738 matches
-
nu înseamnă altceva decât înaintarea organică după legi proprii și nu este îndoială că organicismul există în literatura română ( Prefață la Istoria literaturii române). Etnicitatea și tradiția au generat specificul, care nu se capătă cu vremea ( și aici, G. Călinescu polemizează cu M. Ralea, după cum polemiza cu E. Lovinescu în problema sincronismului), ci este "un cadru congenital". Specificul, cum bine remarcă și C. Schifirneț, nu e o normă, ci o particularitate a unei culturi, caracterul ei inconfundabil, personalitatea ei. De aceea
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
organică după legi proprii și nu este îndoială că organicismul există în literatura română ( Prefață la Istoria literaturii române). Etnicitatea și tradiția au generat specificul, care nu se capătă cu vremea ( și aici, G. Călinescu polemizează cu M. Ralea, după cum polemiza cu E. Lovinescu în problema sincronismului), ci este "un cadru congenital". Specificul, cum bine remarcă și C. Schifirneț, nu e o normă, ci o particularitate a unei culturi, caracterul ei inconfundabil, personalitatea ei. De aceea pentru marele critic "Istoria literaturii
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
ca mai potrivită spiritului limbii noastre și originii ei latine. Oare ce arată această preocupare, prin insistență, dacă nu un subconștient încărcat naționalist? Și, atunci, de ce să ne mirăm că atît de puțini au fost aceia care au dorit să polemizeze cu susținătorii unei vechimi necontrolabile științific, a noastră ca români și a limbii noastre? Unde sînt comentariile pe marginea inepțiilor dnei Enăchiuc? Comunitatea științifică românească ne rămîne datoare nouă celor care vrem să știm unde se află adevărul, dar n-
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
simpozioane consacrate tezei că daco-tracii sînt strămoșii romanilor, așadar nu noi, românii, ne tragem de la Rîm, cum credea naivul Grigore Ureche, ci romanii se trag din noi. Dl Săvescu are bani, dar nici o competență istorică ori lingvistică. Nu se poate polemiza cu d-sa. Așa că dl Codreanu se abține și d-sa de la polemică: din păcate, nu fiindcă a constatat că trăsnăile napoleonice nu merită atenție, ci fiindcă i se pare mai potrivit să compătimească împreună cu autorul lor. l Din BUCOVINA
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
privilegiate de inspirație, ceva din revelația creatorului. În acest sens, hermeneutica literară își poate asocia cu îndreptățire “metafizica interpretării”, precum și “ceva din acea gratia interpretandi pe care o explică Moshe Idel, pornind de la Abélard, Gioacchino da Fiore și diverși cabaliști”. Polemizînd - cu o savuroasă vervă ironică, ce pare a-i reclama mai degrabă vocația de memorialist decît pe aceea de critic universitar - cu istoria interpretărilor succesive date celebrei “enigme” a sinuciderii ciudatului nenea Anghelache, casierul din Inspecțiune, Ion Vartic revoluționează în
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
în copy-right-uri, Eugen Vasiliu). Aș fi receptiv la opiniile specialiștilor despre cărțile apărute, dând toată atenția nu numai criticilor literari pe care îi admir (lui Nicolae Manolescu, de exemplu), ci și celor pe care îi dezaprob și cu care am polemizat de-a lungul anilor (mă gândesc, de pildă, la Ion Bogdan Lefter). Succesul “firmei” ar fi mai important decât vanitatea de-a avea numai eu dreptate. Practic, publicarea manuscriselor sub formă de cărți, în România, n-ar reprezenta decât încă
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
lucrare a Annei Ahmatova nu a fost publicat decât în 1976. Cercul de prieteni ai familiei cuprinde biologi de marcă, filosofi, filologi latiniști de excepție, muzicieni și melomani de finețe, eleniști și experți în ebraică, psihologi. Aceștia vizitează cuplul Mandelștam, polemizează, lor li se adaugă episodicele „cadre demascate“, spioni ai regimului autoinvitați, care îl flatează pe poet în speranța că acesta ar putea produce ceva compromițător din punct de vedere politic. Existența lor nu impietează cu nimic asupra obraznicei, superbei libertăți
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
in Europa cea rea." încât am sporit și martirologia veacului și istoria cruzimii! Fixat pe ceea ce numește versantul nocturn al istoriei, cel malefic "către care se îndreaptă, cu inexplicabilă obstinație privirile admirative, parcă halucinate ale actualei generații", Iordan Chimet va polemiza cu corifeii curentelor în cauză, cu o pasiune în care citim regretul, trauma, de a nu o fi putut-o atunci face, mai tânăr fiind cu o generație. Într-un special capitol, Cântecul de lebădă al României normale, 1920-1940, discută
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
