99 matches
-
a trăit. Apoi seara oamenii veneau acasă unde le punea masa lângă cunie (bucătărie de vară) și stăteau la taclale până târziu la un pahar de vin iar ziua următoare o luau de la capăt. Apoi după ce fânul era cosit, făcut poloage, se usca natural, se strângea în plaste și se căra acasă unde se depozita în clăi. O parte era pentru hrana vacilor la iarnă iar surplusul se vindea. Mai erau munci la țară: porumbul, via, grădina etc. Nu mai insist
Adi Popescu: O copilărie fericită by http://revistaderecenzii.ro/adi-popescu-o-copilarie-fericita/ [Corola-blog/BlogPost/339255_a_340584]
-
x x 2. AD ZIK "KUMANOVO", Kumanovo x x 3. KLANICA "KOMERC", Prilep x x 4. AD ZIK "CRVENA ZVEZDA" DOO Klanica so ladilnik, Stip x x 5. ADMS ZIK "STRUMICA" DOO, "Mosa Pijade", Strumica x x 6. OP "GORNI POLOG", Gostivar x x 7. DOO "STOKOKOMERC", Bitola x x 9. AD "MALINA", Kriva Palanka x x (1) JO L 302, 31.12.1972, p. 28. (1) SL: Abator CP: Unitate de tranșare CS: Antrepozit frigorific B: Carne de vită S
jrc2649as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87803_a_88590]
-
spune că ea s-a desfășurat în mod normal. Ocupația de bază a fost agricultura. Munca câmpului nu a fost ușoară. S-a arat cu caii, apoi s-a semănat iar grâul s-a cosit cu coasa, s-au făcut poloage. Mai târziu au ajuns mașinile de secerat și teierat grâul. Peste săptămână s-a muncit din greu iar duminia s-a mers la biserică și obligator, după prânz, la joc. Jocul s-a făcut în curtea bisericii fie iarnă, fie
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
viclean al săgeților, nici ciocnire de oțel, nici geamăt de muribund, se auzea doar trosnetul focului ce cuprindea casa, acareturile, grajdurile, se mai auzea nechezatul Înnebunitor al cailor și se simțea mirosul de lemn ars și, iată, Într-adevăr, prin pologul de pânză al căruței, totul se vedea roșu, Însângerat, aprins, un roșu al zbuciumului și al durerii, și al furiei, și al neputinței. Și apoi, totul se Îndepărtă În duduit de copite și În legănat de drum. Copilul simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mie, călăreții cu platoșele incrustate cu semnul scutului și al sabiei, care Îl apără pe Măria Sa Ștefan și pe toți cei năpăstuiți. Ștefănel fu convins că aude În urma căruțelor tropot iute de cai și strigăte de luptă. Deschise din nou pologul, aruncând o privire În noapte. Nimic. Doar convoiul străjuit de tătari, alunecând repede prin câmpia ce ducea spre Prut. În ciuda spaimei pe care o simțea din stomac până În genunchi și până În tălpile picioarelor, copilul adormi. Convoiul merse ceasuri Întregi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se Închiseră și ele cu un huruit greu. La creneluri se iviră tunurile și falconetele. Apoi se făcu liniște. Atâți câți mai rămăseseră după plecarea căpitanului Oană, Apărătorii vegheau. * Ștefănel se trezi În hurducăiala măruntă a căruței și deschise puțin pologul, cât să vadă pe unde treceau. Soarele era deja sus, roțile erau ude, câmpia era nesfârșită. Convoiul tătarilor trecuse În timpul nopții apa Siretului și apoi, după ivirea zorilor, pe cea a Nistrului, pe unde veniseră, prin vadul Sorocăi. Copilul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
casa nu mai era... Alexandru, ce s-o fi Întâmplat cu Alexandru, la asta nu se putea gândi... Deodată, convoiul se opri. Se auziră voci. Multe voci. Se schimbară caii. Copilul se ascunse cât mai adânc sub saci. Cineva ridică pologul căruței, privind Înăuntru. Apoi Îl Închise la loc, continuând să vorbească răstit, În limba aceea aspră, de neînțeles. * Mârzacul Djelma se certa cu un trimis al iscoadelor de la Nistru. Îi ajunsese din urmă cu știri rele. La opt ceasuri de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Dacă dă Dumnezeu, În zori suntem la vadul Sorocăi. Fără nici o Întrebare În plus, oamenii Îndepliniră porunca. * Ștefănel simți din nou că pornește la drum. Tătarii grăbeau și mai mult, biciuind caii de la căruțe. Se Întâmpla, deci, ceva. Ridicând ușor pologul, copilul aruncă o privire În urmă. Nimic. Doar zarea pustie și senină și praful ridicat de cai. Mergeau repede spre răsărit. După o vreme, se auziră iarăși glasuri ridicate și vânzoleală de oști. Ajunseseră Într-o tabără mare, cu corturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de-a lungul primei linii de corturi. Apoi, o altă bucată de vreme, nu se Întâmplă nimic. Undeva se auzeau voci. Soarele cădea spre apus. Se mai auzi zgomot de oșteni Încălecând și pornind Înapoi, spre apus. Deodată, cineva ridică pologul căruței și Începu să scoată primii saci. Ștefănel văzu o pereche de ochi mijiți, parcă strâmbi, privindu-l cu mirare. Apoi, un braț vânjos se Întinse spre el, Îl trase afară și Îl târî prin praful taberei până la un cort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
