65 matches
-
pierptănate de stufoșenia metaforelor, iar acolo unde apare ermetismul acesta este îmblânzit prin infuzia discretă de realism, prin sugestii ale materialității incandescente:”Priviți și vedeți, frânturi/ De imagini trăite,/ Cu multe frământări/ Și emoții sporite. “( Lui Lazăr). Senzația este reportaj poetizat, de experiență de viață ridicată la dimensiuni cosmic. Uneori în ritmuri alchimice zvâcnește spiritual universal: “Explozii ascunse,/ În cer, sub pământ,/ Cu vieți ce-s distruse/ Suflete de vânt!( GEEA-Planeta Albastră.) “ Ce face poetul în această plachetă este un act
OVIDIU JUCAN-PE DRUMUL VIEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346417_a_347746]
-
de colocviu și festivitate restrânsă în medii în care istoria încă își are jilțul ei. Mulțimea prezentă a fost semnificativ numeroasă. Atmosfera a fost familiară, ferventă, entuziastă, solemnă. Noblețea gestului, eleganța vestimentară, voioșia au domnit peste atmosfera de la Garden Party, poetizată și armonizată de concertul în aer liber, interpretat de Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale, dirijată de col. Aurel Gheorghiță și de fanfara „Besaglierii” din Italia, care a întruchipat armonia sonoră splendidă în piese muzicale de profundă vivacitate sărbătorească. După
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]
-
soare, azi, simt palpitînd inimi într-un tempo democrat. Un trecător banal balansează într-un colaps, spulberîndu-mi gîndurile, politizate și ele, pentru salvarea unui vis prăbușit. Reculeg materia din cer și o preschimb în cosmos anesteziat. Aici, într-un spațiu poetizat, nici nu ți-ai dori să iradiezi între glorie și epos. Așteptîndu-mi întîrziat pașii, azi, spre un final de mîine, rostesc idei, evolutiv, într-un cosmos relativ, venerînd lumina soarelui, probanta, ce lasă o umbră de mit, năruit peste un
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE RENATA VEREJANU, UNICUL PRODUS SĂNĂTOS AL POEZIEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379233_a_380562]
-
o frenetică celebrare a forțelor telurice. Erosul, abia presimțit, abia sugerat în primele culegeri, ocupă un loc central în Cununa soarelui. Iubirea este o chemare imperioasă, năvalnică, o supunere în fața unei legi inexorabile. Protagoniștii sunt făpturi ale naturii, dar intens poetizate, ca și decorul puternic luminat, fierbinte, foarte viu. Odată săvârșită uniunea între tineri, totul se armonizează, tensiunile dispar, începe un basm cu orații de nuntă, cu petreceri fabuloase (înrudite cu cele eminesciene și coșbuciene), după care se intră într-un
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
trebuie să se scuze chiar că este deștept... Μ Intimitatea mea este comoara mea, deoarece ea este alcătuită din acele cărări ale sufletului pe care merg numai eu, pentru că le știu numai eu... Μ Unii poeți confundă talentul cu logoreea poetizată. Μ Acel medic este Înțelept În profesiunea lui, care știe că și cuvântul poate fi un medicament. Μ De ce majoritatea oamenilor nu agreează situațiile exclusiviste? Pentru că ele limitează la maximum presupunerile, deliberările, angajând mai mult partea instinctuală din noi. Μ
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o notă de tihnită contemplare relatării. Continuând o preocupare mai veche și impulsionat cu deosebire de evenimentele din 1940, I. devine un cântăreț al Basarabiei, adunând în volumul Priveliști basarabene (1941; Premiul Academiei Române) note de călătorie, scrise într-un registru poetizat și idilizat. În viziunea sa, frumusețea peisajelor este armonios completată de cea (morală) a oamenilor, fie prin aducerea în prim-plan a unor experiențe directe, fie prin rememorarea evlavioasă a unor situații din trecut. Teza principală este demonstrarea legitimității apartenenței
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
