55 matches
-
înconjurată de o amplă fortificație țărănească și întărită cu turnuri, care înglobează și o veche capelă gotică, probabil din sec. XIV. Are un turn-clopotniță masiv, situat la circa 2 m vest de biserică, clopotul fiind turnat în anul 1515. Altarul poliptic, executat de Vincentius (1521), se află în prezent la Biserica Evanghelică-Luterană din Cincu. Lucrări de renovare, transformare și adăugire au fost făcute în anii 1575, 1630, 1658, 1698, 1701,1718, 1763, 1791, 1824, 1878, 1919, 1998 și 2000. Fortificația În
Moșna, Sibiu () [Corola-website/Science/301721_a_303050]
-
care erau incluși și pictorii. Au dreptul de afi admiși în breaslă doar cei care au realizat ceva în domeniul picturii și care pot plăti taxa de înscriere. În această perioadă Masaccio începe să lucreze pentru Masolino di Panicale la polipticul pentru biserica "Santa Maria Maggiore", prima sa operă cunoscută. Făcând o călătorie în Ungaria în anul 1425, Masolino îl lasă pe Masaccio ca locțiitor al său cu drepturi depline. În anul 1424, Masaccio devine membru al asociației "Sfântul Luca", fondată
Masaccio () [Corola-website/Science/299204_a_300533]
-
al muncii lor comune, contribuția lui Masaccio ar fi Madona cu pruncul și îngerul în veșminte verzi, iar celelalte personaje îi aparțin lui Masolino. În februarie 1426, Giuliano di Colino Degli Scarsi, notarul din San Giusto, comandă lui Masaccio un poliptic pentru capela bisericii "Santa Maria del Carmine" din Pisa. Masaccio a pictat cu siguranță acest altar cu întreruperi, căci în perioada respectivă era ocupat cu frescele din capela "Brancacci". Până acum au fost descoperite 11 tablouri ale polipticului și se
Masaccio () [Corola-website/Science/299204_a_300533]
-
Masaccio un poliptic pentru capela bisericii "Santa Maria del Carmine" din Pisa. Masaccio a pictat cu siguranță acest altar cu întreruperi, căci în perioada respectivă era ocupat cu frescele din capela "Brancacci". Până acum au fost descoperite 11 tablouri ale polipticului și se găsesc răspândite la diferite muzee. În aceste opere se poate vedea influența lui Donatello, care în această perioadă lucrează tot la Pisa. La sfârșitul anului 1424 Masolino primește comanda pentru a decora cu fresce capela familiei Brancacci din
Masaccio () [Corola-website/Science/299204_a_300533]
-
mari dimensiuni, are trei hale de înălțimi egale. Intrarea se face prin trei porți: de vest, de nord și de sud. Meșterii din Viena și Nürnberg sunt părinții spirituali ai celor care au realizat între 1483 și 1513 splendidul altar poliptic al bisericii de aici, cel mai mare din țară, cu cele 28 de panouri pictate ale sale. Amvonul, sculptat în piatra, din 1500, deși opera meșterului Ulrich din Brașov, trădează puternica influență sud-germană. Iar stranele din cor sunt caracterizate de
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
Podul Rialto”, chiar în centrul comercial al Veneției. În 1450, Giovanni are deja propriul lui atelier, la parohia "San Lio". Lucrează împreună cu fratele său la câteva opere. Prima comandă serioasă o primește în anul 1464, când trebuie să realizeze un poliptic pentru biserica " Santi Giovanni e Paolo" din San Zanipolo. Opera a terminat-o prin anul 1468. În anul 1470 moare Jacopo Bellini. Singurul moștenitor al atelierului este fiul cel mai mare, Gentile. Specialiștii și cercetătorii presupun că Gentile a fost
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