margini! strigă deodată Oană, parcă dezmeticit. Săgetați fugarii, fără să-i urmăriți! - Să dăm foc, căpitane? Întrebă Modruz. - Nu Încă... spuse căpitanul, descălecând. Ostașii Îl priviră cum aleargă de la un cort la altul, cum răscolește mormanele de cadavre, cum ridică poloagele căruțelor. O tăcere grea se lăsă pe câmpul de luptă. Nu se mai auzeau decât rar și stins gemetele răniților. Și vântul, bătând mai tare, aducând parcă un miros uscat, de nisip fierbinte, de pe malul unei mări Îndepărtate sau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Încet spre aceeași poartă. Adunarea avea să Înceapă În curând. 9 septembrie 1458, ținuturile Crimeii Ștefănel se trezi Într-o legănare care deveni, În curând, hurducătură. Părea că se află din nou Într-o căruță, poate chiar În aceeași. Sub polog era Întuneric și mirosea a blănuri. De fapt, era el Însuși Învelit În blănuri. Pipăi În jur. Blănuri. Blănuri aspre, poate de lup, blănuri mai moi, care miroseau a miel, blănuri mai pufoase, poate de vulpe sau poate de cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fără sfârșit? Poate că adormise iar. Drumul continua, fără urcușuri și coborâșuri, prin iarba mătăsoasă a unei câmpii. Soarele răsărise de mult. Amețeala de astă-noapte trecuse și, pentru prima oară, copilul simți că-i e foame. Ieși dintre blănuri, ridică pologul căruței și dădu nas În nas cu un tătar tânăr, ce călărea chiar lângă căruță. Spre mirarea lui, tătarul zâmbi și strigă ceva, cu glas vesel. Căruța de opri. Omul care mâna caii coborî de pe capră, iar Ștefănel Îl recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de câini, voci țipând În aceeași limbă guturală În care vorbeau Amir și Nogodar, behăit de capre. Miros de carne friptă, de lapte crud, de piele de animal, de sudoare de cal, de potcovărie, de fier Încins. Copilul ridică marginea pologului cu un deget și văzu o Întindere nesfârșită de iurte din pâslă, În jurul cărora se mișcau familii de tătari, bătrâne stând și privind apropierea apusului de soare, tineri sărind În șa, cu arcul la spate, femei fierbând lapte de capră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de care trecu doar arătând semnul marelui han. Aproape de amiază, Nogodar opri, lăsă caii să pască și Îl lăsă pe Amir În locul lui. Intră În căruță și se Întinse pe blănurile de vulpe. Dormi câteva ceasuri, apoi se trezi, ridică pologul, privi În depărtare și mormăi Îngrijorat: - Prea Încet mers. Trebuit ajuns vadul Niprului, trecut până seara. - Vreau afară, spuse deodată Ștefănel. - La noapte, răspunse bătrânul. La noapte Nimeni iese afară, călărit cal. De mâine, Nogodar Învățat Nimeni vorbit limbă mongoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
acopereau ochii cailor cu bucăți de pâslă legate pe după gât. Apoi luaseră din căruță cinci blăni de urs și le puseseră pe spinările animalelor, legându-le sub burtă cu sfori. Cu alte două blăni de urs, cele mai mari, acoperiseră pologul căruței, legându-le strâns de marginile de lemn. - Nu mai putem rămâne pe loc, spusese Amir, Înfășurându-se Într-o pelerină căptușită cu păr de cămilă, scoasă de dedesubtul blănurilor pe care stătea Ștefănel. Roțile se vor Înzăpezi În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dăduse alarma. Și totuși, iată-i aici, În fața cortului șefului celor cinci triburi supuse de oggirați. Erau puțini, deci nu puteau fi decât soli ai unei puteri străine. O solie de vază, desigur, având În vedere numărul și costumația. Încet, pologul marelui cort al lui Toktao se ridică și stăpânul păși afară. Era un mongol scund și voinic, de aproape patruzeci de ani, cu părul scurt, sprâncenele stufoase și chipul aspru. Pe obrazul stâng avea cicatricea unei tăieturi de sabie. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
