527 matches
-
și Tudor Arghezi va lupta pentru aceeași cauză. Ion Vinea, poet modern în toată puterea cuvântului, a lăsat în postumitate și două romane bune - „Lunatecii” și „Venin de mai”,. Spre sfârșitul deceniului 40, ca și după aceea „ilustrul jurnalist, teribilul polemist, vedeta avangardei” și-a înclinat scrisul devenind pro hitlerist, pro antonescian, căzând în dizgrația celor de sus, iar „colegii” mondiali nu i-au „întins o mână de ajutor” (apud C.U.) Și acum, vorba lui Cernâșevski, ce-i de făcut
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
neplăceri. Aici, în epigramă, autorul se dezice afirmând că Iorga era mobilizat ca popă. Oricum ar fi fost, mobilizat sau travestit, epigramistul nu-l iartă! Păstorel era cunoscut ca având drept trăsătură de bază sinceritatea, ca unul care declarase că „Polemistul care, punând pana pe hârtie, nu-i copleșit de sentimentul covârșitor că vârful ei poate abate sorii și planetele din mersul lor astral, nu poate scrie altceva decât o gogomănie.” Și totuși, contemporanii lui Păstorel și cei ce i-au
Editura Destine Literare by Gheorghe Culicosvschi () [Corola-journal/Journalistic/82_a_227]
-
diverse munci pentru a reuși să se întrețină. Liberalizarea presei în 1868 îi permite să participe activ la dezvoltarea ei. Cu ajutorul prietenilor lui Manet, Zola contribuie la noul ziar hebdomadar republican "La Tribune", unde își pune în practică talentul de polemist prin creațiile sale de satiră fină antiimperială. Atacurile sale cele mai acide îndreptate împotriva celui de-al Doilea Imperiu sunt publicate însă în "La Cloche". Deși prea puțin entuziasmat de romanul lui Zola "Thérèse Raquin", Louis Ulbach, directorul său, admiră
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
lui Iisus. Mesajul lui Drumont a câștigat sprijinul unui număr mare de intelectuali naționaliști că Paul Adam, Léon Claudel, Léon Daudet, Charles Maurras. Tânărul Georges Bernanos a fost și el printre cei ce s-au lăsat captivați de magia virulentului polemist, pentru care a avut cuvinte de elogiu în câteva din scrierile sale. Céline,adept și el al rasismului, spunea că "orice arian trebuie să-l citească". Încurajat fiind de extraordinarul răsunet al cărții sale, la 20 aprilie 1892 Edouard Drumont
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
patru poezii. 6. Grigore Patriciu (1893-1938) jurnalist și prozator. Redactor la ziarul „Curentul”. Autor a două cărți: Baloane de săpun și Ochii lui Atila (1937). 7. Nicolae Roșu, publicist, critic literar și atent comentator al fenomenului literar și cultural românesc. Polemist redutabil. 8. I se publică poeziile - Rugăciunea mea. La patronul Liceului Militar în Luminătorul, 67, nr. 4, aprilie 1934, p. 242-243 și Psalm în „Luminătorul”, 67, nr. 5, mai 1934, p. 307. 9. Nicolae Dunăreanu (1881-1973), gazetar și nuvelist, prieten
Însemnări despre tânărul Const. Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5795_a_7120]
-
prin rațiune. Cea mai mare lucrare filosofica a lui Voltaire a fost "Dictionnaire philosophique" ( "filozofica dicționar") Publicat în 1764. Criticile se îndreptată către instituțiile politice franceze, dușmani personali, Biblia și Biserica Romano-Catolică. El este amintit și onorat în Franța că polemist Curajos care a luptat neobosit pentru drepturile civile (dreptul la un proces echitabil, libertatea de exprimare și libertatea religioasă) și care au denunțat nedreptățile Deși El a sustinut pe motive intelectuale pentru stabilirea unei monarhii constituționale în Franța, ceea ce sugerează
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
influențele modelelor sale franceze și românești, mai ales Dimitrie Bolintineanu. „Strigoiul” este una din poeziile cu mai multă mișcare, dar de un romantism exagerat. În același ton este și poema „Logodnicii morții”. În satira „Cișmegiul”, Sihleanu vădește notabile aptitudini de polemist. În 1877, trupul său a fost reînhumat la Sihlea.