arhitectului Filippo Brunelleschi. Împreună cu Domenico Veneziano lucrează la frescele cu tema " Viața Sfintei Fecioare" pentru corul bisericii "Sant'Egidio", care din păcate s-au pierdut. În anul 1442 se întoarce la Sân Sepolcro, unde primește o comandă pentru pictarea unui poliptic pentru altarul bisericii confreriei "Della Misericordia". Începe lucrarea în anul 1445 și o termină în 1462. Figură centrală este reprezentată de "Madonna della Misericordia", având pe Sfinții Sebastian și Ioan Botezătorul în dreapta, iar de partea stângă pe Sfinții Andrei și
Piero della Francesca () [Corola-website/Science/304884_a_306213]
-
din marile curente din perioada secolelor XV-XVIII. Renașterii, marea cotitură a artelor, generată de ideile umanismului, care au dus la emanciparea picturii de sub autoritatea bisericească, contribuind la treptata ei laicizare, îi aparțin cele două panouri pictate , probabil fragmente ale unui poliptic, atribuite lui Donato Veneziano, reprezentând pe Sfântul Francisc și pe Sfântul Ieronim.Ele constituie o admirabilă ilustrare a pătrunderii elementelor renascentiste în tradiția preexistentă. Marile inovații plastice ale Renașterii: descoperirea perspectivei liniare și aeriene, modelul, redescoperirea anatomiei umane, compoziția închisă
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
de Jos, Hugo van der Goes, Hans Memling, Petrus Christus, Dirk Bouts și Gerard David. A fost adesea imitat și copiat până în secolul al XVI-lea. realizează scene religioase și portrete, pictate în ulei pe lemn, panouri unice, dipticuri sau polipticuri, de format mare sau mic; comenzile au venit din partea confreriilor (Louvain...), a comandantilor religiosi (episcopul de Tournai) sau privați (cancelarul Rolin, J. De Braque, P. Bladelin, Ferry de Clugny). La Tournai, se inițiază în stilul gotic. Maeștrii săi, Robert Campin
Rogier van der Weyden () [Corola-website/Science/313092_a_314421]
-
opuse; construcțiile elaborate și ritmate pun în valoare contururile, armonia liniilor suple, atât ale personajelor, cât și ale vastelor vâlcele din fundal ("Tripticul Calvarului"); uneori însă, ajunge să suprime spațiul, să prefere expresia despuiată a unei abordări stilistice mai arhaice ("Polipticul Judecății de Apoi"). ¤ Artist de renume european din secolul al XV-lea până în mijlocul celui de-al XVI-lea, van der Weyden este redescoperit în veacul XX. ¤ Modernizează stilul gotic și introduce emoția și expresivitatea personajelor. ¤ Aprofundează tema portretului bust
Rogier van der Weyden () [Corola-website/Science/313092_a_314421]
-
1869, criticile defavorabile pentru "Prometeu" și "Jupiter și Europa", care-l determină pe artist să se țină în acel an deoparte de expozițiile pariziene. Nu renunță însă la proiectele de mare anvergură, lucrează în această perioadă de exemplu la un poliptic alegoric consacrat Franței învinse de prusaci. Acest proiect rămâne însă în stadiul de eboșă. În 1875 primește "Ordinul Legiunii de Onoare". Zenitul carierei sale îl atinge un an mai târziu, când participă la "Salon" cu patru formate relativ mici, care
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
arată în mod repetat încântat de opera lui Moreau, pe care-l va pomeni cu "Salomea" în romanul său din 1884, "À Rebours". Ciclul ilustrațiilor "Fabulelor" este desăvârșit în 1886, cuprinzând între timp șaizeci și cinci de acuarele. În același an termină polipticul "Istoria umanității". În 1888 este ales membru al "Academiei de Arte Frumoase". Apare des în cercurile simboliștilor și predă începând cu anul 1891 pictura la "Școala de arte frumoase". Moartea tovarășei de viață îi inspiră în 1890 tabloul cu tema
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
secolul următor, se extind și conceptele referitoare la arta antică și la perspectiva liniară. Unul dintre cei mai importanți pictori olandezi ai secolului al XV-lea este Jan van Eyck (1390? - 1441), care, ajutat si de fratele său, Hubert, realizează polipticul de la Ghent (1432, Biserica Saint Bavon, Ghent). Cele 24 de panouri conțin sute de figuri umane. Este remarcabilă redarea detaliilor, mai ales a vegetației, unde putem distinge peste 30 de specii de plante. Alt artist flamand al perioadei este Rogier
