” - citim în Pădurile orchestre). Or, pentru Voronca, la fel ca pentru alți poeți de avangardă, mobilul tensional care alimentează subtextual demersul „poetizant” este tocmai amenințarea stagnării spirituale, a cantonării în tiparele comode ale unei existențe în care filonul liric riscă să secătuiască. Poemul devine atunci un soi de compensație, o încercare de resuscitare a imaginarului încătușat, o invitație la descoperirea „minunilor” de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nu iartă, Mircea Săucan și operatorul Costea Ionescu-Tonciu fac un adevărat „balet” de imagine pe marginea scenariului propagandistic. Prim-planuri insistente, ca defulare după precedentul deceniu trăit de cinemaul românesc în plan mediu, contraplonjeuri, compoziții afișat picturale ale cadrului, „deraieri” poetizante ale aparatului de filmat, cadre statice până la hieratism, muzica cultă a lui Anatol Vieru, totul „de-amorul artei”, „poze”, unele frumoase, care nu fac priză cu narațiunea. Împrumuturile din Pământ (A. Dovjenko, 1930) ating un maxim jenant în momentul uciderii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în Viața nu iartă, celălalt glorificând colectivizarea forțată în Când primăvara e fierbinte. Ca să- și salveze conștiința artistică, realizatorii au deformat filmarea normală, banală, pe care o reclama scenariul propagandistic, folosind tot felul de montaje, unghiuri, planuri și efecte „poetizante”, cu rezultate de multe ori grotești sau ridicole. Pintilie a procedat altfel : mijloacele extradiegetice pe care le avea la dispoziție le-a folosit nu încercând să creeze un spațiu estetizant paralel cu scenariul, ci ca să adâncească diegeza până la expunerea omenescului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
conține nici o „șopârlă” la adresa regimului sau a lui Ceaușescu. Drept pentru care a și trecut de cenzură. Și totuși, Sistemul apare în film, prin imagini din reportajele tipice, „pe probleme sociale”, ale Televiziunii Române, care încercau să impună o „realitate” edulcorată, poetizantă, „însuflețitoare”. Contrastul cu secvențele realiste, cu dialogurile cu adevărat „ca-n viață” (pentru prima dată în filmul românesc personajele vorbesc ca niște oameni, nu ca niște seturi de replici înregistrate - Ani apostrofându-l pe Nelu : „Mă ameninți, tu, pe mine
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nu garantează decât o permanentă stare de neliniște și incertitudine. Irealitatea imediată, punct cardinal în procesul recuperării identitare, e definită negativ de-a lungul romanului, ca zonă opusă noțiunii inconsistente de realitate. Deși spațiul alocat aserțiunilor filosofice este învecinat cristalizărilor poetizante, Blecher expune riguros interiorul întors pe dos al masivei arhitecturi a materiei, enunțând, prin unica voce a protagonistului, mijloacele la îndemână pentru a pătrunde în Halucinaria. Totul e să înveți să privești structurile realității imediate: "Câțiva ani mai târziu văzui
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
definitorii ale acesteia. Încercăm acum o definire a acestei imagini în descrierile prozei eminesciene. Fiind vorba de imaginea/imaginile unor îndrăgostiți, căci, în cazul acesta, numai în acest context Eminescu portretizează. Copila blondă de la Ipotești apare în exclusivitate în imagini poetizante: Luna-i cădea drept în față, încât ochii ei albastri străluceau mai tare și clipeau ca loviți de o rază de soare. Sub alba haină de noapte de la gât în jos se trădau boureii sânilor și mânuțele și brațele ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
substanță critică, întrucât în aceste faimoase cronici, foiletonistul nu depășește, din păcate, impresionismul lax, post-călinescian”. Și tot Mincu notează: „Incapacitatea organică de a depăși formația călinesciană ș...ț Este evident că N. Manolescu divulgă aici o concepție naiv-romantică despre actul poetizant, neînțelegând imperativele moderne și avangardiste, implicate în noul discurs ce schimbă orizontul de așteptare, mutând accentul de pe lirism pe categoria poeticității”. Marin Mincu face în aceste patru articole din decembrie trecut o analiză necruțătoare, dar măsurată și fără derapaje polemice
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
că poetul nu se cade să scrie „pe înțelesul tuturor”; în plus, „prea clarul ucide frumusețea plăsmuirilor noastre”. Și, într-adevăr, „stihul sever” al lui C. nu se remarcă prin limpezime. La fel, notațiile sale în cheie reflexivă. Cu înfloriri poetizante, silnic nu rareori până la obscuritate, el uită de propria aserțiune, potrivit căreia simplitatea e un „semn regesc”, și își complică teribil frazarea, iluzionându-se că astfel atinge profundități de filosofie nemțească. Suita de Note germane (din „Adevărul literar și artistic
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
prin sensibilitatea neliniștită cu îndrăgostiți obligați de conjunctura istorică să-și definească profilul politic înainte de a fi avut răgazul să-și găsească identitatea spirituală, să se maturizeze”". Deși scria că filmul „se vrea poetic, dar adesea ajunge să fie doar poetizant”, profesorul Florian Potra considera că "Întoarcerea lui Magellan" este „simpatic, în sensul originar al termenului, adică obține simpatia privitorului, are ceva atașant, are farmec”. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman scria
Întoarcerea lui Magellan () [Corola-website/Science/329019_a_330348]
-
era suficient pentru a declanșa degringolada de impresii, gânduri, vorbe, vise: Buz introduce și caracterele italice (prezente în proporții nesemnificative în primele povestiri) pentru a augmenta ambiguitatea. Proza, chiar atunci când e "ordonată" în propoziții, e complet diferită și devine ieftin - poetizantă: "El sunt eu prăjit în așternutul muced. șacest tip de propoziție ar rezolva enigmele acestor nuvele: el e ea, noi suntem voi, etc. Măcar cititorul s-ar alege cu cel puțin un personaj coerentț. Sudoarea vâscoasă a spaimei îmi acoperă
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]