88 matches
-
revoluție paradigmatică" se produce atunci când se confruntă două "paradigme incomensurabile", adică incompatibile. În acest caz partizanii fiecărei școli resping presupozițiile celorlalți și contestă rezultatul muncii lor. În științele sociale, această "incomensurabilitate" ia adesea forma unei ignorări mutuale. Paradigmă: un concept polisemic Mulți savanți și-au exprimat dubiile în privința existenței paradigmelor, chiar și în științele naturale. În postfața celei de-a doua ediții a cărții sale, Thomas Kuhn însuși a recunoscut că a folosit termenul în două sensuri diferite. Pe de o
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
putem considera semul "moarte" drept legătura cotopică dintre cele două fraze. Cel puțin, aceasta este interpretarea pe care tinde să o inducă juxtapunerea celor două enunțuri. Snoave, parabole, fabule, definiții de cuvinte încrucișate și texte literare exploatează din plin posibilitățile polisemice ale lexicului. Este exact ceea ce face Francis Ponge în textul care urmează. 2.2. "Le Gymnaste" [Gimnastul] de Francis Ponge <1> Scris între 1931 și 1932, "Gimnastul" este un poem din volumul De partea lucrurilor (Trad. de Irina Mavrodin în
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și interdicția queipus în Peru (sforicelele cu mesaje), controlul codexurilor pictografice în Mexic și deseori distrugerea lor. Fiindcă istoria mîntuirii creștine nu este compatibilă cu un spațiu fără sus și jos, fără început și sfîrșit al simbolizării aztece, spațiu iconic, polisemic, în acord cu o concepție ciclică asupra timpului. Ea cere o transcriere liniară, și deci fonetică. Prin urmare, alfabet latin. Cine nu alfabetizează, nu linearizează, în concluzie nu evanghelizează. E o chestiune de bun-simț. Pentru ca un mesaj să aibă un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prefixe, sufixoide, prefixoide, particule/forme lexicale valorificate în cadrul compunerii, al flexiunii, al concretizării raporturilor sintactice etc.); suprasegmental: accent, pauză, intonație etc., în plan: * paradigmatic în vederea cunoașterii componentelor sistemului vezi elementele din vocabularul fundamental și din masa vocabularului, seriile sinonimice, paronimice, polisemice, formele diferite pe care le ia flexiunea unui cuvânt etc.; * sintagmatic al îmbinării 294 corecte, coerente, logice, funcționale a componentelor sistemului în cadrul comunicării. 9.2.1. Abordarea elementelor de fonetică/fonologie a limbii române la nivelul preșcolarității Sunetele limbii române
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
clasice ale conceptelor sunt următoarele: Privat: înseamnă zona închisă, personalizată, invizibilă pentru ochiul publicxe "„public", locul în care se oprește intervenția altora în viața proprie, limita până la care au alții acces la informații despre viața noastră. Public este un termen polisemic, la rândul său, denotând: populația ca întreg, comunitatea, binele comun, ceea ce este deschis, vizibil, accesibil celorlalți, ceea ce putem împărți în comun, locul în care discutăm și negociem probleme de interes comun. Liberalii au dat o importanță majoră acestei distincții, asociind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
minima dezvoltare a societății civile și a vieții publice fac puțin probabilă implantarea unor politici de emanciparexe "„emancipare". La reproducerea acestui model contribuie și autoritățile, atunci când țin cont doar de capul gospodărieixe "„capul gospodăriei" în demersurile lor. Termenul „cap” este polisemic: desemnează șeful, dar și „mintea” unei gospodării. Femeile devin „cap” al gospodăriei doar dacă bărbații lor pleacă sau mor (vezi și rezultatele Barometrului de genxe "„Barometruldegen" care relevă gradul înalt de recunoaștere a bărbatului drept cap incontestabil al familiei în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
70. Re-evaluarea postmodernă a diferenței a adus cu sine redefinirea unor termeni care presupun diferența, cu ipostazele sale (dualitatea sau ambiguitatea, apropierea sau depărtarea, contactul sau separarea, conflictul sau coexistența), precum: reprezentarea, discursul, frontiera. În general, se evidențiază caracterul lor polisemic, arbitrar și non-referențial. Astfel, definirea lor drept constructe culturale, discursive sau lingvistice se aplică și unor concepte precum cartografia ori geografia (imaginată, inventată, simbolică etc.), identitatea, națiunea ("comunități imaginate")71. Geografiile simbolice definite de Said pot fi percepute ca o
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
surmontată, principii și instrumente care să constituie baza noii paradigme. Este ceea ce face în cele patru volume ale monumentalei sale lucrări La Méthode. Instrumentul de bază al noii gândiri este "conceptualizarea complexă", care presupune 854: a) Articularea unor "macro-concepte multidimensionale", polisemice, în care noțiuni de obicei disjuncte sau antagoniste sunt asociate în lanțuri sau constelații conceptuale inseparabile: "eveniment/element", "autonomie/dependență", "ordine/dezordine/organizare", "sistem/interrelație/organizare", "unu/multiplu", "deschidere/închidere", "haos/cosmos", "individual/generic" etc. b) Joncțiuni conceptuale complexe între