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
roșul vestimentației sfanțului, iar finețea detaliului demonstrează abilitățile sale de miniaturist. Pictează primele sale piese de altar la biserică parohiala St. Cristina al Tiverone (1505) și baptisteriul catedralei din Asolo (1506), picturi care există și astăzi. În 1508 lucrează la polipticul din Recanati pentru biserică St. Domenico. Acesta este alcătuit din șase panouri, cea mai valoroasă dintre lucrări fiind portretul "Tânăr cu felinar" (1508, Kunsthistorisches Museum, Viena). Faima artistului atrage atenția lui Donato Bramante, arhitectul papal, care trecuse pe acolo în
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
mult de Holbein cel Tânăr, încât o perioadă s-a crezut că acesta e autorul lucrării. De asemenea, portretul pare a fi influențat de stilul lui Giovanni Bellini și de realismul lui Antonello da Messina. Această lucrare face parte din polipticul realizat la comanda dominicanilor din Recanati. Este reprezentat trupul lui Hristos, așezat la marginea mormântului și sprijinit de un înger și de Iosif. Figură Mântuitorului este realizată cu deosebită migala prin aplicarea unui lac închis peste primul strat de vopsea
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
dar actuala biserică sală în stilul goticului matur, cea pentru care a fost cărată piatra de la o asemenea distanță, a fost construită câteva decenii mai târziu, la începutul secolului al XV-lea, înainte de anul 1421. Biserica păstrează un valoros altar poliptic cu sculpturi (1518), strane executate de Johannes Reychmuth (1533) cu intarsii din secolul al XVI-lea, precum și fragmente de picturi murale (secolul al XV-lea - XVI-lea). În strană există în acest sens o inscripție situată în partea sudică a
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
laudem et honore Marie Virginis, A. 1533."" Sculpturile existente înfățișează animale fantastice așa cum este o bufniță a cărei inscripție transmite următorul mesaj privitorilor: ""Ich pin eyn fogel und heys dy ayl und ver mych hasset den schent die payl."" Altarul poliptic este cea mai valoroasă piesă din biserică, el este împodobit cu o pictură ale cărei influențe vin din Renania sau are caracteristici flamande. Sala bisericii este lungă și îngustă și a fost prevăzută cu un tavan plat. Pe peretele nordic
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
noastre: "Turnul Paznicului", "Turnul Primăriei", "Turnul Slăninei", "Turnul Faurilor de Seceri", "Turnul Școlii" și turnul situat în grădina parohială. În biserică se păstrează un clopot din 1664, o cristelniță gotică din bronz și porțile altarului vechi în stil baroc. Altarul poliptic a fost pictat de către Vincentius Cibiniensis în secolul al XVI-lea, cel care a pictat și altarul poliptic pentru Biserica evanghelică din Cetatea de Baltă (în prezent reformată), precum și o frescă ce se află în biserica reformată din Ocna Sibiului
Biserica fortificată din Cisnădie () [Corola-website/Science/326479_a_327808]
-
parohială. În biserică se păstrează un clopot din 1664, o cristelniță gotică din bronz și porțile altarului vechi în stil baroc. Altarul poliptic a fost pictat de către Vincentius Cibiniensis în secolul al XVI-lea, cel care a pictat și altarul poliptic pentru Biserica evanghelică din Cetatea de Baltă (în prezent reformată), precum și o frescă ce se află în biserica reformată din Ocna Sibiului. Ansamblul fortificat face parte din lista monumentelor istorice din 2010, , cu următoarele obiective:
Biserica fortificată din Cisnădie () [Corola-website/Science/326479_a_327808]
-
mari dimensiuni, are trei hale de înălțimi egale. Intrarea se face prin trei porți: de vest, de nord și de sud. Meșterii din Viena și Nürnberg sunt părinții spirituali ai celor care au realizat între 1483 și 1513 splendidul altar poliptic al bisericii de aici, cel mai mare din țară, cu cele 28 de panouri pictate ale sale. Amvonul, sculptat în piatră, din 1500, operă a meșterului Ulrich din Brașov, trădează puternica influență sud-germană. Iar stranele din cor sunt caracterizate de
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
dinspre dealul deasupra ansamblului. Ferestrele cu stâlpi mediani au mulaje gotice târzii, iar în cor și sacristie se observă bolți stelare. Între 1795-1797 nava principală este acoperită cu o boltă pe arce dublouri cu penetrații laterale. Fragmente ale unui altar poliptic gotic târziu, cu statui de lemn în nișa altarului, au fost transportate, în 1975, în Sibiu, unde au fost consolidate și restaurate, fiind folosite pentru un altar care se află astăzi în sacristia bisericii parohiale din Sibiu. Altarul îl reprezintă
Biserica fortificată din Copșa Mare () [Corola-website/Science/326646_a_327975]
-
pornind din Italia și Franța. Prin descoperirea făcută de cercetătorul Victor Roth pe peretele estic al corului, a unui graffiti, se poate data drept termen "ante quem" al realizării picturii anul 1405. Biserica are în proprietatea sa un frumos altar poliptic a cărui compoziție este următoarea: central sunt înfățișați Sf. Clara închinându-se cu pruncul și Arhanghelul Mihail, în jurul lor fiind pictate sfintele martire Agnes și Margareta, Barbara și Ecaterina precum și scene din viața Mariei. Pe predelă se vede pictat "Vir
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
în secolul al XIV-lea prin Via Francigena, principala ruta comercială și de pelerinaj dintre nordul Europei și Romă. Alte lucrări importante ale lui Simone includ "Sfanțul Louise din Toulouse Încoronând Regele" (1317) aflată la Museo di Capodimonte din Napoli, Polipticul Sfântă Ecaterina din Alexandria (1319) aflată la Pisa și "Bună Vestire cu Sfântă Margareta și Sfanțul Ansanus" (1333) din Galeria Uffizi, Florența precum și fresce la Capelă Sân Martino din Basilica Sân Francesco d'Assisi. Francesco Petrarca a devenit un prieten
Simone Martini () [Corola-website/Science/329692_a_331021]
-
pe nervuri din cărămidă. Amvonul, baldachinul amvonului, balcoanele, părți ale stranelor și prospectul orgii, datat 1796, sunt tributare barocului. În anul 1792 s-a îndepărtat vechea orgă, cea actuală fiind realizată de S. Martz din Sighișoara, în anul 1796. Altarul poliptic al Bisericii Evanghelice-Lutherane din Proștea Mare, realizat între anii 1480-1510, cunoscut în literatura de specialitate ca "Altarul din Proștea Mare", se află din anii 1960 în colecția de artă medievală a Muzeului Brukenthal, fiind una din piesele cele mai valoroase
Biserica fortificată din Târnava () [Corola-website/Science/329473_a_330802]
-
plasat un cap grotesc, pentru că se credea că ar putea să apere clădirea de intrarea diavolului, care s-ar fi distrat bătând clopotele. Biserica păstrează în interior opere de artă de mare valoare. Una dintre lucrările cele mai celebre este polipticul "Sfânta Barbara și patru sfinți", care, împreună cu picturile "Vincenzo Ferreri" și "Sebastiano și Antonio Abate", au fost realizate în 1523 de Jacopo Negretti poreclit Palma cel Bătrân. Capela Concepției (prima capelă de pe dreapta) conține un triptic al Madonnei della Misericordia
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]