limbilor occidentale k ajunge să conoteze alteritatea (de obicei refuzată sau ironizată) în ipostaza rusească: nomenklatura, perestroika. Imediat după 1990 am remarcat chiar o tendință, manifestată pentru puțin timp, de extindere voită și aluzivă a scrierii cu k pentru a polemiza cu orientări pro-rusești sau pro-comuniste: proletkultură, florikultori. În presa extremist-naționalistă, k a apărut de multe ori inserat în numele de persoană pentru a insinua originea maghiară sau evreiască, în orice caz "non-românitatea" (Nisztoreszku, Doyna Kornea). De mai multă vreme, k e
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
ținem seama de scopul inițial al lucrării. Fenomenul neorealismului cinematografic italian este prezentat cu programul său estetic, cu regizorii, scenariștii și filmele reprezentative, Luciano Mallozzi oferind inclusiv o listă a tipologiilor și abordărilor neorealiste ale "cotidianului", fără a insista sau polemiza cu teoriile asupra conjuncturii istorice a apariției curentului. În mod similar, când este vorba de "realismul socialist", prezentarea contextului istoric este făcută mai mult decat sumar, în mai puțin de cinci pagini, Luciano Mallozzi luându-și revanșa însă printr-o
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
Andrei Pleșu, Crase banalități metafizice, de Alexandru Dragomir, iar recent Discernământul modernizării. Șapte conferințe despre starea de fapt și Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante, de H.-R. Patapievici), s-a discutat aprins cu publicul, s-a polemizat, s-a aplaudat frenetic. Într-un interviu din noua revista ieșană, "Suplimentul de cultură", H.-R. Patapievici a descris cât se poate de exact atmosfera care a însoțit Conferințele Microsoft în absolut toate orașele unde s-a desfășurat până acum
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
Liiceanu, Andrei Pleșu și H.-R. Patapievici. Dar au făcut-o cu teme care reprezentau, pentru fiecare în parte, un fel de auto-constrângere: încercări de a depăși imaginea-standard pentru care sunt cunoscuți în România. Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu au polemizat superb în marginea câtorva idei de filozofie (memorabil e conceptul de "Gheorghe", un fel de "operator filozofic" lansat cu acel prilej). Apoi, la Brașov, autorul cărții Despre limită ni s-a înfățișat în ipostaza de "ghost-writer" al unui fel de
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
și a indicațiilor cenzurii, începând din deceniul șapte, autorul care se respectă va acționa după o intransigentă morală a "lucrului bine făcut". A crea un obiect de artă adevărat echivalează de fapt cu lupta împotriva falselor producțiuni impuse de comunism, polemizând indirect cu propaganda "literaturii angajate" agreate de partid. Autonomia esteticului va fi astfel maxima victorie a autorilor, ultima redută în fața imixtiunii puterii politice, cetatea ideală pe care scriitorii o recuceresc integral spre mijlocul anilor '60, refugiindu-se apoi, definitiv, după
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
geamă, m-am ridicat, am căutat - în sfîrșit, m-am așezat pe o boccea cu rufe. Și stătea jos bătrînul ca un bătrîn. Obosisem. (Era pauza mea. Legitimă, sînt mai bătrîn decît ei cu zece-cincisprezece ani.) Iar între timp Ciubik polemiza cu înverșunare. Ciubik e de-al nostru. Ca întotdeauna. Turnătorul erudit dădea energic din mîini, descriindu-ne periferia Parisului, ultimele zile ale lui Nicolas de Staël. Prin fumegarea albăstruie, prin fum și prin cearta vocilor vanitoase, nu puteam să nu
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
e albastru. Exist în afara oricărei practici romantice."( În afara oricărei practici romantice) Poezia aceasta, simplă în formă și săracă pînă la urmă din punct de vedere tehnic, e reversul unei atitudini polemic-contemplative în fața descoperirii, deloc fascinate, a spectacolului vieții. Ioan Flora polemizează, în chip puțin așteptat, cu romanticii. Titlul unuia dintre volumele sale - cel mai reușit dintre toate ca mesaj, aș îndrăzni să zic -parafrazează parodic titlului poeziei de debut a lui Dimitrie Bolintineanu: O bufniță tînără pe patul morții. Volumul acesta
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
Activ ca prezență socială și responsabil din punct de vedere moral, artistul plastic iese decis din atelier, abandonează sala de expoziții sau, în cel mai bun caz, îi schimbă fizionomia obișnuită, și vine în stradă, recuperează spații uitate sau compromise, polemizează direct sau indirect cu muzeul și cu spiritul academic. Aceste mutații importante, care vizează deopotrivă oferta și consumul pe piața de artă, au în spațiul cultural românesc o semnificație particulară. De dată relativ recentă ca fenomen mai larg, cu toate că încercări
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
ei erau critici cu metode și concepții opuse, încât am și scris, fără să public, un eseu intitulat O polemică necesară. Nu mă refeream la o polemică propriu-zisă întrucât Nicolae Manolescu și Lucian Raicu s-au războit foarte puțin. Ei polemizau implicit prin ideile și practicile lor divergente. Am numit necesar acest dialog virtual deoarece ei erau reprezentativi pentru modurile principale de a face critică. Spus foarte pe scurt: prin observarea operei sau prin identificare cu actul creator. Relația cu cei
