29 matches
-
un maratonist istovit picioare de lemn Înaintînd În pietrișul zgrunțos și două străzi mai Încolo În spatele betonierei fete de carne roșie Încolonate pentru defilare Închizi ochii mirosul lor te asaltează dă năvală În nări pînă la rădăcina unei glande mici pofticioase care Începe să scheaune nimic nu mai e pentru mine pentru ei a ars Biblioteca din Alexandria un turn fumegă asemenea unei guri de foc liftul s-a oprit la ultimul etaj nu va mai coborî niciodată În această dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
radio vreunul din textele difuzate Între anii ’82 ’89”. Ori Marilena n-a avut aparat de radio, ori n-a ascultat decît odele postului național, ori e surdă. Acesta din urmă fiind un defect minor la o personalitate așa de pofticioasă la verb, care-și arată opinia caldă În ce privește atitudinile contestatare din ultimul deceniu. „Nota lor comună este superficialitatea.” Mai prost e că nu se găsește vată. „Aceste contestări sînt exterioare.” Acum reporterița se referă la Blandiana. Marilena simte ceva. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Victoria Principal (pronunțat cum se aude), ajunge la înțelegerea următoare: "Scroafa îi animal delicat, nu ca calu'. Lu' cal îi pui luțărnă în iesle cu furca și gata. Ea-i altfel". Rîdeam de "catafalcul" Tantzi. Îl hărțuia rău pe Lucian, pofticioasa. "Nu cumva să mă dați la telefon. Nu-s. Am murit ieri. Nu mă las posedat de Tantzi". De pe-atunci îi plăcea lui Foișor să mimeze hoinărelile amoroase, sfîrșite tragic; morți violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ploaia torențială spăla caldarâmul și eventualele urme... 5 Se simțea prins, acaparat, agățat într-o pânză de păianjen lipicioasă, perversă, o capcană perfectă din care evadarea era imposibilă. Nu vedea insecta, însă o bănuia ascunsă pe undeva, stând la pândă, pofticioasă, intuia chiar și gândurile ei, vine ora mesei, ha-ha-ha, delicios prânz, ha-ha-ha, gândurile acelea bănuite zbârnâiau ca o coardă bine întinsă, o linie melodică ieftină dintr-un film prost, unul în care victima stă (bineînțeles, nu putea fi altfel) în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]