251 matches
-
de pe care a fost aruncat, ci, după câteva momente de șovăire, începea să înoate spre cel mai apropiat uscat, chiar dacă acesta se află la mii de mile distanță. Acest formidabil și inexplicabil simt de orientare al porcilor le permitea căpitanilor polinezieni să aleagă drumul cel bun, insă prezenta un inconvenient major: de cele mai multe ori, rechinii care dădeau târcoale prin preajmă sau chiar temutele baracude nu-i lăsau suficient timp bietului dobitoc să se hotărască încotro să pornească, incluzându-l în prânzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că un bun navigator să fie nevoit să recurgă la asemenea trucuri, căci chiar și un ocean atât de întins precum Pacificul de Sud, care pentru majoritatea marinărilor de pe alte meleaguri nu era decât o întindere pustie de ape, pentru polinezieni reprezenta un loc în care, în condiții normale, se puteau orienta fără prea mare dificultate. Aceasta se explică prin faptul că, în timp ce pentru alți marinari o insulă nu reprezintă altceva decât o bucată de pământ, a cărei mărime nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se puteau orienta fără prea mare dificultate. Aceasta se explică prin faptul că, în timp ce pentru alți marinari o insulă nu reprezintă altceva decât o bucată de pământ, a cărei mărime nu este dată decât de suprafață aflată deasupra valurilor, pentru polinezieni orice insula oferea o serie de elemente care puteau fi recunoscute de la pește patruzeci de mile de coastele ei. Zborul păsărilor, sunetul valurilor, reflecția norilor, speciile de pești sau de alge care pluteau într-un sens sau altul - fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îi urma și, de cum pășiră pe nisip, femeile îngenuncheară, sărutându-le mâinile, iar bărbații îi băteau prietenește pe umăr, încercând să se facă înțeleși într-o limbă guturala și absolut imposibil de descifrat. Totuși, primul lucru care le atrase atenția polinezienilor fu faptul că oamenii aceia - mai ales femeile - miroseau a măruntaie de rechin, o putoare acidă, pătrunzătoare, care provenea, din câte puteau ei să-și dea seama, de la hainele lungi pe care le purtau. Existau însă și lucruri care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fel ca și părul lor lung, care părea să nu mai fi fost spălat de luni sau chiar de ani de zile. Dar toate acestea trecură pe planul al doilea atunci când, la numai câteva ore după ce puseseră piciorul pe insulă, polinezienii descoperiră, uimiți, că străinii aduseseră cu ei și un mare număr de rozătoare oribile, de aproape o jumătate de metru lungime și cu un aer agresiv, care obișnuiau să se folosească de întunericul nopții pentru a se arunca, toate deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi în stare, cu puțin noroc, să o repare, folosind pentru această marea cantitate de lemn de excelență calitate rămasă din corabie. Îl surprinse totuși să constate că încheieturile bărcii, ca și cele ale corabiei, nu erau cusute după obiceiul polinezian, ci stăteau laolaltă mulțumită unor ace lungi făcute dintr-un material extrem de rezistent, asemănător celui din care erau făcute cutițele, crucile și monedele pe care li le dăruiseră cu atâta generozitate. — Nu încape îndoială că sistemul acesta ușurează foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în recuperarea bărcii, desi celălalt insistă să fie primit - împreună cu oamenii lui - la bordul Mararei. Fermitatea care se putea citi în ochii Navigatorului-Căpitan, care refuză din cap, îl făcu până la urmă să accepte propunerea, astfel că la amiază spaniolii și polinezienii își uniră eforturile și traseră barcă pe plajă. Era solidă, avea vreo șapte metri lungimepe doi lățime și un catarg la care putea fi adaptată una din velele galionului și, cu toate că se găsea într-o stare destul de proasta, datorită marginilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai mult vânt decât ar fi putut visa vreodată orice Navigator-Căpitan din Bora Bora. Marara deveni atunci navă cea mai rapidă care traversase vreodată Micronezia și, după ce se asigurară că nu aveau la bord șobolani, păduchi, căpușe sau ploșnițe, fericiții polinezieni se despărțiră de urât mirositorii naufragiați spanioli, îndreptându-se, încă o dată, spre largul oceanului. În sfârșit, o insulă înaltă! exclama Miti Matái, paisprezece zile mai tarziu. —Unde? se miră Tapú Tetuanúi, ai cărui excelenți ochi nu distingeau decât monotonia mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mișcă din loc? Și cum putea un om normal să-și dea seama că adâncimea și mișcarea valurilor s-au modificat? Era ceva ce ținea de vrăjitorie! Sau mai bine zis de magie; acea magie care le permisese vechilor