39 matches
-
neamțul ăla ce este în casa noastră...” - Când și unde ați debutat și cum a fost acest debut? - Golaneam, flamand, prin Capitala. Citeam, de pe la gunoaie, tot felul de gazete și reviste. Tupeist, m-am dus la revista ALBINĂ, cu o poezea despre sărbătoarea majoratului: „Am optsprezece ani, ți-i dărui ție, Țara,/ Tu m-ai crescut puternic, cu inima de pară,/ Cutezător că șoimul și liber pe pamant;/ Ma-ndeamna tinerețea să te slăvesc în cânt.” Am primit la casierie 198
EU, CAND SCRIU, ARD. DIALOG CU POETUL GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360611_a_361940]
-
cartea în cadrul unor evenimente organizate de societățile pe care dânșii le conduc. La Cluj-Napoca și la Târgu Mureș! Accept fără să clipesc și fără să pun întrebări! Mă și văd cu sălile pline la masa prezidiului vorbind audienței și recitând poezele ale poetului George Roca!!! Vrabia Mihai Viteazu! Sincer, la fiecare lansare pe care am avut-o până în prezent am avut emoții cu carul! Ei, dar trebuie să bravez puțin! Să par stăpân pe situație! Accept deci ambele propuneri! O rog
PREGĂTIRI DE PLECARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342072_a_343401]
-
c-avea dreptate Eminescu-ăla, uite, vezi, p-asta o uitasem: „ Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune/ peste toate o lopată de țărână se depune”. Bre, Eminescule, bre, m-auzi? Ai greșit, bre, cu poezeaua matale! Nu e doar o lopată, e mai multe... pune ăștia la țărână pe tine, cât să fie siguri că nu mai ieși de-acolo-n veci. Auzi, nu te supăra, da’ n-am stat să le-număr, că m-
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]
-
un zâmbet șăgalnic, o privire caldă, Poate o îmbrățișare. Sau chiar mai puțin: un cuvânt înaripat. Un strop de iubire! Suntem nefericiți pentru acel puțin ce nu cade din cer, Nu răsare dintr-o stea... ori dintr-un stih de poezea. ---------------------------------- Harry ROSS 15 martie 2016 Israel Referință Bibliografică: Harry ROSS - LIRICE (3) / Harry Ross : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Harry Ross : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
LIRICE (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381301_a_382630]
-
menit să lase ceva În urma lui, nu numai haznale pline cu căcat. Tu ai crescut un copil, ai ridicat o casă, ai sădit un pom sau măcar ai de gând? Nici vorbă! Mătăluță bei vinișor, tragi tutun pe nas, scrii poezele de doi bani bucata și te Închipui buricul universului. Te-ai rușinat, nu-i așa? Și te-a apucat o asemenea scârbă de tine Însuți, că te văd cum cobori (cu pas socotit, cu țigara-n gură și cu barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dar gustul revoltei se va cocli. Ești dezamăgită... totul pleacă de la centru obosită, târându-ți pașii te vei întoarce acasă. Când îți schimbi bluza cu năsturași de argint mă găsești pierdut în buzunărelul din colț, mă arunci plictisită. Eu fac poezele în alt ungher rătăcit; iubirea redusă la un joc spiralat neîntrerupt și absurd, bagatelă în veșmânt de primadonă. Gândești obsesiv: copilele pătrund în tanga din folie diamantată, băieții vor numai tricouri de firmă dacă și soțul face grevă fără venituri
Femeia ?nceputului de mileniu by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83707_a_85032]
-
dată cum mă apucă un fel de sastiseală. "Cum să fie mai rău", se miră. Îmi vine să-i recit o poezie din aceea închinată lui Elena, și el bate din mână, nu pricepe ce poate fi rău într-o poezea. Nici eu nu mai pricep: "va fi mai rău, crede-mă", mă smiorcăi, "vom muri de foame", zic, și nenea sibianul îmi spune: "da' acu nu e mai rău, nu e capătul sacului, nu suntem în sapă de lemn? Nu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
