358 matches
-
fac. Prin locurile acestea am copilărit eu. Dacă nu calci unde trebuie, gheața se va sparge și lacul te va înghiți! Petrică amuți. Îi era teamă și să respire, ca nu cumva aburul care îi ieșea din gură să topească pojghița de gheață care se formase pe suprafața apei. Reușiră să iasă de pe oglinda lacului tocmai când uriașul se năpusti după ei pe gheața sticloasă care pârâi prelung și cedă sub greutatea lui. Spiridușul chiui de bucurie văzând cum se zbate
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
de ugerele lor/ Nemulse și cu ochii limpezi mor.". Și iată o dimineață proaspătă transformată, parcă pe nesimțite, în după-amiaza grea și "nerușinată" a unui faun: "Pe buze diminețile îți lasă/ Ciorchini de rouă proaspeți și rotunzi/ Ca să le rupi pojghița de mătasă/ Și-n carnea străvezie să pătrunzi.// Adolescent cu ochii puri și-adânci,/ Sfâșii amiaza și strivești șopârle./ Fagurii zilei coapte îi mănânci./ În față vântul fluturii ți-azvârle.// Flori tinere te-opresc, cu sânii plini,/ Să le săruți
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
deschis nedumerirea iscată de misteriosul proces psihologic: "habar n-am de ce vînăm și pescuim, de ce trăiește în noi patima acestei vechi îndeletniciri - și trăiește atît de vehement încît uneori, în împrejurări-limită, face să cadă de pe noi, ca un văl subțire, pojghița a ceea ce ne-am obișnuit să numim civilizație, făcînd pe unii să regăsească rictusul primordial și mîrîitul cu care depărtați înaintași își apărau prada. De ce unii, altfel oameni subțiri, se prăbușesc în abisul dorinței de-a ucide, cît mai mult
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
Cu alte cuvinte, îl ridică ideologic atât cât să aibă apoi de unde-l prăbuși estetic. Unul din reproșuri se referă la presupusa încercare a lui Rudoiu de a-și căptuși sarcasmul lejer cu profunzimi metafizice. Mă-ndoiesc însă că sub pojghița agreabilă a cărții vom găsi, la răzuire, cine știe ce abisuri. Stilul romanului apărut la Curtea Veche (ca și al celor anterioare, de la Humanitas și Cartea Românească) nu e superficial și disimulat, ci, mai simplu, superficial și autosuficient. Aici e un paradox
Un roman de fițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6902_a_8227]
-
un limbaj lipsit de strălucire, dar extrem de bogat, denotînd o cunoaștere a lumii țărănești pe care puțini prozatori au avut-o. Impresia generală este cea de limbaj bolovănos, cu toate că de mare varietate; imediat însă ce trecem de suprafața lexicală, de pojghița exterioară, întîlnim un mînuitor de prim rang al limbii române. Combinarea talentului dramatic al autorului nostru cu existența "vocii" auctoriale la care ne-am referit a avut drept rezultat utilizarea stilului indirect liber pînă la ultimele lui resurse: niciodată pînă
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
după patru ani de navetă la liceu și apoi drumurile ocazionale de la facultate. Un pic peste zece kilometri, vreo cincisprezece minute de mers. E către sfârșitul lui decembrie, se întunecă repede, azi chiar a nins puțin, șoseaua e acoperită de pojghiță. Mergem încet, nu e grabă, oricum trenul de obicei întârzie. Mașina trece obosită peste drumul care cască o groapă la fiecare câteva zeci de metri. Pe când urcăm o pantă ușoară zărim o mașină venind din curbă. Ceva nu e bine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vie. * * * Au trecut ani mulți de când bucuriile s-au desprins de undeva de sus, de undeva de jos, până mi-a venit ideea să mă întreb: de unde vin și de ce pentru mine? Ca un chist hidatic străin și rece în pojghița de calciu așteaptă să fie chemat afară de câinele sau de pisica ce își mai spală o gheară. În lumea lui din spațiul acvatic devine apatic, astmatic, dramatic, dacă îl scoți din găoacea lui rotundă înecată în calciu ca un flăcău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de bine, de apartenență molcomă la realitatea lui domestică. Le ghicea zâmbetele de a doua zi dimineață, degetele lui Dominique străduindu-se neîndemânatic să cârpească o pereche de ciorapi de lână, Alioșa mușcând dintr-o gutuie, cu buzele strânse ca pojghița de smântână în gulerul cănii de lapte. Îi vedea genunchiul julit din pantalonii cenușii, suflecați dea supra gleznei, croiți de Colette, soția postăvarului din colț, cu trei luni în urmă. Îi simțea sângele viu, sub crustă. Sânge din sângele lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Mirosul