eroului, romanul este o încercare ratată de a propune încă un neadaptat plin de calități. Comentatorii scrisului lui M. l-au așezat în descendența marilor povestitori moldoveni, de la care a moștenit doar tonul molcom, afectuos, exprimarea simplă, necăutată, tentația rememorării (poetizate) a unor realități demne de atenție, toate în contrast cu extravaganțele formale și tematice moderniste. SCRIERI: Mazuru, București, 1935; Hanul „La urieși”, București, 1936; Trosnesc stejarii, București, 1937; Învinșii, București, 1941. Repere bibliografice: Paul Daniel, „Mazuru”, „Epoca”, 1935, 1838; C. Dan Pantazescu
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
textele joacă rolul unor nuclee care, deși sunt marcate prin titluri, alcătuiesc poeme ample, unitare semantic. În culegerea de însemnări de călătorie Drumuri prin Moldova (1987), scriitorul nu își dezminte vocația: imaginile care i se înfățișează privirii sunt transfigurate, ontologizate, poetizate. SCRIERI: Sideralia, București, 1979; Farmacii astrale, Iași, 1981; Astrul cojilor de ou, Vaslui, 1982; Falii 1, Iași, 1983; Cabinetul doctorului Apollon, București, 1984; Tihna scoicilor, Iași, 1985; Falii 2, Iași, 1986; Drumuri prin Moldova, București, 1987; Căruța cu nebuni, Iași
PENDEFUNDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288753_a_290082]
-
1956; Cel mai mare Gulliver, București, 1958; Cartea cu Apolodor, București, 1959; Poem despre tinerețea noastră, București, 1960; Soarele calm, București, 1961; A doua carte cu Apolodor, București, 1964; Athanor, București, 1968; Poeme alese, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1970; Poetizați, poetizați..., București, 1970; Copacul-animal, București, 1971; Tatăl meu obosit, București, 1972; Poeme alese, București, 1974; Descrierea turnului, București, 1975; Cărțile cu Apolodor, București, 1979; Insula. Ceasornicăria Taus. Poate, Eleonora..., București, 1979; Partea cealaltă, București, 1980; Zenobia, București, 1985; Amedeu, cel
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
Cel mai mare Gulliver, București, 1958; Cartea cu Apolodor, București, 1959; Poem despre tinerețea noastră, București, 1960; Soarele calm, București, 1961; A doua carte cu Apolodor, București, 1964; Athanor, București, 1968; Poeme alese, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1970; Poetizați, poetizați..., București, 1970; Copacul-animal, București, 1971; Tatăl meu obosit, București, 1972; Poeme alese, București, 1974; Descrierea turnului, București, 1975; Cărțile cu Apolodor, București, 1979; Insula. Ceasornicăria Taus. Poate, Eleonora..., București, 1979; Partea cealaltă, București, 1980; Zenobia, București, 1985; Amedeu, cel mai
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
din București. Colaborează la „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Viața românească”, „Vatra”, „România literară” ș.a. P. debutează în revista „Luceafărul” (1967) cu povestirea Cetatea și își publică în 1968 primul volum de proză, Frumoasa cocoșată, caracterizat prin alăturarea unui limbaj stângaci, excesiv poetizat, și a celui de sorginte țărănească. Titlurile indică frecvent conținutul povestirii - Pădurea, Povestea fânului, La noi la Pădureni, Sfade, Vorbele drumului -, fiind puncte de reper în ceea ce privește subiectele alese pentru a evoca lumea satului. Narațiunea este eliptică, fără amănunte și fără
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
Progresul economic” (a figurat și ca director al acestui periodic gălățean), „Darul vremii”, „Utopia” ș.a. Tânăr, poetul compune versuri fluente, cu înrâuriri lamartiniene și nuanțe de mic răsfăț heinean. Ca la mulți posteminescieni din ultima parte a veacului, descrierile apar „poetizate”, pastișele au oarece grație. La tema romantică, trimite și prima sa carte, Singurătate (1897), al cărei cuprins este eterogen. Nota sentimentală și cea retorică se însoțesc, șoapta e, mai adesea, „sonoră”. Sonetul (neoclasic), figurația clară, motivele comune de reflecție (lumea
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
