41 matches
-
de convergență și de emisie a unor false ierarhii, cât și cealaltă absolutizare, inversă, a negației estetizante, venită dintr-o așa-zisă situare sub specie aeternitatis. Totodată, punerea în acord a analizei estetice cu dialectica istorică exclude spiritul minor al polemismului, persiflării sau ironizării facile, instrumente adecvate probabil publicisticii angajate într-o bătălie de zi cu zi, dar niciodată recomandabile într-o construcție a unui tablou de epocă, unde preeminenți sunt factorii de adâncime, nu fenomenele de suprafață, lesne supuse luărilor
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
în 1962, iar editorial cu volumul Cronici literare, apărut în 1971 și distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. O bună caracterizare e formulată de Mircea Iorgulescu chiar de la prima culegere de cronici semnată de S., comentatorul văzând aici „un polemism pătimaș, dizolvat adesea în complicate maliții, camuflat alteori în «pure» dezbateri de principii”. „Spirit combativ și totuși de un polemism introvertit”, criticul ar fi „interesat mai mult de a pune probleme generale sau de a face strânse analize interpretative decât
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
bună caracterizare e formulată de Mircea Iorgulescu chiar de la prima culegere de cronici semnată de S., comentatorul văzând aici „un polemism pătimaș, dizolvat adesea în complicate maliții, camuflat alteori în «pure» dezbateri de principii”. „Spirit combativ și totuși de un polemism introvertit”, criticul ar fi „interesat mai mult de a pune probleme generale sau de a face strânse analize interpretative decât de a examina rapid și concentrat în vederea stabilirii diagnosticului”. Calitatea de dialectician a lui S. își asociază de regulă o
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
Dimisianu, Valori, 175-178; Nițescu, Repere, 98-109; Paleologu, Simțul practic, 98-101; Simion, Scriitori, I, 743-749; Ardeleanu, Opinii, 204-208; Ungureanu, La umbra cărților, 45-52; Culcer, Citind, 76-80; Iorgulescu, Al doilea rond, 164-173; Raicu, Critica, 473-476; Ștefănescu, Preludiu, 293-297; Edgar Papu, Nota dominantă: polemismul, VR, 1978, 11; Valeriu Cristea, „Lecturi și rocade”, RL, 1978, 50; Liviu Leonte, Critica criticii, CNT, 1978, 50; Cornel Moraru, „Lecturi și rocade”, O, 1978, 51; Iorgulescu, Scriitori, 350-353; M.N. Rusu, „Lecturi și rocade”, AFT, 1979, 2; Dan Zamfirescu, Un
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
bildungsroman al unor narațiuni, la metafora (centrală) a drumului și la motivul lumii ca spectacol, la lirism și la romantismul subiacent al întregii opere. Unele afirmații sunt excesive și extravagante (Creangă ar fi „unul dintre ctitorii prozei de analiză”), iar polemismul nu se justifică întotdeauna. Istoria literaturii române este o lucrare fundamentală, conținând binevenite schimbări de accent. La capitolul despre Titu Maiorescu se insistă asupra anilor de formare și de afirmare, este subliniată pasiunea pentru psihologie și scos în evidență, ca
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
lucrare, Fictional Worlds (1986; în versiune românească, Lumi ficționale, 1992), proiectează o ontologie a ficțiunii la confluența lingvisticii cu teoria literară și cu filosofia, asumându-și toate riscurile de rigoare. De reținut este și ținuta retorică adoptată de P.: un polemism bine temperat, care ascunde, sub aparențe bonome, maliții subțiri și provocatoare. Ficțiunea este abordată topologic, în economia complexă a culturii, împreună cu alte sisteme de sens și limbaje (științele, filosofia, mitologiile ș.a.). În evaluarea statutului ei se reintroduce reperul atât de
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
ansamblul prozei. Altundeva o povestire, Crizantemele din tundră, se subintitulează polemic „transmisie indirectă” și este o proză aproape cuminte, epurată de orice fel de stridențe și perfect echilibrată ca tonalitate, timbru, dozaj sonor etc. Este, probabil, despărțirea lui N. de polemismul emfatic al primelor cărți, indicând tranziția spre etapa fabulatorie, pe deplin ilustrată de prozele cu aspect de SF și mai ales de compunerea la șase mâini din „romanul retro(versiune)” Femeia în roșu. Chiar în Și ieri va fi o
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
cu un strălucitor stil tânăr aflat într-o stare de veșnică ebuliție. De această tinerețe permanentă, lungă cât viața, amânând, refuzând de fapt maturizarea deplină (cu tot ce presupune ca limitare și închistare), țin spiritul eminamente și eminent ofensiv, bătăios, polemismul intransigent, atât de caracteristice eseistului și criticului. De pildă, legenda situației subalterne avute, chipurile, de Mihai Eminescu și a mizeriei materiale în care s-ar fi zbătut marele poet e măturată pur și simplu într-un text antologic - Funerariile poetului