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
interumană. 1.Ce este comunicarea? Comunicarea, înțeleasă în sensul său larg, ca act tranzacțional, inevitabil în situații de interacțiune, devine esențială, fundamentală atât pentru viața personală cât și pentru cea socială a individului. Astfel, noțiuni precum „comunicare", „limbă", „limbaj" sunt polisemice, ele comportând o pluralitate de sensuri. Acest fapt provine nu numai din complexitatea intrinsecă a fiecărei noțiuni, ci și din aceea că ele constituie obiectul de investigație al mai multor discipline științifice : lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica, cibernetica etc. Aceste discipline
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
când frisonul schimbărilor, al fluctuațiilor ajunge să semene cu vertijul stazelor sau al proceselor imuabile. Nu știu dacă acel punct de fierbere, precum și frisonul ori vertijul sunt apanajele Paradisului. Știu însă că, dincolo de argumentele polistilistice, am fost confiscat de generozitatea polisemică a muzicii lui Costin Miereanu și a libretului semnat de Sylvie Bouissou. Căci opera deține o impresionantă scală de nivele semantice ce se dezvăluie succesiv, fiecare detaliu - și întregul ca atare - fiind incluse în diferite sisteme de raporturi, primind, totodată
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
reviste au devenit ele însele luminoase. Nu fuseseră înainte. Dacă citim presa culturală a ultimelor luni ca pe un text continuu și suntem atenți la acele lucruri mărunte interpretabile, care trădează gândirea indirectă (imaginile alternative create prin sensurile figurate, deschidere polisemică sau omonimii, selecția unei anumite clase de tablouri sau de personaje, frecvența unor termeni, notațiile secundare, reflecții și reverii în afara subiectului sau cine știe ce alte alunecări de condei), vom recunoaște o schemă ascensională care tinde să revertebreze peisajul literar, cel puțin
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
mărunt și bine făcut". Dar, în timp, ele au construit un alt tip de cultură decât cel socialist, un alt mod de a înțelege lumea, de a te instala în propria identitate, decât cel cerut de partidul comunist. Ca limbaj polisemic și codificat ontologic, literatura a preluat foarte multe funcții ale dialogului civil, devenind un fel de unghie de spart burți, "o unghie uriașă de la piciorul lui Dumnezeu", vorba lui Iona. Apare, în cele câteva studii consacrate acestui deceniu, o eroare
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
prin urmare, cu un minimum de implicare personală în demersurile cercetării. E o constrângere cerută de temă și de limbajul și comunicarea universitară a cercetării internaționale. Cealaltă carte e cu totul diferită... Am intitulat-o Mémoire, alegând intenționat un cuvânt polisemic. De ce memorie? Fiindcă, pe de o parte, fac un memoriu despre propriile mele demersuri, despre ezitările și îndoielile mele, despre ipotezele adevărate sau care se adeveresc a fi bune sau greșite pentru interpretare, despre rectificări, și, prin urmare, despre felul
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
pariziene, de misterul unui nume care se revelează totodată ca un important semn pentru autor. Căci Guermantes nu e doar numele unui ținut mirific care a înflăcărat cândva imaginația copilului Proust, ci și semnul sub care adultul înțelege și disimulează polisemic un mister. Misterul masonic. Demonstrația noastră pornește de la o listă alcătuită de Proust în august 1905 pentru prietenul său Anton Bibescu („mon petit Antoine”), listă care cuprinde nume de familii nobile franceze stinse din lipsă de urmași. Arhondologia aceasta, pe
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
tatălui, ca protest împotriva constrângerii exercitate de tradiție, normă, convenție. Cartea este o combinație de autobiografie, ficțiune și istorie a Spaniei în ultimii 41 de ani, din care nu lipsesc elementele ludice și simbolice, concentrate în jurul cifrei 41 care desemnează polisemic: vârsta lui Kafka în anul morții și vârsta abia împlinită de Vila-Matas; numărul intertextelor kafkiene inserate de autor în cele unsprezece povestiri, pentru a crea o „atmosferă livrescă și cehească”, „citate ascunse” din scrierile lui Kafka, nesemnalate de autor, urmând
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
Giuseppe Ungaretti (1888-1970), procesul de introvertire a liricii în primii ani ai veacului XX și-a aflat apogeul în vecinătatea ermetismului: nu altceva decât o codificare în care cuvântul va pierde mult din densitatea lui logică, devenind aluziv, neliniștitoare sugestie polisemică, găsindu-și forme și sinteze indirecte, simbolice, ocult revelatoare. Și Montale a fost încadrat într-un context „ermetic” ( a nu se confunda cu ceea ce va fi definit Ermetismul propriu-zis). Însă, după cum scrie Edoardo Sanguineti („Tra Liberty e Crepuscolarismo”), Montale n-
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
fraierii, nu trebuie să-i cauți, vin singuri". În contextul în care, pe 7 iunie, în cinematografele din România va fi lansată cea mai recentă comedie semnată de Horațiu Mălăele, "Funeralii fericite", actorul a afirmat că filmul este o "operă polisemică ce merită mai multă atenție" și că "altfelul" filmului stă în ideea lui, scornită de el pe vremea marilor ambiții" . Încrezător că noua sa comedie va fi una de succes, având în vedere oamenii care au lucrat la producerea sa