Alexandru Sihleanu () [Corola-website/Science/308706_a_310035]
-
White și Joseph Bates erau membri ai acestei mișcări când s-au alăturat mișcării adventiste. Henry Grew, un pastor baptist american (exclus de baptiști în 1811 pentru ceea ce ei au numit „vederi și purtări excentrice”), atent cercetător biblic și mare polemist, a început să susțină antitrinitarianismul. În 1824, el a tratat pe larg acest subiect în cartea An Examination of the Divine Testimony Concerning the Character of the Son of God (O examinare a mărturiei divine privind persoana Fiului lui Dumnezeu
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
în chip fatal, între rigorile genului critic și disponibilitățile sufletești elegiace ale intelectualului moldovean care poartă în celula intimă a ființei sale morale spiritul de resemnare și plăcerea purei contemplații. Dar cum și altădată au ieșit din suflete elegiace mari polemiști, fu dat și lui E. Lovinescu să învingă, prin exercițiu critic, piedicile pe care temperamentul le-a pus în calea unei profesiuni aspre. Din moldoveanul resemnat, copleșit de ideea morții, cu o reală inapetență de viață, a ieșit un polemist
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
polemiști, fu dat și lui E. Lovinescu să învingă, prin exercițiu critic, piedicile pe care temperamentul le-a pus în calea unei profesiuni aspre. Din moldoveanul resemnat, copleșit de ideea morții, cu o reală inapetență de viață, a ieșit un polemist în linie maioresciană, rar egalat în epocă. Scepticismul moral și relativismul estetic sînt, cu adevărat, expresii ale spiritului său hrănit de operele antichității, dar, printr-o paradoxală convertire de valori, în comentariu critic ele s-au transformat din forțe defensive
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
intere tradusă, tot așa, în e agresive, insultătoare. La acestea criticul răspunde totdeauna stăpînire de sine și superioară ironie îngăduitoare. Efectul neînchipuit, și chiar atunci cînd dreptatea nu e întru totul partea sa argumentația e seducătoare. Lovinescu e, indiscutabil, mare polemist, și Memoriile cuprind pagini de o savoare unică in literatura română. După 1930, preocupările lui Lovinescu merg, în afara memoralisticii, spre literatura propriu-zisă și spre istoriografia literară, interesul pentru beletristică era mai vechi, și după drama ibseniana: De peste prag (1906) urmează
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
fost George Ionescu-Gion. Iorga avea să recunoască mai târziu că în cazul acestuia argumentele sale fuseseră exagerate. În aceste polemici, printre principalii susținători ai lui Iorga au fost Dimitrie Onciul, N. Petrașcu și, din afara României, lingvistul german Gustav Weigand. Tânărul polemist s-a mutat de la "L'Indépendance Roumaine" la nou formata "România Jună", colaborare întreruptă un timp pentru călătorii în Italia, Olanda și Galiția și Lodomeriei. În 1900, a publicat articolele polemice în "Opinions sincères. La vie intellectuelle des roumains en
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Occident, dar și în cele din România, reprezentând, astăzi, autentice modele de interpretare și analiză estetică a operei lui Titu Maiorescu, Mihai Eminescu și Lucian Blaga. Istoricul literar și esteticianul Liviu Rusu a fost, în același timp, și un temut polemist, ce nu a ezitat să-și demonstreze, cu argumente temeinice, opiniile. Era format la școala germană de estetică, pe care o înțelesese, o prețuise și pe care o preda, cu devoțiune, la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj, unde
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
Nicolae Scurtu Una dintre cele mai însemnate voci ale exilului românesc este Pamfil Șeicaru (1894-1980), jurnalist, polemist redutabil, memorialist și epistolograf. Opera sa, variată și extrem de bogată, e cunoscută, până astăzi, parțial, grație unor restituiri întreprinse de istoricii literari Nicolae Florescu și I. Oprișan, cunoscători temeinici ai itinerariului spiritual și cultural al celui care a făcut din
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
de la Iași V. A. Urechia, care deținea funcția de director în același minister, vechi colaborator și bun cunoscător al activității lui Melidon, pe care îl considera un "„harnic și iubitor de cultură românească impiegat al scoalelor”". A fost un ager polemist, înzestrat cu vervă umor și spontaneitate, deasemeni a fost un om sincer înzestrat cu curajul opiniei, pe care și-o exprima fără ezitare. În 1871 a participat în fruntea unei delegații de cadre didactice din învățământul secundar la Marea Serbare
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
antisemitismul prin perspective teologice, concluzând că evreii nu au nici o putință de salvare întrucât sunt evrei. Timp de câteva luni se duce o amplă și pasionantă polemică în presă în jurul romanului, prefeței și problematicii puse de autor și prefațator. Dintre polemiști: Tudor Teodorescu-Braniște, Pompiliu Constantinescu, Octav Șuluțiu, Șerban Cioculescu, Mircea Eliade, George Racoveanu, Mircea Vulcănescu, Petre Pandrea, Constantin Noica, Ion. I. Cantacuzino și Mihail Sebastian. În 1935 apare eseul lui Mihail Sebastian "Cum am devenit huligan", o replică la respectiva prefață
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
