105 matches
-
democrație, specific din punct de vedere istoric secolului al XX-lea (Dahl, 1997: 74). Un regim poliarhic are instituții cuprinzătoare, dînd astfel ocazia multor cetățeni să influențeze guvernarea și promovînd totodată receptivitatea din partea guvernanților. Dahl (1989: 10 ș.u.) definește poliarhia drept un regim în care: 1. Controlul asupra deciziilor guvernamentale este acordat prin constituție oficialilor aleși. 2. Oficialii sînt selectați în urma unor alegeri libere, corecte, organizate în mod frecvent. 3. Practic, toți adulții posedă dreptul de vot. 4. Practic, toți
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
chestiuni politice. 6. Surse alternative de informare sînt puse, în mod liber, prin lege, la dispoziția tuturor. 7. Oricine are dreptul să formeze partide, grupuri de presiune sau alte asociații independente de stat. Prin diferențierea unei democrații ideale de o poliarhie, Dahl face o legătură între ceea ce este și ceea ce ar trebui să fie regimul; în mod necesar, există un decalaj între cele două. Acest decalaj nu trebuie să fie o sursă de frustrare, iar într-o poliarhie bine guvernată el
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
ideale de o poliarhie, Dahl face o legătură între ceea ce este și ceea ce ar trebui să fie regimul; în mod necesar, există un decalaj între cele două. Acest decalaj nu trebuie să fie o sursă de frustrare, iar într-o poliarhie bine guvernată el nu trebuie interpretat ca o dovadă a eșecului. El stabilește un standard spre care să se aspire, un memento că pînă și o poliarhie stabilă poate tinde să se apropie și mai mult de idealul democratic. Pentru
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Acest decalaj nu trebuie să fie o sursă de frustrare, iar într-o poliarhie bine guvernată el nu trebuie interpretat ca o dovadă a eșecului. El stabilește un standard spre care să se aspire, un memento că pînă și o poliarhie stabilă poate tinde să se apropie și mai mult de idealul democratic. Pentru a putea pune în practică definiția poliarhiei, Dahl subliniază criteriile empirice (care pot fi observate) și evită criteriile idealiste vagi cum ar fi societatea "bună". Specialiștii în
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
ca o dovadă a eșecului. El stabilește un standard spre care să se aspire, un memento că pînă și o poliarhie stabilă poate tinde să se apropie și mai mult de idealul democratic. Pentru a putea pune în practică definiția poliarhiei, Dahl subliniază criteriile empirice (care pot fi observate) și evită criteriile idealiste vagi cum ar fi societatea "bună". Specialiștii în științele sociale au acceptat în mod entuziast conceptul de poliarhie al lui Dahl, prin care el clasifică toate țările lumii
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de idealul democratic. Pentru a putea pune în practică definiția poliarhiei, Dahl subliniază criteriile empirice (care pot fi observate) și evită criteriile idealiste vagi cum ar fi societatea "bună". Specialiștii în științele sociale au acceptat în mod entuziast conceptul de poliarhie al lui Dahl, prin care el clasifică toate țările lumii ca fiind mai mult sau mai puțin democratice pe o scară cantitativă unidimensională. Dar pașii necesari pentru a crea o scară cantitativă ridică probleme. Dacă unele dintre caracteristicile poliarhiei pot
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de poliarhie al lui Dahl, prin care el clasifică toate țările lumii ca fiind mai mult sau mai puțin democratice pe o scară cantitativă unidimensională. Dar pașii necesari pentru a crea o scară cantitativă ridică probleme. Dacă unele dintre caracteristicile poliarhiei pot fi ușor clasificate, de exemplu procentul de adulți cu drept de vot, altele dau naștere la discuții dacă există sau nu democrație, de exemplu dacă oficialitățile alese sînt cele care iau deciziile majore ale guvernării. Chiar dacă, într-o măsură
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
necesare pentru a da posibilitatea cetățenilor de a alege, două sau șase sau, așa cum afirmă unii politologi, a avea prea multe partide face ca guvernul să fie mai puțin responsabil în fața electoratului? Dahl (1971: 7) a dezvoltat inițial ideea de poliarhie luînd în considerare două dimensiuni ale sistemului politic competiția pentru putere și participarea politică; ele sînt logic independente și nu apar neapărat împreună. Totuși, abordarea bidimensională vine în opoziție cu încercarea metodologică de a face "poliarhia" sau "democrația" o variabilă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
dezvoltat inițial ideea de poliarhie luînd în considerare două dimensiuni ale sistemului politic competiția pentru putere și participarea politică; ele sînt logic independente și nu apar neapărat împreună. Totuși, abordarea bidimensională vine în opoziție cu încercarea metodologică de a face "poliarhia" sau "democrația" o variabilă continuă unidimensională, așa încît datele cantitative să poată fi analizate cu tehnicile statistice multivariate cunoscute. Kenneth A. Bollen (1990: 13) argumentează în felul următor: "Conceptul de democrație este continuu. Vorbim și ne gîndim aici la gradul