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
inchietantă deopotrivă a cogitațiilor naratoarei înseși. „Spovedaniile ardente” ale protagonistei se despletesc într-o narațiune cu o anume subtilitate psihologică. Răfuiala cu ignobilul mascul, lubric și pângăritor, susține nervul epic al romanului naturalist, cu ghimpe satiric, Venera și porcul (1936). Polemismul, aici, și nu numai, poate fi socotit însă un gest nevrotic, atâta vreme cât și această scriere este impregnată de obsesia intimității trupești, a „spasmului divin”. Fată săracă, rămasă orfană, Dita încape pe mâna unor inși pofticioși, care o împing în mrejele
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
un soi de tehnică a contrapunctului) și la Timpul asasinilor (carte semnată de Cezar Ivănescu și Stela Covaci, despre "adevărul" în legătură cu Labiș). Evident, toate acestea merită o discuție specială. Se va avea în vedere tot grila de lectură ontologică și polemismul vehement, dar de perfectă urbanitate. "Sinteze" (Bacău), nr. 6, 10 februarie 1999 Constantin CULBEȘAN "Cezar Ivănescu" Sintezele pe care ni le doream atât de mult la un moment dat, fie asupra unor perioade ale literaturii contemporane, fie asupra unor "grupări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și defăimare. Dar niciodată Eminescu n-a fost atât de contestat ca după 1989, de către "revizioniști" furibunzi, care au înțeles imperativul revizuirii în chipul cel mai deplorabil, ca pe vremea proletcultismului, după criterii îndeosebi extraestetice, politico-partinice. Theodor Codreanu (care respinge polemismul "parazitar" și "agresiv"), le-a replicat și în cartea Dubla sacrificare a lui Eminescu: Moses Rosen, Virgil Nemoianu, Ileana Vrancea, Jean Ancel, Ion Negoițescu, S. Damian, Mircea Berindei ș.a. De aceea, între cele două cărți există o continuitate. Cum se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eminesciană în tabloul publicistic al veacului al XIX-lea. Inserțiile pamfletare, paragrafele ironice amintesc de lirica satirică eminesciană și conferă plasticitate paginilor de ziar. Într-un material consacrat mijloacelor de realizare a pamfletului eminescian, Cornel Munteanu precizează: "Repartizate după ipostaza polemismului, pamfletele eminesciene pot fi grupate în pamflete ad-personam, uzând de portretul satiric colectiv ori individual (ca în cazul lui C.A. Rosetti, I. Brătianu, V.A. Urechia, ori al rușilor, maghiarilor, evreilor, liberalilor, dascălilor din universități, parlamentarilor) și pamflete ad-rem
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
procedeu cei mai mari scriitori ai lumii. „Walter Scott și-a «pictat» tatăl în romanele sale, Balzac familia, la fel Tolstoi; o femeie cu basma verde trece prin toate cărțile lui Dostoievski: e menajera sa” etc. Dacă am înțeles bine, polemismul lui C.ș. vizează îndeosebi părerile confortabile pe care și le-au format unii despre ei înșiși. „Privind atent realitatea, nu se poate să nu observăm - a spus el − că foarte mulți oameni plutesc într-un fel de reverie”. O
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vers „Țările în care poezia lipsește sînt mai friguroase”, prins cîndva din „aer”, căci, am aflat la sfîrșit, nu l-a citit încă pe Saint-Pol Roux. Sala a simțit șocul și i-a urmărit alocuțiunea cu aviditate, deși mai departe polemismul său n-a fost explicit. Abil, atît ca om, cît și ca artist, Ovidiu e îndrăzneț cu măsură, la limită, ceea ce azi pare mult. *Două fragmente din Barrșs: „Il y a long temps que tout ce qui vient du dehors
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unora înflorește parvenitismul neguros și cinic al altora, F. intuiește aici sursa unei bogate tipologii morale, psihologice și sociale. Întregul proiect etic și epic al romanului este enunțat în Dedicație și în Prolog, texte revelatoare pentru incisivitatea critică și pentru polemismul abundent exteriorizat. Fusese în intenția autorului să întruchipeze ascensiunea ciocoiului în două ipostaze, dar nu a avut răgazul de a-l modela decât pe ciocoiul „cu anteriu și cu călămări la brâu al timpilor fanariotici”. Existența unei versiuni manuscrise referitoare
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Professor la Universitatea Columbia din New York. Kittler a fost membru al Centrului Cultural Hermann von Helmholtz și al grupului de cercetare "Bild Schrift Zahl" (DFG). Printre teoriile lui Kittler a fost tendința sa de a argumenta, cu un amestec de polemism, apocalipticism, erudiție și umor, că condițiile tehnologice au fost strâns legate de epistemologie și de ontologie. Această afirmație și stilul său de argumentare este rezumat pe bună dreptate în dictonul „Nur war schaltbar ist, ist überhaupt” — o expresie care ar
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]