Horațiu Mălăele explică de ce dușmanii sunt ca fraierii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78630_a_79955]
-
o schismă la nivel semantic: pe de o parte muzica de cult (gregoriană sau bizantină), prioritar monosemică, proliferează sacralitatea și contemplativitatea creațiilor tradiționale, antice (cu precădere muzica greacă, ebraică, nord-africană sau autohtonă); pe de altă parte muzica laică (a cavalerilor), polisemică, în ton cu arta poetică pe care o slujea, se preta la tălmăciri în chei diferite: alegorică, morală, anagogică. Suntem în perioada în care muzica instrumentală (profană) este înzestrată cu o anumită deschidere în planul semnificațiilor mesajului, ascultătorul având șansa
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
principiilor simetriei și cvadraturii în alcătuirea motivelor, frazelor și perioadelor ori în structurarea formulelor ritmice și a strategiei orchestrale. Romantismul propune cu osârdie evitarea sensului unic și aureolarea textului muzical cu o remarcabilă densitate de sugestii, postulând intențional opera deschisă, polisemică, încărcată de narativitate. Tot ceea ce a urmat Romantismului (Impresionism, Expresionism, Neoclasicism, Concretism, Conceptualism etc.) și-a extras seva fie din programatismul (manifest ori implicit) intens narativ, fie din universul disciplinat al Barocului religios, accentuat contemplativ, ambele paradigme desfășurându-se sub
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
nu aveau cum să zguduie sistemul din temelii. Dar nu toată lumea citește la fel. Problema subversivității literaturii de dinainte de 1989, a literaturii în genere, trebuie despărțită de goana după șopârle și formulată în termenii codificării literare, ca deschidere către interpretări polisemice, reverberante. La rigoare, șopârla nici nu are cod, în accepția semiotică a termenului. Tot "cifrul" ei nu este decât un reflex asociativ, prin care, pe baza unei asemănări vagi - uneori inexistente -, orice putea fi bănuit, indiferent de semnificația din context
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
poate interpreta și altfel” ori că „nu e momentul”. Se amâna, de fapt, sine die, chiar momentul mereu așteptat al „adevărului” despre noi și despre lumea noastră, negându-se și natura însăși a limbajului literar, prin definiție conotativ, simbolic și polisemic. Am putut înregistra însă, pe acest drum dificil, și victorii cu care ne mândrim, reușind să publicăm texte cu substrat critic, replici demne la diversiunea ideologică, și, mai ales ilustrând ceea ce s-a numit „rezistență prin cultură”, refuz direct ori
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală”. Iar criticul invocă două atitudini interpretative, ambele, evident, discutabile: unul cu trimitere la „iubita poetului”, altul la „îngerul de bronz de pe cavou”, realitatea polisemică a versului fiind, de fapt, întodeauna deschidere, niciodată închidere în sens unic. Ne vom permite, deci, și noi o „interacțiune”: dacă somnul e considerat antropologic, de mult, ca asemănător morții, cadedus din moarte, venind din aceasta ca formă temporară, întreruptă
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
în lume, fie o scenă de teatru, fie amândouă în același timp. Materia de expresie a textului este lingvistică, pe când cea a reprezentării este multiplă, lingvistică și nonlingvistică. Ea se ordonează diacronic, după o lectură lineară, în opoziție cu caracterul polisemic al semnelor reprezentării. Textul literar presupune o lectură după o ordine a timpului, în timp ce percepția reprezentării presupune la spectator organizarea spațio-temporală și simultană a multiplelor semne. Pentru transformarea textului în spectacol se impune, astfel, o prelucrare a materiei textuale. Printr-
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
cuvântului. 5. În sfârșit, "a învăța să taci" poate fi înțeles ca un corectiv comportamental bazat pe experiența negativă a efectelor vorbirii. Tăcerea devine astfel expresia înțelepciunii dobândite traduse ca prudență. În condiții de patologie culturală, tot ce este context polisemic este preventiv suprimat. Instanța "supervizoare" nu mai face efortul fixării sensului; de îndată ce discursul prezintă cele mai vagi urme polisemice, el este suprimat avîndu-se în vedere posibilitatea, cât de mică, de manifestare în mintea cititorului doar a sensului (fie și vag
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a efectelor vorbirii. Tăcerea devine astfel expresia înțelepciunii dobândite traduse ca prudență. În condiții de patologie culturală, tot ce este context polisemic este preventiv suprimat. Instanța "supervizoare" nu mai face efortul fixării sensului; de îndată ce discursul prezintă cele mai vagi urme polisemice, el este suprimat avîndu-se în vedere posibilitatea, cât de mică, de manifestare în mintea cititorului doar a sensului (fie și vag) "subversiv". Tot evantaiul de sensuri este sacrificat întru prevenirea apariției acelui unic sens vinovat. Nu se mai pune problema
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]