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
din perimetrul ales de el, include totuși în volumul de față prestația cântăreților români în cvasi-spectacolele de la Stockholm și Lucerna. Prezența ecourilor de presă, abundente și foarte pertinente, asigură obiectivitatea dorită de autor; excepție face doar vehemența cu care comentează, polemizează cu versiunea Andrei Șerban. Că i-a displăcut această montare este de înțeles, dar eu parcă îmi amintesc de mai multe intervenții în presă semnate de persoane cu prestigiu cultural (mai ales oameni de teatru, de litere) în favoarea spectacolului, decât
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
în care au fost publicate inițial, în diferite reviste și volume colective: unele în română, altele în italiană. Cu o solidă formație filologică, stăpînind metodele clasice ale lingvisticii și filologiei romanice, autoarea reia multe probleme fundamentale ale disciplinei, corectînd, completînd, polemizînd cu unele opinii înrădăcinate, aducînd argumente noi, întemeiate pe o minuțioasă examinare de texte. Studiile reunite în volum acoperă mai multe domenii ale lingvisticii romanice (fonetică istorică, fonetică dialectală, morfologie, lexic), dar se referă și la contextul istoric și cultural
Romanic și balcanic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12284_a_13609]
-
de la cursuri își atribuie, cu voce ridicată, un organ pe care e greu de crezut că l-ar avea. Nu fac asta pentru a atrage atenția asupra lor; discută între ele. Domni în vîrstă, corect îmbrăcați, din categoria celor care polemizează prin autobuze, te înjură ca ultimii boschetari cînd li se termină argumentele. Tinere doamne care își fac confesiuni în timp ce-și plimbă copiii în parc, cu landoul, se plîng de aventurile soților lor într-un limbaj mai deocheat decît
Cenzura publică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12365_a_13690]
-
am interzis să le public; vreau să-mi las imitatorii să flămînzească. - Spre ce se îndreaptă în prezent poezia ta? - Spre cer. Adică spre moarte. - Te-ai angajat în polemici... internaționale. Ce se întâmplă? Nu mai ai cu cine să polemizezi în România? - Dragă Alex. Ștefănescu, ești deosebit de galant în felul cum descrii lucrurile: sugerezi că eu aș fi fost cel care a atacat. De fapt, lucrurile au stat cu totul altfel: din 1990, am fost (și sînt) pe post de
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
p. 104). Scriitorul se instalează involuntar într-un paradox: detestă jurnalul ca scriitură de utilitate strict personală sau ca terapie eficientă, dar îl folosește ca mijloc de comunicare cu posteritatea, într-un sens reparator; își construiește o imagine de sine, polemizând cu contemporanii, ceea ce conduce spre o instrumentalizare publicistică a jurnalului. Camil Petrescu scrie jurnal fără să aibă încredere în acest gen de scriere. Confesiunea e un procedeu literar pentru personajele sale, dar pentru el însuși, ca autor, e absurd și
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
reușitele lui anunță performanțele estetice ale poeziei române moderne (p. 14). Prima traducere cu adevărat artistică a psalmilor în literatura română aparține, cum bine se știe (faptul e notoriu), lui Dosoftei. Din nou, Al. Andriescu are de restaurat un adevăr, polemizând de astă dată cu Eugen Negrici. Mitropolitul se conformează vocabularului psalmilor biblici, iar virtuțile textului său nu trebuie căutate în ,expresivitatea involuntară", în abaterile flagrante față de canon sau în străduința exagerată de a se supune unor reguli prozodice, în detrimentul fidelității
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
și vopselurile mitului: un mit ,contemporan", kitsch, precum cel rimelat de Dracula lui Bram Stoker. Sub narațiunea confesivă, spartă în fragmente dar aspirând, în ritmul ei sincopat, la o viziune a întregului, ghicim prin urmare dubla intenție a romancierului. El polemizează, pe de o parte, cu contrafacerile de aspect comercial ale figurii și mitologiei lui Vlad }epeș, înscriindu-l pe domnitorul valah întemnițat de Matei Corvin în fila lui de istorie. Papa Pius al II-lea, cu ale sale Commentarii, crudul
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
în 1978, la Colocviul Național de Poezie de la Iași, a rostit un discurs care a pus pe jar autoritățile, criticând inflația de lirică așa-zis patriotică și deprofesionalizarea poeților care făceau oficii de propagandă. Fără să le fi numit, Doinaș polemiza străveziu cu Tezele din Iulie ale lui Ceaușescu și cu revoluția culturală a acestuia. Mai târziu, în ședințele de Consiliu de la Uniune și la Conferința din 1981, Doinaș a fost critic până la vehemență față de linia ideologică oficială. Cum de îndrăznea
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]