despre o coasă roșie Și un al său propriu tată (râde) Strigă după un ajutor pervers Și sub copacul prințului moștenitor Acolo stă la răcoare cana cu must a unei umbre oarecare Și umbra răcește mustul Și asta-i o poezea O poezea că lucrurile se încurcă când se numără Până când se agață unele de altele Ca șeful scroafei și cu scroafa Și coasa copil e devorarea mustului și a prințului moștenitor Rudolf 2 O cocină de porci (Femeia și Fiul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
coasă roșie Și un al său propriu tată (râde) Strigă după un ajutor pervers Și sub copacul prințului moștenitor Acolo stă la răcoare cana cu must a unei umbre oarecare Și umbra răcește mustul Și asta-i o poezea O poezea că lucrurile se încurcă când se numără Până când se agață unele de altele Ca șeful scroafei și cu scroafa Și coasa copil e devorarea mustului și a prințului moștenitor Rudolf 2 O cocină de porci (Femeia și Fiul intră în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
primite pe măsură: cu nesfârșite hohote de râs. De la optzeciști încoace, râsul ce-naclier a înlocuit ca semn al valorii cutremurarea atât de fashionable, atât de comme il faut a publicului anilor '60 și '70 în fața "marii poezii". Râdem când citim poezelele naive de pe pereți, când auzim reclamele oligofrene de la TV, când deschidem "Time out", recentul volum al lui Gherguț. Pretutindeni, fie că apare voluntar sau involuntar, kitsch-ul ca pseudonim al artei vremii noastre înveselește. Gherguț (care își construiește absolut deliberat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de puțin. Iar alții prea mândri, dacă nu de ceea ce scriau, măcar de ceea ce citiseră, ca să nu-și dea seama că putem face mai mult. Și am făcut, Într-adevăr. Mult mai mult. Dar tot plecând de la amărâtele alea de poezele autocolante. De care rareori am fost mulțumiți. Fiindcă se părea că, sfielnic, Încă din seara aceea În sufletele noastre se trezise ideea de nu face doar literatură. Și că amărăciunea mea și a lui Cătălin, aceea că lumea nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vedere) ori, și mai rău, paralizarea spiritului critic, Eminescu fiind decretat o valoare intangibilă. Obligați față de geniul lui (cum îndemna Călinescu) se cuvine să poposim în luminișurile Operei. Or, observ, antifestivismul cerut de un A. Pleșu (altminteri, dispus a glorifica poezelele lui Radu Vasile-Mischiu), furia demitizantă (ca replică la "terapia comemorativa" Cr. Livescu), se dezinteresează suveran de text. Asistăm la o caragializare a receptării (M. Cimpoi) câtă vreme interesul unor "dilematori", de pildă, se îndreaptă spre "Titi cel păros", ilizibil, depășit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
patima scrisului poetic, original. Poezie... serioasă am început a isca "după", cum îți spun, citeam pe ruptelea, simțeam că nu știu cât trebuie spre a scrie la rându-mi literatură. Da, n-am fost un precoce în materie...Era să uit: primele poezele le-am tocmit pe când eram școlar și le-am publicat la gazeta de perete a școlii primare, ce vremuri! V.P.: Urmând firul biografiei dumneavoastră, aflăm că ați fost niște ani redactor la Informația Harghitei. Ce amintiri aveți din acea perioadă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
școală, adusă de taicăsău din străinătate, a fost pentru scurt timp vedetă. Altfel, cei tunși chilug erau porecliți Kojak (cu varianta Cocean) și nimeni nu era fericit de o asemenea poreclă. Alte seriale de oameni mari stăteau la baza unor poezele, pe care le spuneam cu un aer important. De exemplu, problematica din Dallas era sintetizată în zicerea „Oan, ciu, fri, Pamela vrea copii. Fri, for, fai, Bobby, ce mai stai?“ Zicând acestea, simțeam că avem și noi acces la secretele
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]