52 matches
-
condiții a devenit posibil primul raport afectiv cu literatura, prima "aplecare" spre opere și spre scris. Heliade Rădulescu vorbește despre "dorința de a scrie". Asachi - despre "tinerii însuflețiți de dorință" și despre "patima" lor. Iar Barițiu echivalează cunoașterea literaturii cu poftirea ei, citând un proverb: "Ce nu cunoști nu poftești"36. "Să nu le defăimăm acestor pofte", avea să spună în aceiași ani un harnic antreprenor literar 37. Un întreg vocabular infiltrează discursul critic, ca să descrie sau să incite descărcarea de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
aceasta, Isprăvnicia Sucevei intervine din nou, motivând că "D-sa Aga Cananău, după încredințarea fizicului ar avea rădăcina (răului) chiar în constituția trupească pentru care urmează nevoe de o cură îndelungată trupească", solicitând internarea sa într-un spital, "făcându-i poftire și binevoiască a relua localul și chipul ce le va socoti pentru curarisirea sa și a împărtăși Departamentului spre a se înainta lucrare întrucât privește strămutarea numitului". Departamentul treburilor din lăuntru a hotărât, totuși, împreună cu Comitetul Sănătății, că "nu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Dumnezeu este, de fapt, un sfat.De ce nu a ascultat femeia sfatul lui Dumnezeu? De ce Adam s-a lăsat amăgit? De ce a dat femeia vina pe șarpe? De ce Adam a dat vinape femeie? Pentru că nu a fost ascultată „porunca”! Neascultarea,poftirea și mâncarea din roadele „pomului din mijlocul raiului”,nerecunoașterea încălcării poruncii și înfruntarea lui Dumnezeu,prin acuzarea Lui pentru „nepriceperea” femeii, „ajutorul” pe careDumnezeu i l-a dat, toate acestea au dus la „alungarea din rai”.Credința este deci întoarcerea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
te ținea portofelul. Aici veneam de obște sâmbăta. și iată că-l văd la o masă pe Petrică Tănase împreună cu Onofrenco Vasile. Onofrenco, după o baie bună mânca de speriat. Mi se face semn, mă duc. Cer de mâncare la poftirea lui Petrică, el era plătitorul, decontul făcându-l mereu fetele domnului Abrumcic. Mâncam dar ceva nu era în regulă. Petrică tot ieșea și se uita în noapte spre răsărit. Cădea un cuțit, el întreba: Ce-a fost asta? Clopot? Tocmai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să dea blazon de noblețe perversiunii rasului în cap - ei adoptă acest stigmat voluntar ca pe un semn distinctiv al grupului lor. Orice trăsătură individuală a fost eradicată din bolovanul-căpățână, sub îmbucarea de oase a capului ras și arbitrat de poftirile unui „Herrenmensch“, ale omului de „rasă superioară“, se-ascunde un creier jalnic. Dresat să-și urmeze instinctele, corpul li se transformă în unealtă de atac. Unul dintre primele mele colaje de texte în care descopeream rima și regele suna astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
orbi" practic nu pot fi oprite. E drept că au apărut inovații tehnologice și legale, iar globalizarea le răspîndește. Dar din punct de vedere financiar-monetar suntem în corzi, sau dacă preferați într-un cerc vicios. Și asta, în principal datorită poftirii prea lacome a fructelor interzise ale vieții. Continuăm să mîncăm din Pomul Cunoașterii binelui și răului și ne afundăm tot mai mult... 3.15. Hipoinflația și hiporealitatea E fără precedent: am ajuns la o rată a inflației de doar 1
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Privitor la aceasta, Părintele Stăniloae prezintă acel fruct ca fiind amestecat, pentru că răul nu se arată gol de sine, după natura sa. Altfel, răutatea ar fi ineficace dacă nu s-ar colora în nici un bine prin care să atragă spre poftirea ei pe cel amăgit. Deci firea răului este amestecată, având în adânc pierzania, ca pe un vicleșug ascuns, iar în amăgirea de la arătare înfățișând un oarecare chip al binelui. Culoarea frumoasă a argintului pare bună iubitorului de arginți; dar iubirea
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
suflet folositor, amintește desfrânarea printre păcatele părții poftitoare: lăcomia pântecului, nesăturarea, beția, curvia, preacurvia, desfrânarea, iubirea de plăceri. Tot el este cel care arată tămăduirea sau remediile acestora, și anume postul, înfrânarea, reaua pătimire, dorul după împărăția lui Dumnezeu și poftirea înfierii. Același Sfânt Părinte în altă parte arată că lăcomia pântecelui este stinsă prin înfrânare; curvia prin dorul dumnezeiesc și prin dorința bunurilor viitoare<footnote Sf. Ioan Damaschin, Cuvânt minunat și de suflet folositor, în Filocaliaă, vol. IV, pp. 191-192