înverșunarea cu care combate orice ține de progres, de modernizarea societății, de solidaritatea socială, sunt doar câteva dintre marotele lui. Având însă șansa de a fi sclipitor de inteligent, înzestrat și cu expresivitate și cu umor, face parte din specia polemiștilor seducători, în stare să „vândă” doctrine nocive, teorii absurde, politici hazardate. Specia a fost și continuă să fie reprezentată cu malignă strălucire și în România. Se știe cât rău ne-a făcut și continuă să ne facă. Oricum, dacă a
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
de viziuni, dar are abilitatea discursivizării atractive a unor conjugări plauzibile de idei și, uneori, pe aceea de a avansa ipoteze și concluzii îndrăznețe, spectaculoase, greu „demonstrabile”, deseori inflaționiste. Ca ideolog al unui autohtonism modern, „intelectualist” cu „față mondială”, ca polemist viguros și susținător al protocronismului în epoca ceaușistă, își va păstra un loc de cert relief în istoria ideologiilor culturale românești. La sfârșitul anilor ’70 și în anii ’80, A. s-a impus atenției printr-un vast ciclu romanesc, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
celor de strictă specialitate. Împreună cu A. Lupu-Antonescu, G. alcătuiește manuale de limba și literatura română, destinate școlilor normale. Articolele politice și culturale, ca și fabulele, puține, semnate G.V. Nescul, stau mărturie pentru disponibilitățile lui de analist al actualității și de polemist, ipostază în care adesea întrece măsura. A colaborat la „Adevărul”, „Adevărul de joi”, „Literatură și știință”, „Viața”, „Evenimentul”, „Românul literar și politic”, „La Roumanie”, „Convorbiri literare”, „Sfarmă-Piatră” ș.a. În preocupările lui un loc însemnat l-a avut, între 1898, când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287176_a_288505]
-
al Academiei Române și în 1974, membru titular; discursul său de recepție (3 februarie 1975) se intitulează Viața și opera lui Theodor Vârnav. C. a debutat cu foiletoane critice în 1923, în „Facla literară”. Se afirmă de la început ca un redutabil polemist. Ține o cronică literară la „Adevărul” (1928-1937, 1945-1947) și face gazetărie politică și culturală la „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, „Vremea”, „Vitrina literară”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața universitară”, „Kalende” (editată în 1928-1929 împreună cu Pompiliu Constantinescu și Vladimir Streinu), „Lumea”, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
război mondial. Cum au întâmpinat confrații (poeți și critici) această pană năbădăioasă, imprevizibilă și incomodă? E. Lovinescu îl remarcă de la început și, în 1929, îl introduce în Istoria literaturii române contemporane nu fără unele rezerve față de „pasiunile extraliterare” ale tânărului polemist. Foiletonistul are două din însușirile capitale, după Lovinescu, ale criticului literar: tendința spre obiectivitate și conștiință profesională. Sunt și altele, remarcate apoi de Lovinescu în Memorii, Istoria literaturii române contemporane (1937) și în T. Maiorescu și posteritatea lui critică (1943
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
clipă a vieții, cu gîndul la țară; preocupat de realitățile românești, considera că "există o singură religie care mai cere sacrificii omenești: religia Patriei". La fel ca Ion Vinea, N.D. Cocea sau Tudor Arghezi, Pamfil Șeicaru a fost un redutabil polemist, articolele sale pline de substanță și de o indescriptibilă savoare portretistică, nu lipsită de culoare, de multe ori vitriolante, erau gustate în epocă și așteptate totdeauna cu interes. Observator atent al perioadei interbelice, al frămîntărilor economice, dar și politice, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a da lecții, ci pentru a ne întrista". Atent la fenomenele politice, sociale și culturale din țară, va analiza atent fenomenul liberalizării abătut asupra noastră după preluarea puterii de către noul dictator la început avînd încă o față umană Nicolae Ceaușescu. Polemistul va atenționa: "Liberalizarea e în funcție de un trecut. Libertatea n-are nici trecut, nici prezent, nici viitor, ea e un fel de respirație a timpului, o modalitate de a-l feri de o istoricizare abuzivă. Procesul liberalizării e strîns legat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
poeme, cronici, recenzii, articole polemice, exegeze la lucrări filozofice greu accesibile (cele ale lui Lévinas, de pildă) au apărut toate la Editura Humanitas după 1989. Doar lectura lor atentă ne ajută să ne dăm seama de competența comentatorului, de verbul polemistului, de intransigența pamfletarului, de profunzimea poetului și de altitudinea morală a omului, supranumit Papă al exilului românesc, în condițiile în care nu era nici cel mai vârstnic și nici cel mai "realizat" dintre românii din Occident după 1947. Trăiau acolo
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
foarte popular actor. Ore în șir, am văzut hazoase și calde evocări ale actorului pe televiziunile publice. Despre Virgil Ierunca, câteva scurte și ambarasate știri. Nu s-au găsit cinci-șase intelectuali să stea la taifas ore și ore despre poetul, polemistul, gazetarul și întemeietorul de reviste românești, omul care fusese Virgil Ierunca. Ieri când fără să simțim, moartea ei ne îndolia ca popor, nu doar ca indivizi, pe mine și pe dvs. cititorii acestui omagiu, pe televiziunea națională, nefericita emisiune de la
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]