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
și ne gîndim aici la gradul în care democrația este prezentă". Vanhanen (1997: 34) motivează că folosirea "indicatorilor cantitativi simpli" oferă o perspectivă credibilă care exclude judecățile individuale. Însă e nevoie de judecăți individuale pentru a cuantifica unele caracteristici ale poliarhiei. Mai mult decît atît, avem nevoie de aceste judecăți pentru a putea asambla cele șapte caracteristici ale poliarhiei: se pune întrebarea dacă acestor atribute trebuie să le acordăm importanță egală sau unele sînt mai importante ca celelalte. Dorința de a
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
cantitativi simpli" oferă o perspectivă credibilă care exclude judecățile individuale. Însă e nevoie de judecăți individuale pentru a cuantifica unele caracteristici ale poliarhiei. Mai mult decît atît, avem nevoie de aceste judecăți pentru a putea asambla cele șapte caracteristici ale poliarhiei: se pune întrebarea dacă acestor atribute trebuie să le acordăm importanță egală sau unele sînt mai importante ca celelalte. Dorința de a include țări de pe întreg globul reduce puterea de comparație instituțională și, în unele cazuri, chiar validitatea datelor. Dahl
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
la 240; vezi și 1971: 243). Cererea determină oferta în științele politice, ca și în economie: cererea vizînd un indicator global al democrației a dus la clasificarea a 150 de regimuri din întreaga lume pe o scară numerică ce măsoară poliarhia (pentru metodele folosite, vezi de exemplu Dahl, 1971: apendicele A și B; Dahl, 1989: 221ș.u.; cf. Coppedge și Reinicke, 1990). La sfîrșitul anilor 1960, 26 de țări erau clasificate drept "poliarhii depline", ceea ce reprezintă 23% din totalul de țări
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
întreaga lume pe o scară numerică ce măsoară poliarhia (pentru metodele folosite, vezi de exemplu Dahl, 1971: apendicele A și B; Dahl, 1989: 221ș.u.; cf. Coppedge și Reinicke, 1990). La sfîrșitul anilor 1960, 26 de țări erau clasificate drept "poliarhii depline", ceea ce reprezintă 23% din totalul de țări examinate (Dahl, 1971: 248). În 1985, premergător prăbușirii comunismului, Dahl (1989: 240 ș.u.) a afirmat că o treime din țările lumii erau poliarhii "depline" sau poliarhii "cu rezerve minime"; aceleași criterii
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
anilor 1960, 26 de țări erau clasificate drept "poliarhii depline", ceea ce reprezintă 23% din totalul de țări examinate (Dahl, 1971: 248). În 1985, premergător prăbușirii comunismului, Dahl (1989: 240 ș.u.) a afirmat că o treime din țările lumii erau poliarhii "depline" sau poliarhii "cu rezerve minime"; aceleași criterii ar determina, fără îndoială, ca și alte regimuri să fie incluse în categoria poliarhiilor, în ziua de azi. Există o corelație strînsă între diverși indicatori cantitativi ai poliarhiei (vezi de exemplu Beetham
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de țări erau clasificate drept "poliarhii depline", ceea ce reprezintă 23% din totalul de țări examinate (Dahl, 1971: 248). În 1985, premergător prăbușirii comunismului, Dahl (1989: 240 ș.u.) a afirmat că o treime din țările lumii erau poliarhii "depline" sau poliarhii "cu rezerve minime"; aceleași criterii ar determina, fără îndoială, ca și alte regimuri să fie incluse în categoria poliarhiilor, în ziua de azi. Există o corelație strînsă între diverși indicatori cantitativi ai poliarhiei (vezi de exemplu Beetham, 1994; Bollen, 1993
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
1985, premergător prăbușirii comunismului, Dahl (1989: 240 ș.u.) a afirmat că o treime din țările lumii erau poliarhii "depline" sau poliarhii "cu rezerve minime"; aceleași criterii ar determina, fără îndoială, ca și alte regimuri să fie incluse în categoria poliarhiilor, în ziua de azi. Există o corelație strînsă între diverși indicatori cantitativi ai poliarhiei (vezi de exemplu Beetham, 1994; Bollen, 1993; Inkeles, 1991; Jaggers și Gurr, 1995). Acest lucru nu este surprinzător, în condițiile în care mulți specialiști se bazează
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
din țările lumii erau poliarhii "depline" sau poliarhii "cu rezerve minime"; aceleași criterii ar determina, fără îndoială, ca și alte regimuri să fie incluse în categoria poliarhiilor, în ziua de azi. Există o corelație strînsă între diverși indicatori cantitativi ai poliarhiei (vezi de exemplu Beetham, 1994; Bollen, 1993; Inkeles, 1991; Jaggers și Gurr, 1995). Acest lucru nu este surprinzător, în condițiile în care mulți specialiști se bazează în mare măsură pe Dahl. Fiind dat un indicator cantitativ al poliarhiei, se pot
