44 matches
-
pentru scurt timp cu această frânghie. A desfăcut desaga și mi-a întins un păhăruț de teracotă, astupat cu un smoc de lână. L-am deschis și am văzut niște granule maronii, cele mai mari dintre ele având mărimea unghiei policarului. Erau treizeci la număr, nu arătau îmbietor, dar miroseau frumos. - Când durerea o să devină insuportabilă, folosește astea, una pe zi. Ia un tăciune și pune-l într-o farfurioară de metal; apoi soțioara trebuie să stea cu fața deasupra jăraticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
peste bulgărele de noroi, a scos pe urmă acul cel mare din mosor, mi l-a pus în mână și mi-a spus c-ar mai fi acum nevoie numai de-un pic de sânge, să-mi înțep cu acul policarul și să las să picure trei stropi de sânge peste firul de păr. Acul era atât de ascuțit, încât nici n-am simțit împunsătura, nu m-a durut decât când am scos acul și au început să se prelingă picăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ci asimetrică, a cărei rotunjime era mai îngroșată într-o parte, cu o ușoară striație și avea culoarea unui albastru nocturn saturat. Acum era rândul meu să-mi târâi cizmele până la Armin, care a luat-o între degetul arătător și policar, privind-o îndelung, apoi spuse: O mărgică de sticlă și atât - asta e nouă. Și o aruncă. Dar mișcarea fusese atât de dirijată și de bine stăpânită, încât îi simțisem intenția, iar privirea i se făcuse chiar mai tăioasă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a oferit această slujbă. Prin femeia aceea, Alice Hastings, pe care am cunoscut-o întâmplător în tren. — Cred că vei descoperi că a fost un aranjament. Findlay scosese de undeva o scobitoare și își scotea cu ea murdăria de sub unghia policarului. Dar n-o văzusem în viața mea. Și ai mai văzut-o de atunci? — Nu, n-am mai văzut-o, cel puțin atât cât să merite să vorbesc despre asta. Cam ciudat, nu? În cât timp? În opt ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu ei. Îi cojești. Le deslipești coaja. Faci asta din copilărie. Poate că o fac din copilărie, dar astă-seară n-am făcut-o, te asigur. — Hai, zău. Chiar acum ai unul în mână. Roddy mângâie strugurele între un deget și policar - îl simți neted și uleios fără pieliță - apoi îl aruncă în gură. Închise dinții pe el, dar în loc de eliberarea așteptată a siropului proaspăt și aromat pe limbă, simți o fleșcăială cauciucoasă și gura i se umplu cu un gust înfiorător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
intrărilor, am socotit că economia și mîndria civică a acestei relicve geo-politice erau devotate escrocării statului spaniol, spălării de bani și contrabandei cu parfumuri și produse farmaceutice fără taxe. Stînca era mult mai mare decît mă așteptasem, Înălțîndu-se ca un policar, simbolul local al Încornoraților, În nasul Spaniei. Tavernele lascive aveau un farmec viril, asortîndu-se prin asta cu șalupele din port, ale căror motoare puternice se răceau după cea mai recentă cursă de viteză dinspre Maroc. Pe cînd ele se Îndreptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe tabloul de bord, bucurîndu-se de cursa dezordonată și direcționîndu-mă prin străzile Înguste către Paseo Maritimo. MÎna lui o Înșfăca din cînd În cînd pe a mea ca să cîrmească Porsche-ul pe lîngă vreun scuter În derivă, făcîndu-mă să-i simt policarul și indexul supradezvoltate, de tenisman profesionist, aceeași combinație care-și lăsase amprenta În gîtlejul meu. Degetele, precum cheile, aveau o semnătură unică. Ședeam lîngă omul care mă strangulase pînă aproape să-mi dau sufletul, și totuși mînia mea cedase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Etienne Profesor de antropologia dreptului la Universitatea Paris I DREPT ȘI CULTURĂ LUCRECE André Sociolog și scriitor ARTĂ ȘI INTERCULTURALITATE, CREOLITATE, NEGRITUDINE MARCHAND-TONEL Xavier Profesor agregat de științe economice și sociale la Universitatea Toulouse I CETĂȚENIE (codul Î), COTE, MORAVURI POLICAR Alain Profesor agregat de științe economice și sociale la Universitatea din Limoges CASTĂ, CETĂȚENIE, DIALOG (principiul Î), DIFERENȚĂ (dreptul la Î), DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), DREPTURILE OMULUI, ETNICITATE, MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, RASĂ, RECUNOAȘTERE (politică de Î), SOLIDARITATE REY Jean-François Profesor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sunt de vină oamenii Înșiși, ignoranța lor, egoismul lor, dorința de câștig și violența lor” (ibidem, p. 80). Se vede clar că este vorba Înainte de orice altceva despre introducerea În chestiunile sociale a considerațiilor morale (pentru mai multe detalii, vezi Policar, 1998). O politică a viitorului? Această moralizare a raporturilor sociale o găsim În mod explicit la Durkheim, așa cum pe bună dreptate remarcă Bruno Karsenti citând pasajul următor din Despre diviziunea muncii sociale (Karsenti, 1997-1998, p. 90, nota 14): „Pe nedrept
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