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
umple de multe chipuri și împătimire. Și a treia, chiar dacă se întâmplă, să zicem, să nu vadă fețele celor ce cântă, cu toate acestea, glasul singur este destul pentru a ne închipui cu imaginația (fețele lor) care trezesc în suflet poftirea inimii și-l trag spre învoirea cu gândurile<footnote Sf. Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri Ă, p. 75. footnote>. Pipăitul și mirosul sunt simțuri mai alunecoase, iar cel ce a căzut pe panta lor, cu greu se poate izbăvi
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
ce urmărește cele înalte; ci că cel ce aleargă, printr-o înțelegere mai înaltă, spre mintea (înțelesul) de sus, trebuie să se poarte astfel ca toată desăvârșirea cunoașterii, la care poate ajunge firea omenească, să i se facă început al poftirii celor mai înalte”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia a VI-a, în PSB, vol. 29, p. 194-195. footnote>. Orice țintă la care ajunge sufletul în cunoaștere, bunătate și iubire se face începutul unei porniri
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
a primi și a da reprezintă două aspecte ale aceluiași act. Altfel spus, epectaza este creșterea în bine, prin har. Vorbind despre cei care aveau în adâncul lor dorul dumnezeiesc, Sfântul Părinte menționează că ei „nu se săturau niciodată în poftirea lor, ci din tot ce le venea de la Dumnezeu spre a se bucura de Cel dorit făceau materie ce hrănea o și mai puternică poftire”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia I, în PSB, vol
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
în adâncul lor dorul dumnezeiesc, Sfântul Părinte menționează că ei „nu se săturau niciodată în poftirea lor, ci din tot ce le venea de la Dumnezeu spre a se bucura de Cel dorit făceau materie ce hrănea o și mai puternică poftire”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia I, în PSB, vol. 29, p. 126. footnote>. Natura umană se referă, în esența ei, la un „deasupra” și de aceea „fiecare pas ce-l face în înălțimi duce
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
din mersul înainte cel ce urmărește cele înalte, ci că cel ce aleargă, printr-o înțelegere superioară, spre mintea (înțelesul) de sus, trebuie să se poarte astfel ca toată desăvârșirea cunoașterii, accesibilă firii omenești, să i se facă început al poftirii celor înalte”<footnote Ibidem, VI, P. G. XLIV, col. 892AB. În acest sens, „cunoașterea lui Dumnezeu este un proces dinamic”, cum zice Berdiaev; cf. Magistrand N. V. Stănescu, op. cit., p. 16-17. footnote>. Diac. Dr. Liviu PETCU
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
fi, în umbra vieți-mi va veni, Cu dânsul în vedere-mi voi fi de voi muri. 4 2262 De-aceea - pază bună: ferește ochii-n laturi Și cu muieri frumoase tu să nu stai la sfaturi: Ușor te biruiește poftirea frumuseței Și-n inimă îți bagă ea viermele vieții. Să nu pătrundă amor în mintea lunecoasă. Priviri iscoditoare a fețelor frumoase Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii. Și vălul dulce, umed, a păcii ș-adormirii: Și o privire-n treacăt din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o crudă sărutare, Căci patima-mi de flacări vo margine nu are. 9 2262 Dintru-a vedea se naște-a îndrăgi. 10 2262 [Ce ascuțit]dezgheață privirea pătimașă Chiar bruma de pe ochii copilului din fașă. {EminescuOpVIII 144} Ușor te biruiește poftirea frumuseței Și-n inimă îți bagă ea viermele vieții. Să nu pătrundă amor în mintea lunecoasă. Priviri iscoditoare a fețelor frumoase Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii. Și vălul dulce, umed, a păcii ș-adormirii: Și o privire-n treacăt din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dosul ochilor ei verzi poate fi scrisă și soarta căpățânii sale. Ajuns în tabăra lui șahzadè, Rustem-vizir s-a închinat cuviincios și a fost primit cu bunăvoință. Fiul a aflat că părintele său poftește să-l vadă grabnic. E o poftire prea stăruitoare. Rustem-vizir ocolește pricina pentru care s-a făcut chemarea, însă chemarea e stăruitoare. Dacă se poate, fiul trebuie să se pregătească fără întârziere de drum. Porunca este ca Rustem-vizir să nu se întoarcă singur. A poruncit părintele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
te ținea portofelul. Aici veneam de obște sâmbăta. Și iată că-l văd la o masă pe Petrică Tănase împreună cu Onofrenco Vasile. Onofrenco, după o baie bună mânca de speriat. Mi se face semn, mă duc. Cer de mâncare la poftirea lui Petrică, el era plătitorul, decontul făcându-l mereu fetele domnului Abrumcic. Mâncam dar ceva nu era în regulă. Petrică tot ieșea și se uita în noapte spre răsărit. Cădea un cuțit, el întreba: Ce-a fost asta? Clopot? Tocmai
