38 matches
-
de 158, o sî-u-tă cin-ci-ze-ci și op-tî, zice el asistenței radioase și înmărmurite de admirație. Simt adorația mulțimii cum suie și mă învăluie acolo, pe altar - ei bine, nu m-ar mira prea tare ca, după ce-și termină Rabbi poliloghia, oamenii să mă ridice pe umeri și să mă poarte în jurul sinagogii ca pe însăși Tora, să mă plimbe cu un aer grav de colo-colo prin templu, în timp ce membrii comunității se îmbulzesc să atingă cu buzele vreo părticică din costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cer, e cer.“ Catastrofei unei lumi anaerobe, apneice sau asfixiante, exprimată prin (d)enunțul „Negru capac e nearisirea“, i se opune respirația libertății, exprimată prin enunțul „Aerisirea e necapac“. De aici, și maxima urgență a aerisirii: „Urgent, aer!“ — Până aici, poliloghia dumneavoastră, stimate domnule profesor, are o urmă de bun-simț, o noimă. Numai că palindromul, compus sub ochii noștri, începe, cam aiurea în tramvai, cu „E anul, anul, avo! Totul e creat“, sfârșind, tot cam aiurea în tramvai, prin „Ce lut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
ajuns. De restul nici nu mai are rost să vorbim. Am avut și-așa parte de prea multă vorbărie. Să vă vedem pe amândouă (pe Aglaia n-o mai pun la socoteală) cum o să vă descurcați cu mintea și cu poliloghia voastră și o să vedem, mult stimată Alexandra Ivanovna, dacă o să fii fericită cu onorabilul dumitale domn... A! exclamă ea, văzându-l intrând pe Ganea. Uite că mai vine încă o alianță matrimonială. Bună ziua! răspunse ea, la plecăciunea lui Ganea, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
într-un personaj n-o facem neapărat ca să ne ascundem, ca să ne camuflăm, ca să mințim, nici vorbă de așa ceva, ci „doar“ ca să spunem niște adevăruri despre noi înșine care altfel niciodată nu ar fi rostite. Înțelegeți ce vreți din această poliloghie. Mut rămâne, până la urmă, pentru mine o carte ca o piatră de hotar sau de poticnire. Ironia face ca adresa mea de mail să înceapă tot cu mut. Mi-a făcut-o un coleg și bun prieten, căruia i-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
preluat ștafeta. Zadarnic am tăgădui-o: prezentul ne mână din urmă; nici eu nu-s Meng Tzi, dar nici numărul ascultătorilor săi, mulți și cumpătați, nu-l depășește aievea pe cel al harnicelor furnici care subminează lumea. Nu-s orator: poliloghia Îmi va fi scurtă ca a piticului; n-am nici un instrument cu cinci coarde: pelteaua Îmi va fi tulbure și fadă. Chiar dacă ați Încerca pe trupul meu cele mai rafinate instrumente de tortură din tezaurul acestui palat versabil, eu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sinea lui că era o muncă de ocnaș să le întocmești, niciodată nu i-a plăcut să facă așa ceva, a evitat cît a putut de mult să alcătuiască rapoarte, cîteva cuvinte bine găsite, sugestive, cuprinzătoare, făceau cît zece pagini de poliloghie, dar cu toate astea nu avea altă cale acum. Se schimbaseră și vremurile, Serviciul, chiar dacă era al său, devenea din ce în ce mai mult o parte integrantă a uriașului mecanism care era statul, așa cum și el reușea, din ce în ce mai greu, să-și păstreze autonomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar putea, de altfel, să aspire mai toți inșii de-o anume vârstă din aria (ș)lagărului păcii, ce trebuiau să-ncheie orice jalbă, adică cerere, cu magica formulă „Trăiască lupta pentru pace!“. — Pornisem de la filoelenism, întrerupse Carmen, cu bun-simț, poliloghia asta fără capăt, și iată-ne la pacifismul roșu... Sau verde, zise Nora: la Green Peace! Ce urmăreați, în fond, cu grecitatea, stimate dom profesor Elisav? — O să vedeți, răspunse el, zâmbind, în episodul următor. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