navigatori polinezieni să devină stăpânii absoluți ai unei treimi din planetă. Circumferință acestei planete de-a lungul ecuatorului este de trei sute șaizeci de grade și, dintre acestea, exact o sută douăzeci corespund distanței care separă coastele peruane de cele ale Noii Guinee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să devină stăpânii absoluți ai unei treimi din planetă. Circumferință acestei planete de-a lungul ecuatorului este de trei sute șaizeci de grade și, dintre acestea, exact o sută douăzeci corespund distanței care separă coastele peruane de cele ale Noii Guinee. Polinezienii stăpâneau așadar o treime a lumii, si o făceau datorită acestei magii care îl obseda atâta pe Tapú Tetuanúi, încât visa să devină și el un vrăjitor care să poată, la fel ca fabulosul Miti Matái, să descopere insulele ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pipai, le mirosi și cugeta îndelung, Miti Matái comenta, în așa fel încât să-l audă cu toții: Vin după noi, si nu pot fi la mai mult de douăzeci de mile depărtare. Încă o dată, magie curată. Magia aceea a navigatorilor polinezieni, dusă până la ultimele extreme de sofisticare, iar Tapú Tetuanúi, perplex, simți iarăși că îl apucă amețeala. —Cum ți-ai dat seama? Căpitanul Mararei se mulțumi să arate ceea ce tocmai studiase: — Ce vezi aici? întreba. — Un cap de pește zburător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a mânca acest animal, care altfel le era permis doar celor din familia regală și Marelui Preot. Printr-o tradiție general acceptată, a cărei origine se pierdea în negura timpului, animalul sfânt Honú era strict interzis pentru marea majoritate a polinezienilor, iar această interdicție era atât de adânc înrădăcinată, încât unii dintre cei care aveau posibilitatea să o încalce, la un moment dat, fără a fi pedepsiți, preferau totuși să o respecte în continuare, în ciuda permisiunii exprese primite de la cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vânători înnăscuți, obișnuiți să ia urma prăzii. În noaptea aceea, nimeni nu dormi în insulița, în parte datorită tensiunii la gândul că dușmanul se apropie, dar și pentru că încercau să-și amintească ce făcuseră în timpul de când sosiseră acolo. Din fericire, polinezienilor nu le place să pătrundă în interiorul insulelor, nici să se cațere pe crestele munților, ducându-și, în general, viața cotidiană pe o fâșie extrem de îngustă de țărm, astfel că războinicii nu avură probleme prea mari să curețe insula, lăsând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ce sunt, au fost în stare să găsească singură insula care există pe zeci de mile de ocean de jur împrejur. Dar cum înțeleptul lor rege prevăzuse că așa se va-ntâmpla, răzbunătorii Te-Onó erau acolo dinainte, așteptându-i. Dacă polinezienii ar fi cunoscut șahul, Octar s-ar fi felicitat pentru precizia cu care prevăzuse mișcările rivalului sau, deși ar fi fost nevoit să admită că acesta își făcuse apariția cu mult mai devreme decât s-ar fi așteptat el. Octar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
foarte bătrân și împărțea doar cu slujnica spațioasa casă cu ferestre închise. Venisem ca să-i văd colecția de idoli. Holurile și pereții erau plini de creaturi stacojii, măști striate în alb-cenușiu, statui ce reproduceau anatomii dispărute, zei ai Oceaniei, scalpuri polineziene, scuturi ostile de lemn, îmbrăcate în blană de leopard, salbe de colți feroce, vâsle de schifuri ce au străbătut ape norocoase. Cuțite violente înfiorau pereții cu lamele lor argintii șerpuind în întuneric. Am observat că zeitățile masculine de lemn se
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
au stilul lor "brigand", îi apar acum lipsiți de scrupule și omenie. Toți paukeriștii valahi erau fiii stalinismului satrapic, asiatiac"; "erau niște febrile păsări răpitoare". Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, deveniți un adevărat laitmotiv, "aveau o mentalitate tribală de polinezieni". Ei alcătuiau un "trio tribal". Pe Ana Pauker a cunoscut-o pe parcursul anilor 1936-1956. Conversațiile se desfășurau în germană, franceză și mai rar în românește. S-a dovedit de o mare cruzime. Despre un anume dușman politic se arăta necruțătoare
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
46 sau la telefoanele: 0256-490 544 sau 201 453. MONICA DIANA PAVEL „Fii Bamboocha!“ l Platformă de comunicare Compania „Coca-Cola România“ a lansat o nouă platformă globală de comunicare pentru produsul Fanta. Conceptul creativ are la bază cuvântul de origine polineziană „Bamboocha“, acesta însemnând „uriaș, imens“. „Bamboocha“, spun cei care au gândit noua platformă, este o atitudine, o stare de spirit, o filozofie de viață. „Fii Bamboocha! Trăiește viața din plin! “ este îndemnul adresat tuturor consumatorilor de Fanta. „Bamboocha este un