slab de alcool, combinat cu mucegai. Mirosul ăla de vechi păstrat la rece, în umezeală tip preputrefacție. Saci cu haine care mureau demn și prețios, în stive de muselină și organza, de jupoane și finet de pe vremuri, sub o pojghiță verde, atotstăpânitoare, printre borcane cu murături neatinse de cel puțin trei ani și cărți surghiunite pe rafturi de pal ieftin, strepezit în așchii moderne și ude. Era mereu inundată pivnița din Intrarea Vâlcului, mereu victimă a țevilor sparte, a lumii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trăit un mare luptător pentru Unire? Au fost ei în cimitir, să întărească scrisul pe monumentele înaintașilor? Musai să-i trezească la realitate! Nu mai poate pierde o clipă, viața presează prea tare asupra talentului. „Câte subiecte stau ascunse sub pojghița concretului, câte acte de eroism cotidian rămân necunoscute! Nepermis de multă viață arde și se pierde fără a se bucura de trecerea în pagina tipărită!” (l-am citat aproape „textual” - nota autorului). Este nevoie de un cronicar al timpurilor noi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
postulate de Husserl, limbajul constituie o regiune particulară. Discursul lui Heidegger despre sensul ființei desfășurat în Sein und Zeit în această regiune își are situarea. ٭ A-ți trăi viața înseamnă într-un fel a te contura la suprafața lumii, în pojghița subțire creată de impersonalul "se"; această crustă poate fi spartă prin gândire; ceea ce înseamnă însă a gândi viața. A alege între aceste două moduri de-a fi constituie unul din sensurile fundamentale ale libertății. Și argumente solide pot fi aduse
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nefilozof este atenția cu care vede în cele mai banale cuvinte tot felul de nuanțe implicite ce pot fi folosite în formularea concentrată a unui gînd. Filozoful simte cuvintele altfel de cum sînt ele percepute în limba zilnică. El trece dincolo de pojghița comună a sensului lor uzual și le scoate în față etimologia punînd-o în slujba unei idei. Iar Heidegger chiar așa procedează cu termenii pe care vrea să-i încarce cu virtuți speculative, toate îmbinările și dezbinările lexicale la care recurge
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
șoptește-n urechi, plouau ochii tiviți cu cărbune răcit din focul străvechi coborâtor din stele și-n glasul lor cel hârâit se-nvolbură cenuși ce-i dibuie cu-apucături de hiene. curg visele din ei, mirosul îi hrănește, frumoși sub pojghițe de jeg ei bat în ape verzi de jad ca zeii tăcuți, misterioși, senini, ce taina-și poartă-n zâmbetul strivit și-n trupul ca un ascuțit meteorit căzut direct în miezul grabei noastre. ei sunt doar cerșetorii fără de noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se strecoară în scoica gerului, perla lui cenușie s-o tritureze, s-o scuipe afară ca pe un zer. minți zimțuite de hibernare umplu străzile cu șpanuri murdare, suflete casante se fac zob, atingându-se din greșeală, ochi apoși, cu pojghițe înghețate, nu mai pot lumina filtra. o lasă să băltească dizgrațios și trec mai departe. anotimp al germinării ascunse, viclean ne cotrobăi în viscere, din vlaga noastră te înfrupți, pentru ca primăverii să nu-i lipsească nimic din trupul ei fragil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
la zenit, cea mai strălucitoare stea, a cărei lumină răzbate până la tine, oftezi, însemni locul cu puțin pământ negru lucios și te apuci de lucru. șase în al doilea loc: apuci zdravăn târnăcopul din corn de rinocer-nordic-alb, reușești să spargi pojghița groasă într-un punct, apoi te apuci pe îndelete să o cojești pe toată, până la lacul colorat, pe care îl botezi pământul, receptiv kanas, mături repejor zăpada rămasă pe pământ, sufli cu obrajii tăi roșiori în sus și fulgii se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în plus, era motivat și de ultimele informații privitoare la fidelitatea acestei domnișoare. - E cam frig, zise Olga. - Da, așa e, răspunse Alex, fiind prezent numai fizic alături de ea. Dialogul se închega greu. Apele păreau a fi prins deja o pojghiță de gheață. Bănuind că așteptarea îi încărcase bateriile cu energie negativă, Olga viră abil către o estompare a inflamării ce putea duce la aprinderea unui conflict: - Hai, iubi, să încercăm să încălzim climatul înainte de a ne copleși, că altfel riscăm