detalii. Danny plusă în continuare, simțind că durerile i se mai potoliseră, și își frământă permanent mânecile hainei de piele, de parcă ar fi fost un al doilea strat al pielii proprii. Inventă povești bazate pe realitățile comunicate de Considine: o poliloghie despre felul cum își pierduse crezul politic, despre perioada lui de cuceritor pătimaș al gagicuțelor comuniste din fotografiile lui Consindine, despre lunga lui odisee de-a curmezișul țării și despre cum ura de sine și dorința de a vedea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și să bată mătănii în fața bunului Dumnezeu până li s-o crăpa naibii ori fruntea, ori dușumeaua casei, îndobitocindu-se atât de tare încât să devină o turmă anonimă, ușor de muls și de condus. Unde dracu’ este comunismul în poliloghiile acestea, muritor profan, mă dau bătut și-mi umblă mintea numai pe calea bătătorită și sigură a logicii, ceea ce este o erezie, nu-i așa? Deci după câte se vede, poate de aceea Marx nu a purtat niciodată barbă „a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
falsă bătrîna proxenetă sulemenită, cănită și magiunită și să se hotărască odată a-i da un categoric adio-oriental, precum merită o așa paciaură lipsită de cea mai elementară omenie [...]. Așadar, meditează, spălîndu-te de urmele necuratului contact [...]. Scuză-mi, dragă Mihalache, poliloghia (trivială, poate)." Cu trei ani înaintea morții, pare că Ion Luca își face mea culpa într-o scrisoare de felicitare către bătrîna proxenetă: "Un școlar puțin însemnat, care a știut mai mult să te supere decît să se folosească de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pe unde nu gândeai P-acolo-l întîlneai. Tiptil, pe jos și călare, Prin târg și prin mahalale; Uneori în port turcesc, Alteori călugăresc. Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovei întîmplare de vornicul Alexandru Beldiman are aerul unei poliloghii umoristice, fiind de fapt o cronică a răzmeriței de la 1821. Autorul vedea lucrurile la modul sublim și socotea că ar fi avut nevoie de concursul lui Heraclit și al lui Young: Aice am trebuință pe Iraclit să aduc. Starea Moldovei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de suspensie indică "impaciența", graba de a ajunge la esențial, măiestria potrivirii procustiene a conținutului la formă prin înlăturarea fără milă a balastului tipografic, stârpirea "spanacului" din propriile texte pândite de pericolul prolixității. Considerăm așadar că aceste expresii ale suprimării poliloghiei sau a "chisturilor textuale" (Ph. Hamon), pot fi văzute ca mărci stilistice clare ale caragialismului. Consecința idealului de esențializare și concentrare maximă a fost concretizată la Caragiale în preferința pentru formulele literare de mici și foarte mici dimensiuni, de la cele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Țepeneag], CNT, 2001, 35-37, 40, 43, 44, 46-52, 2002, 15, 36; Gheorghe Glodeanu, Dumitru Țepeneag în interviuri, JL, 2001, 11-16; Nicolae Bârna, Yoknopatamangaphawa, liniștea sufletului și „finalul deschis” etern, APF, 2001, 12; Nicolae Bârna, „Iliada”, „Odiseea” și... „Miorița” sau Despre „poliloghia” necesară, VR, 2001, 12; Bârna, Comentarii, 119-132; Behring, Scriit. rom. exil, 182-199; Marian Victor Buciu, Promptuar. Lecturi post-totalitare, Craiova, 2001, 73-98; Cristea-Enache, Concert, 161-168, 360-363; Nicolae Oprea, Opera și autorul, Pitești, 2001, 81-109; Pop, Viață, 63-74; Popa, Ist. lit., II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]