Agenda2005-17-05-general9 () [Corola-journal/Journalistic/283611_a_284940]
-
înfățișează privirilor în splendoarea ei stâncoasă ridicându-se misterios din marea pustie ca țesătura eterică pe care o creează o baghetă magică. Cu conturul ei colțuros seamănă cu insula Montserrat din Antile și parcă-ți închipui că acolo niște cavaleri polinezieni păzesc, cu rituri stranii, mistere pe care nu-i legiuit ca oamenii să le cunoască. Frumusețea insulei se dezvăluie pe măsură ce apropierea îți arată forme mai distincte ale vârfurilor sale fascinante, dar își păstrează secretul când treci cu vaporul pe lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și părul alb. Era genul de om care-ți stârnește pe loc simpatia. Ne-a primit imediat într-o cameră pe care ai fi putut foarte bine s-o găsești într-o casă din Franța, și vreo două dintre curiozitățile polineziene expuse acolo aveau într-adevăr o înfățișare ciudată. Mi-a apucat mâna în mâinile lui imense și m-a privit cordial, deși în ochii lui se citea o mare viclenie. Când i-a strâns mâna căpitanului Brunot s-a interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o legendă a locului : zice-se, o regină a unui neam de femei frumoase, amazoană în variantă nord-americană, cu ceva miros de pulbere și colt fumegând, în fapt cârmuitoare a unui neam eteroclit prin sângele căreia curgea din belșug sânge polinezian - ba chiar dinspre antipozi și care se recomanda stăruind răspicat și poruncitor, cu mândrie și nesfârșită grație trisilabică, cu numele de CA-LA-FIA, tot ea ocrotitoare și a teritoriilor din dreapta Indiilor, nu departe de “Paradisul Pământesc” ... Californienii au fost întotdeauna un
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
ori de nesățioșii zei azteci), au și meritul de-a fi îndrumat pașii proaspătului biped pe terenul virgin al artei. Putem oare să ne închipuim ritualurile omului primitiv (ceva foarte asemănător cu cele ale șamanilor și ale magilor africani ori polinezieni), lipsite de aspectul decorativ al țopăielilor și urletelor, ce se vroiau dans și muzică? Căci, în mod sigur homo ludens l-a precedat și apoi a coexistat cu homo sapiens... „Dar”, se poate obiecta, „de ce să ne oprim la neîndemânatecul
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
mai vezi câte o biserică mai veche sau un muzeu (cum ar fi Muzeul Te Papa în Wellington, Canterbury Museum în Christchurch sau Auckland Museum), dar gândiți-vă: europenii au venit aici doar pe la sfârșitul secolului 18, iar maorii și polinezienii au un alt fel de a-și transmite produsele culturale. Pe cale orală, prin cântece, tradiții și ritual. Sunt, în schimb, multe sculpturi (în special în lemn) maore. Și da, aș putea spune că sunt foarte mândri de istoria lor, asimilându
AM INVATAT DE LA NOUZEELANDEZI VALOAREA RELATIILOR UMANE BAZATE PE INCREDERE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356780_a_358109]
-
este prima literă a numelui cerului la iranieni bag, în tungusă buga, dravidiană *ban „cer“. Despre en (= n) ne gândim la începutul cuvântului „cer“ în mongolă naga (= sumer. an). L în arabă (el) se poate explica prin langi „cer“ în polineziană, langit în indoneziană. Tot așa d (-da, -de în turcă, di în indoneziană) le deducem din dang „cerul“ lituanian, dar și i.e. *dieu „cer“. În sfârșit, k „către“ (indonez. ke „la“) pare a fi din i.e. dacic *ker „cer“ (egipt
ORIGINEA UNOR PREPOZIŢII de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369925_a_371254]
-
în kamilaroi, Australia, față de galan, soarele în guuguymithir (Australia). 7)Gara/garra în hausa, Nigeria, turkmen garinja seamănă cu garri ”s.” în ngadjon, Australia (mai departe „s.” Înseamnă ”soare”). 8)Udmurtul kut, ciuvaș katka se apropie de kot ” s.” în polineziană, melaneziană și etr. kath. 9)Ungurii numesc această insectă hangya, cu etim. nec. pe care noi îl comparăm cu astrul kanga în koyo, Congo (pentru k>h vezi kal, kala ”pește” în limbi înrudite, față de hal în maghiară).10) Furnica
ANT de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369927_a_371256]
-
este prima litera a numelui cerului la iranieni bag, în tungusă buga, dravidiana *ban „cer“. Despre en (= n) ne gândim la începutul cuvântului „cer“ în mongola naga (= sumer. an). L în arabă (el) se poate explica prin langi „cer“ în polineziana, langit în indoneziana. Tot asa d (-da, -de în turcă, di în indoneziana) le deducem din dang „cerul“ lituanian, dar și i.e. *dieu „cer“. În sfârșit, k „către“ (indonez. ke „la“) pare a fi din i.e. dacic *ker „cer“ (egipt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]