1937), Vasco da Gama (1940), Culoarul somnului (1944), Medium (1945), Critica mizeriei (1945), Teribilul interzis (1945), Spectrul longevității: 122 de cadavre (1946), Castelul orbilor (1946), Éloge de Malombra (1947), Filonul (1952), Tabăra din munți (1952), Athanor (1968), Poeme alese (1970), Poetizați, poetizați... (1970), Copacul-animal (1971), Tatăl meu obosit (1972), Malul albastru (1990), Fața și suprafața urmat de Malul albastru (1994), Focul negru (1995), Sora fântână (1995), Întrebătorul (1996), Copaculanimal urmat de Avantajul vertebrelor (2000), Ascet la baraca de tir (2000). Poezia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Vasco da Gama (1940), Culoarul somnului (1944), Medium (1945), Critica mizeriei (1945), Teribilul interzis (1945), Spectrul longevității: 122 de cadavre (1946), Castelul orbilor (1946), Éloge de Malombra (1947), Filonul (1952), Tabăra din munți (1952), Athanor (1968), Poeme alese (1970), Poetizați, poetizați... (1970), Copacul-animal (1971), Tatăl meu obosit (1972), Malul albastru (1990), Fața și suprafața urmat de Malul albastru (1994), Focul negru (1995), Sora fântână (1995), Întrebătorul (1996), Copaculanimal urmat de Avantajul vertebrelor (2000), Ascet la baraca de tir (2000). Poezia, proza
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sensibilitatea estetico-ideologică a comentatorului, opțiunea sa pentru apropierea prozei de poezia lirică, refuzul „anecdoticului” tradițional, gustul decadent pentru „geniul melancolic” al modernității, sensibilitatea social(ist)ă pentru marginali și dezmoșteniți: „Vagabonzii și cerșetorii defilează, desenați cu o nemaipomenită îndrăzneală și poetizați, în decorul cel mai încîntător; cum zice Vogue: realism liric. Nenorocul, mizeria, lenea, vițiul, alcoolul, totul contribuie la sporirea mulțimei mizerabile și anonime, din care scriitorul își alege pe studentul sărac, pe negustorul falit, pe funcționarul bețiv, pe militarul izgonit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a căror violență e direct proporțională cu dezgustul în fața compromiterii idealurilor înalte, unificatoare. Partea literară a „Revistei revistelor” are în prim-plan un text al poetului Barbu Nemțeanu — un nou prilej de șarjă la adresa spiritului mic-burghez. De astă dată, alături de „poetizatele detalii burgheze” ale relatării blîndului intimist, e taxată indirect și Flacăra lui Constantin Banu, generoasa revistă-magazin de mare tiraj (14): „Flacăra publică — în sfîrșit — o poezie foarte agreabilă și foarte încîntătoare de B. Nemțeanu. Ni se povestește cu infinități de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
detalii burgheze” ale relatării blîndului intimist, e taxată indirect și Flacăra lui Constantin Banu, generoasa revistă-magazin de mare tiraj (14): „Flacăra publică — în sfîrșit — o poezie foarte agreabilă și foarte încîntătoare de B. Nemțeanu. Ni se povestește cu infinități de poetizate detalii burgheze (supranutrițiune, creștere în greutate, lenevii) vilegiatura poetului din anul de grație 1915”. Publicînd, sub formă de versuri... hiperrealiste, „părți inedite din această vilegiatură”, Chemarea oferă — ironic — cititorilor primul „poem” scatologic din literatura română modernă: „După masă mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Între apaș, sioux și cheyenne. Lup-Negru colinda la nesfârșit preria, Însoțit de calul Shinook și de lupul Toopee. Nu numai că acționa, sărind mereu În ajutorul celor slabi, dar Își comenta mereu propriile acțiuni pe baza unui criteriu etic transcendent, poetizat uneori prin diferite proverbe dakota sau cree, alteori mai discret, printr-o referire la „legea preriei”. Peste ani, Michel continua să-l considere tipul ideal al eroului kantian, acționând totdeauna „ca și cum ar fi fost, prin maximele sale, un membru legiuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