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
cantitativi ai poliarhiei (vezi de exemplu Beetham, 1994; Bollen, 1993; Inkeles, 1991; Jaggers și Gurr, 1995). Acest lucru nu este surprinzător, în condițiile în care mulți specialiști se bazează în mare măsură pe Dahl. Fiind dat un indicator cantitativ al poliarhiei, se pot folosi procedurile statistice cunoscute pentru a stabili condițiile economice, sociale și instituționale în care poliarhia se regăsește sau nu. Cînd analiza include toate țările la singur un moment în timp, a explica modul cum au ajuns pe aceeași
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
lucru nu este surprinzător, în condițiile în care mulți specialiști se bazează în mare măsură pe Dahl. Fiind dat un indicator cantitativ al poliarhiei, se pot folosi procedurile statistice cunoscute pentru a stabili condițiile economice, sociale și instituționale în care poliarhia se regăsește sau nu. Cînd analiza include toate țările la singur un moment în timp, a explica modul cum au ajuns pe aceeași poziție în clasament țări ca Marea Britanie și Germania, de exemplu, nu este o acțiune validă. Încercările de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
mai vechi, sau de a se concentra pe perioada de după 1945, ignorînd astfel impactul pe care l-au avut cele două războaie mondiale și tot ceea ce s-a petrecut în prima jumătate a secolului al XX-lea. Concentrarea exclusivă asupra poliarhiei o transformă în singura stea de pe firmamentul politic, spre care ar trebui să se îndrepte toate regimurile. Dar identificarea condițiilor favorabile instalării democrației nu rezolvă problema democratizării: cum devine o țară democratică? Și de unde vine ea? Una din deficiențele scării
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
stea de pe firmamentul politic, spre care ar trebui să se îndrepte toate regimurile. Dar identificarea condițiilor favorabile instalării democrației nu rezolvă problema democratizării: cum devine o țară democratică? Și de unde vine ea? Una din deficiențele scării pe care se măsoară poliarhia este că nu oferă nici o caracterizare a regimurilor nedemocratice. De exemplu, Przeworski și colegii (1996: notă la 52) elaborează o clasificare dihotomică a regimurilor sînt sau nu sînt democratice astfel că "dictatura este doar o categorie reziduală, poate mai bine
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
terminologie nu face diferențe explicite între dictaturi și nu toate regimurile autoritare sînt dictaturi, blînde sau de alt fel. Realitatea diferită a unui regim comunist nu poate fi ușor determinată de o scală construită să măsoare elementele pozitive ale unei poliarhii. Regimurile comuniste nu numai că nu au fost democratice: ele doreau să creeze un nou tip de regim, marxist-leninist. Așa încît procesul democratizării într-un regim post-comunist nu poate fi tratat la fel ca lupta unei poliarhii bine guvernate de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
pozitive ale unei poliarhii. Regimurile comuniste nu numai că nu au fost democratice: ele doreau să creeze un nou tip de regim, marxist-leninist. Așa încît procesul democratizării într-un regim post-comunist nu poate fi tratat la fel ca lupta unei poliarhii bine guvernate de a deveni și mai democratică. DEMOCRAȚIA ÎN COMPETIȚIE Ipoteza lui Churchill este atît comparativă, cît și competitivă. Ea admite că există multe feluri diferite în care o țară poate fi guvernată; de aceea democrația nu poate fi
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Scandinavia și Marea Britanie, supremația legii era o precondiție a introducerii democrației, precedînd-o cu atîtea generații, încît semnificația ei a fost aproape complet ignorată de teoreticienii actuali ai democrației. Aderarea la principiile supremației legii nu este stipulată de către Dahl printre condițiile poliarhiei: preexistența ei este subînțeleasă. Alegerile sînt un al doilea element critic al democrației. Joseph Schumpeter (1952: 271) definește în mod clasic democrația drept alegerea guvernului prin intermediul "competiției libere pentru un vot liber". Ca și John Stuart Mill, Schumpeter era în favoarea
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
ele reprezintă calități diferite ale guvernării. Tot ceea ce putem spune este că ele diferă. Definițiile democrației au în mod invariabil multe în comun, deși diferă în priorități și accente. Abordarea idealistă se potrivește în special unei democrații stabile; comparînd o poliarhie sigură cu democrația ideală apare competiția dintre bun și mai bun, putîndu-se așadar încuraja un cerc virtuos al îmbunătățirii continue a instituțiilor democratice. Într-o democrație nouă, însă, abordarea trebuie să fie diferită. Cînd oamenii de știință dintr-o democrație
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]