coordonatori), La Solidarité: un sentiment républicain?, Paris, PUF, pp. 55-69. LEROUX Pierre (1840), De l’Humanité, Paris, Perrotin. — (1859), La Grève de Samarez, Paris, Dentu. NICOLET Claude (1982), L’ Idée républicaine en France (1789-1924). Essai d’histoire critique, Paris, Gallimard. POLICAR Alain (1998), „Sociologie et morale: la philosophie de la solidarité de Célestin Bouglé”, in FERREOL Gilles (coordonator), Intégration, lien social et citoyenneté, Villeneuve-d’Ascq, Presses universitaires du Septentrion, pp. 287-320. RUBY Christian (1997), La Solidarité, Paris, Ellipses. SMITH Adam (1860), Théorie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ei, dacă nu chiar a străbunicii), pe care, când nu era nimeni în cameră, o mângâia, își trecea fiecare deget, pe rând, prin ansa-i aurie, o râcâia ușor cu unghia în colbuitele intrânduri, întârziind minute bune, cu indexul sau policarul, în interiorul alb al ei, dându-i ocoale nesfârșite, de parcă l-ar fi șlefuit, precum un maâtre bimbelotier, concavitatea sidefie a unei scoici, a unui ghioc. — Bănuiți, domnule profesor, îl întrebă Nora, arțăgoasă, pe Vasile, de ce crapă din senin un vas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
cu ochiul la Nora ce-și vârâse mâna-ntre tot mai umedele-i coapse și-n fanta lacomă pubiană, eliberată pe de-a-ntregul de șnurul pudicilor tanga, în care indexul și mediul, crispate dârz și alipite, pătrunseră străafund, pe când rugosu-i policar, precum radula unui melc (a unui limax maximus, să zicem), îi mângâia din deal în vale,-n accelerando, omușorul, făcând-o să leșine-n valuri, în timp ce stânga-i desfăcuse propriul corsaj, apoi sutienul, lăsându-i gol unul din sânii cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Universitaires de France, Paris, 1993, pp. 59-66 Petit, Annie, "De Comte a Durkheim: un heritage ambivalent", în: Borlandi M.& Mucchielli L.(coord.), La sociologie et sa méthode. Les Règles de la méthode un siécle aprés, L'Hartmattan, Paris, 1995, pp. 49-70 Policar, Alaine, "Emile Durkheim", în: Ferreol Giles (coord.), op.cit., pp. 151-185 2.2 Georg Simmel (1858-1918) Viața. S-a născut de mărțișor, la 1 martie, în orașul Berlin. Tatăl său, Ewald Simmel, era fondator și coproprietar al unei fabrici de ciocolată
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
tot așa păstra ea tot ce Îndrăgise sufletul ei. O văd foarte limpede șezând la o masă și examinând senină cărțile de joc Întinse Într-o pasiență: o văd cum stă cu cotul stâng pe masă, proptindu-și obrazul de policarul liber al mâinii stângi, În care ține o țigară aproape de buze, În timp ce Întinde mâna dreaptă spre cartea următoare. Pe inelar sclipesc două verighete - a ei și a tatei, care, fiindu-i prea largă, este legată de a ei cu o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
uriașele mănuși Îndesate acolo. Aud zăpada scârțâind sub cizmele lui de pâslă, În timp ce se ocupă de bagaje, aud hamurile zornăind, apoi aud cum Își ușurează nasul printr-o manevră dibace de stoarcere și scuturare executată de unul din degete și policar, În timp ce ocolește cu pași grei sania. „Madmazelia“ - cum Îi spune susținătorul ei - se urcă Încet, cuprinsă de negre presimțiri, agățându-se de el, Înfricoșată de moarte să nu cumva să plece sania Înainte de a-și adăposti În ea formele pline
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și când tălpi de pantofi și auzi bocănit de pași uneori îi întâlnim în lift pe-acești vecini ne salutăm pieziș cu împărtășitul sentiment de-a fi niște intruși nu-i nimic nu-i nimic pe butonul liftului rotești îndelung policarul până când contactul prinde și magaoaia se smucește brusc și urcă țiuind pe terasă în ploaia fără martori în vântul fără reazem în spațiu cine vom fi noi peste o lună cine poate acoperi cu tălpile lui întinderea parisului cine a
Poezii by Constantin Abăluță () [Corola-website/Imaginative/5362_a_6687]
-
lui Mihail Pascaly. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la "Familia", era sufleor și copist în trupa lui Iorgu. Din 1873 până în 1875, Caragiale a colaborat la "Ghimpele" cu versuri și proză, semnând cu inițialele "Car" și "Policar" ("", fabulă antidinastică). La 7-8 ianuarie 1889 s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
octombrie 1873, la ziarul "Telegraful", din București, unde ar fi publicat rubrica de anecdote intitulată "Curiozități". Apropierea de ziaristică este confirmată, cu certitudine, odată cu colaborarea la revista "Ghimpele", unde și-ar fi semnat unele dintre cronici cu pseudonimele: "Car" și "Policar", în care sunt vizibile vioiciunea și verva de bună calitate. Numele întreg îi apare la publicarea de la 1 octombrie 1874 a poemului "" în "Revista contemporană". În numărul din luna decembrie 1874 al revistei, numele lui Caragiale a apărut trecut printre
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
terțiare sau remigele scapulare sunt inserate pe marginea posterioară a stilopodului (brațului) de-a lungul osului humerus, acoperind umărul și partea superioară a spatelui. Ele nu se pot distinge de cele secundare decât la zburătoarele mari. Remigele policiare sau remigele policarului sunt niște pene mărunte, tari, care se inserează în lungul oasele corespunzătoare primului deget al autopodului aripii, de regulă în număr de 3-4, rareori 5 sau 6 (la "Menura"). Ele poartă numele de alula sau spuria și servesc pentru a
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]