făcut comanda, Burtăncureanu era pregătit. A schimbat doar cadrul scorniceștean cu unul tipic din zona Buzăului, de unde veneau Goncenii. A mai retezat și din dimensiunile hiperbolice ale narațiunii, păstrând însă ideea cu văzutul satului buzoian al Goncenilor din Cosmos, mult poetizată, mai mult ca o marcă a permanenței românești de data aceasta. Primele trei volume refăceau așadar destinele strămoșilor lui Goncea. O istorie în plan general, căci înaintașii săi mai de soi, cât de cât atestați documentar, erau abia de pe la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
surâs vulgar pe fețele radioase. Însă pe Doru abundența de muieri perfecte, civilizate, pătimașe, căzute, fără ca el să miște un deget, în așternutul lui, de la o vreme îl cam teroriza. De aceea, când și când, după ce terminau cu partea cu poetizatul, o mai înșfăca pe vreuna de cîte-o ureche. O cârpea, dacă era s-o cârpească. Și-o potrivea, la loc, pe genunchi. Și-o descosea cu binișorul: - Spune, fă!... Că te dau cu țeasta de pereți, de uimire și de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
comedie a etern naivului Bizu", nu înainte de a valoriza și el, negativ, reproducerea în serie a eroului lovinescian cu suflet "facsimilat". Criticul explică "înnoirea tehnică" în termenii utilizați de Lovinescu însuși ("cel dintâi, Bizu, ținea mai mult de confesia ușor poetizată, cel de-al doilea de analiza pur cerebrală, ultimul ființând exclusiv pe ingeniozitatea intrigii"), motivând de ce Diana lasă impresia "unei regizate comedii, în jurul lui (Bizu, n.n.), cu scheme de oameni, cu năluci de fapte și cu neverosimil de naive încercări
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cadrul cunoștințelor și competențelor, al probelor și conflictelor, înfrângerilor și victoriilor, pe care membrii grupului social le-au experimentat și continuă să le experimenteze".6 De-a lungul timpului, mitul a fost considerat "o dramaturgie a vieții sociale, a istoriei poetizate", "un ansamblu de simboluri foarte vechi, destinate inițial să învăluie dogmele filosofiei , și de idei morale al căror sens s-ar fi pierdut."7 Gândit, întotdeauna, în "antiteză" cu ceva sau ca "reziduu" a ceva, mitul a avut diferite accepțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se identifica, mereu, cu divinitatea, în sensul creației: "Noi viori să farmec, nouă melodie/ Să găsesc și stihuri sprintene și grele", creație în complicitate cu vecia. Izvorând din sensibilitatea artistului, arta înveșnicește sufletul, înfățișează fenomenul de ruptură față de Dumnezeu, fenomen poetizat, cu mari valențe estetice. Convins că de el ar depinde o nouă Geneză, dar și mântuirea lumii, psalmistul își descoperă calități soteriologice: "Port în mine, semnul, ca o chezășie/ Că am leacul mare-al morții tuturor". Dacă psalmistul biblic exprima
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
figură exponențială a realității și a literaturii franceze din secolul al XIX-lea. În istoria, cultura și civilizația Franței ea întruchipează o epocă care este cea a Parisului și a modernității. Femeia pariziana este o entitate socioculturala particulară, mitizata și poetizata în mentalul colectiv și cel individual. Pariziana face parte din categoria personajelor referențiale, care trimit la o realitate a lumii exterioare (istorică, socială, mitologica, alegorica) și la un concept imobilizat de o cultură. Titlul lucrării invită la identificarea unui proiect
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
valorizate simbolic" [1998, p.38]. Această înțelegere a mitului că scenariu o vedem deja în interesantele interpretări ale mitului la comentatorii după Euhemeros (sec. al IV-lea î.e.n.), care vedeau în mit o dramaturgie a vieții sociale sau a istoriei poetizate. Orice colectivitate construiește scenarii fantasmatice care exprimă relația să problematică cu realul. Scenariile variază în funcție de conjunctură politică, socială și economică, în funcție de problemele spirituale ale colectivității într-o anumită epoca. Astfel, de la un text la altul circulă nu personajul definit doar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]