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sincer, biata Vera avea mare nevoie de-o baie și de-o revopsire. Demiurgul era un om tare răzbunător și misogin. În câteva minute, În albul de sub noi au apărut câteva irizații fine, ca și cum ne-am fi aflat pe o pojghiță de gheață care se fisura. Acestea au prins treptat culoare, transformându-se Într-un fel de cârcei de culoarea șofranului, care se Încârligau și se Întindeau peste tot. — Vera, privește! A reînceput să scrie. Am sărit amândoi În picioare, urmărind
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a mă Îndepărta de suferință, care mă sperie uneori,,. Nu-mi mai vorbi te rog, de strămoșii tăi, nici de suferințele tale fizice. Să nu gândești că sunt lașă, dar am trecut prin atâtea Încercări, Încât sufletul meu e o pojghiță veștedă, și nu mai Încape durere În el. Sunt o hartă a durerii În care am Înfipt stegulețe roșii. Mă mir că nu le-ai văzut până acum,,. Draga mea, ,,Văd și acum mașina cu capotă cenușie ca o spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lovi iar palmele lui mari și stângace una de cealaltă. — Atenție, Îi șopti prietenul lui și amândoi bărbații se Îndreptară și rămaseră „pe loc repaus“, Într-o atitudine țeapănă, căci pe drumul spre gară apăru brusc un automobil ce spărgea pojghița Înghețată și făcea apa să Împroaște. Cine naiba-i? șopti prietenul lui aproape fără să miște din buze, dar Ninici era mândru că el știa. Știa că ofițerul Înalt, garnisit cu trese, era șeful poliției, și știa chiar și numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
își prezenta plastic, în amănunțime, propriul trup, știind cu precizie matematică la cîți milimetri de încheietura genunchiului sau în ce zonă a pieptului ajungea răceala într-un sfert de oră, o jumătate ori o oră întreagă. Fiind preocupat de evoluția pojghiței de gheață nu mai putea fi chiar atît de atent la conversație, la raportul ce i se prezenta. Nu mai reușea să analizeze rapid toate datele, să ia decizia cea mai bună. Și, de aceea, dacă atacul frigului îl surprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vârtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sângerare epidermică, precum veninul șarpelui când intră În trup, În carne, până la oase, până la măduvă, pătrunzând aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Cerul e ca leșia. Soarele apare pe cer, dar razele lui sunt foarte slabe. Zilele sunt foarte scurte, iar nopțile sunt foarte lungi. Pădurile se zăresc în depărtare, îmbrăcate cu mantie albă, cu tulpini fumurii. Apele au prins pe deasupra o pojghiță de gheață. Unele animale, iarna, hibernează. Sus, la munte, ursul își suge laba în bârlog. Alte animale își caută hrana, nu dom. Oamenii se ocupă mai puțin de treburi. Copiii sunt veseli, jucându-se cu bulgări, făcând oameni de zăpadă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lumini, aceasta reconstitui din întuneric marginile bibliotecii, ale stativului pentru reviste și-ale spatelui televizorului răsturnat. M-am concentrat asupra acestui cerc și-a respirației mele. Deși aveam nevoie de cea mai mult timp de adaptare, până și acea slabă pojghiță polenică de lumină avea să-mi fie de-ajuns ca să văd. Și odată ce reușeam să văd și să zăresc ușa, aveam să fiu în stare să-mi silesc picioarele să iasă din amorțeala lor adâncă și să fug. Ceva violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
clătină dintr-o parte în alta pe baza ei rotundă, lată, întinzând cercul de lumină într-un oval galben, legănat - înainte și înapoi și din nou înainte și înapoi. Dalele albe se înroșiră o clipă, ca o baltă de sub o pojghiță de gheață. Culoarea se împrăștie în rotocoale și dispăru. Lampa își încetini mișcarea - înapoi și înainte și din nou înapoi și înainte. Cercul de lumină nu se mai mișcă. Totul era neclintit. Eram singur. Mi-am recăpătat ochii - Mark Richardson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
poziții ca și cum lava unui Vezuviu dezlănțuit îi surprinsese în atitudinea locuitorilor din Pompei, domestice sau înspăimântate, în aceleași robe roșii, fără măști. Lunecă într-o fântână, îi putea vedea îmbucăturile cilindrilor de beton, până când simți că sparge cu capul o pojghiță de gheață neagră și se trezi amețit din leșin în fața unei carafe cu vin, cu Any Palade. Alături, părinții lui, profesorul de matematică, Moș Eveniment și, râzând gros pe un șezlong, Hugo, pictorul mânjit cu vopsele. O mână ușoară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]