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
apa proaspătă și rece. Am fi tare bucuroși dacă ați sta să gustați din bucatele noastre...Avem de toate, slavă Domnului. Ne-ați face mare cinste - ne poftește călărașul cu toată fața luminată de o bucurie lăuntrică. Drept-îi, gospodarule, că poftirea pe care ne-o faci îi îmbietoare, dar nu putem rămâne, pentru că astăzi e sfânta vineri și nu putem încălca canoanele bisericești. Mulțumim pentru bunătate, gospodarule. Ne luăm rămas bun de la călăraș și ieșim în uliță. Mergem încet, în tăcere
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lupul unde a mâncat cârlanul, mai trage și la anul, cum se spune la noi, Alî. Înca odata estem bine venit sfinția ta și sluga la mata...Intrați! Intrați! Turcul însoțește vorbele cu o nouă plecăciune și cu gest de poftire în dugheana lui. Așteaptă cuviincios să intrăm, după care, ca un prâsnel, se repede la o măsuță pe care, deși este curată, o șterge cu șervetul pe care îl poartă pe umăr. La fel face și cu cele două scăunele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fi reglementat treburile la recepție: Mi-am îngăduit să... lămuri el inițiativa lui cu un fel de scuză. Adăugă continuarea: Aș putea să-mi permit să vă fac invitația la un pahar!? Era o întrebare politicoasă, ce includea, totodată, o poftire și un ordin. Aceasta pentru că Vladimir, cu cât avea mai multă băutură la bord, cu atât mai puternic îl răbufnea pornirea țăranului de-ai porunci femeii: la urma urmei, e o proastă de muiere care își duce viața într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
orice neam, categoria rebelilor, propuseră răstit: Să le dăm cu tifla țopârlancelor ăstora mercantile, care se gândesc pururea la chilipir, la agoniseală și care n-au nici un simț artistic! Totuși, trebuie să mergem! suspină Greierele-dregător. Trebuie să ne conformăm oficialei poftiri a neamului furnicilor, deoarece, asupra fiecăruia dintre noi, grevează ancestralul împrumut de grăunțe, pomenit, până azi, în fabula acelui cronicar, La Fontaine, pe care o învață școlarii cei mai mici. În timp ce temperamentele colerice îl acuzau, prin cârciumile pline de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mort. {EminescuOpIV 261} De dulcea iscodire eu mă feream în laturi. În veci cătam în suflet mânia s-o întărt, Ca lumea ș-a ei chipuri să-mi pară vis deșert De muierești cuvinte și lunecoase sfaturi. Ușor te biruiește poftirea frumuseții, Ziceam - și o privire din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea ființei pământene Și-n inimă îți bagă el viermele vieții. Venin e sărutarea păgânei zâne Vineri, Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii, Disbărbătează mintea cu vălul amăgirii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trimis iarăși alți robi, și le-a zis: "Spuneți celor poftiți: "Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă." 5. Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, și altul la negustoria lui. 6. Ceilalți au pus mîna pe robi, și-au bătut joc de ei, și i-au omorît. 7. Cînd a auzit împăratul, s-a mîniat, a trimis oștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
invitat profesorul, puțin amuzat. Ușa s-a deschis molcom și În prag a apărut Întâi tata Toader, apoi Petrică. ― Bun găsit - au salutat cei doi. ― Bine ați venit. Luați loc. Colo pe fotolii. Scaunul este rezervat altui musafir. ― Mulțămim de poftire - a vorbit, Petrică așezându-se. N-au apucat Însă să schimbe nici două vorbe, că cineva a bătut În ușă. ― Intră - a răspuns profesorul destul de răstit. Ușa s-a deschis repezit și În cadrul ei a apărut căpitanul Vătrai, cu o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
efemeritate. Căci, în planul existenței mundane, obsedantul "a avea" s-a transformat în sursă a tuturor celorlalte rele pe care decalogul biblic le va interzice oamenilor căzuți în păcat, începînd de la cel al facerii din sine un idol pînă la poftirea bunului aproapelui. Cum a încercat omul să își mascheze alegerea răului în defavoarea binelui pe care Dumnezeu i-l propusese? Ascunzîndu-se, desigur. Regăsim în formele simbolice ale ascunderii dinaintea lui Dumnezeu expresia unei arhetipale relații cauzale: minciuna naște minciuna. Scenariul biblic
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]