izbândă. - Să ne ajute Dumnezeu... murmurară participanții la sfat. - Doar o clipă! se auzi vocea calmă a căpitanului Oană. Ștefan se Întoarse, ușor Încruntat. - E târziu, căpitane... - S-ar putea să fi omis un detaliu, spuse Oană, Îndreptându-se spre pologul care Închidea intrarea În cortul de campanie. Din câte știu, strategia de mâine este gândită pe un teren ferm, Înghețat, Împădurit, unde trupele noastre pot fi văzute doar În momentul În care trec la atac. - E iarnă, căpitane... spue Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pe Întregul front. La semnalul comandantului, Apărătorii aflați În contact direct cu ienicerii executară o retragere În două semicercuri simetrice. Ienicerii atingeau valea și Începeau urcușul spre pozițiile inamice. În acel moment, Mihaloglu observă, prin lunetă, că o căruță cu polog, din care nu se vedeau decât capete de blănuri pe margini, care ar fi putut acoperi ceva, sau pe cineva, iese din spatele liniilor Apărătorilor și se retrage pe firul văii, escortată de aproximativ cincizeci de călăreți. Era o momeală, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
om lua nouă oca de fier Si vom face seceri mari Pentru secerători tari. Și seceri mititele pentru fete tinerele, Să-ți fie drag de ele. Iar una cârnă, bocârnă Ca o babă bătrână Tare cu dreapta trăgea Cu stânga polog făcea Din polog snop, Din snop claie, Pâna la cea fată de arie. Douasprezece iepe sirepe, Care cu picioarele treiera, Cu narile vântură, Cu urechea în sac turna Și la flăcăi căus nu le mai trebuia. Stați băieți și nu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
oca de fier Si vom face seceri mari Pentru secerători tari. Și seceri mititele pentru fete tinerele, Să-ți fie drag de ele. Iar una cârnă, bocârnă Ca o babă bătrână Tare cu dreapta trăgea Cu stânga polog făcea Din polog snop, Din snop claie, Pâna la cea fată de arie. Douasprezece iepe sirepe, Care cu picioarele treiera, Cu narile vântură, Cu urechea în sac turna Și la flăcăi căus nu le mai trebuia. Stați băieți și nu urați, Sama bine
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
El scrie să fie auzit nu de o cititoare plimbându-se leneș printre 1 op. cit., p. 129 - 130 2 op. cit., p. 131 3 op. cit., p.150 44 oglinzi de iatac ci de mulțimi de plugari istoviți, de cosașii tăind incomensurabil poloage paralele, de milioanele conaționalilor „clăcași”, văzuți la un loc, sub osânda muncii poruncite, masă inumerabilă de robi ai pământului a cărei suferință, a cărei revoltă, a cărei speranță de eliberare e vuiet secular de codri și ape, nu susur intimist
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
om lua nouă oca de fier Si vom face seceri mari Pentru secerători tari. Și seceri mititele pentru fete tinerele, Să-ți fie drag de ele. Iar una cârnă, bocârnă Ca o babă bătrână Tare cu dreapta trăgea Cu stânga polog făcea Din polog snop, Din snop claie, Pâna la cea fată de arie. Douasprezece iepe sirepe, Care cu picioarele treiera, Cu narile vântură, Cu urechea în sac turna Și la flăcăi căus nu le mai trebuia. Stați băieți și nu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
oca de fier Si vom face seceri mari Pentru secerători tari. Și seceri mititele pentru fete tinerele, Să-ți fie drag de ele. Iar una cârnă, bocârnă Ca o babă bătrână Tare cu dreapta trăgea Cu stânga polog făcea Din polog snop, Din snop claie, Pâna la cea fată de arie. Douasprezece iepe sirepe, Care cu picioarele treiera, Cu narile vântură, Cu urechea în sac turna Și la flăcăi căus nu le mai trebuia. Stați băieți și nu urați, Sama bine
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
mai degrabă un cronicar realist al satului. Scrisul lui, deși vădește înrudiri cu sămănătorismul, se diferențiază de acesta printr-un fel de sinteză personală. Când nu se limitează la înfățișarea idilică a îmbelșugatei vieți a țăranilor (În pacea înserării, La polog etc.), prozele sale acuză injustiția și se pătrund de un mesianism artificial, uneori strecurat în versuri populare inautentice (Dreptate, La focuri, Mateiu Hurezan ș.a.) Primului volum de povestiri îi succedă multe altele, izvorâte din aceeași matrice: Icoane din popor (1911
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
de pântecele Biruinței. În acest scop se pune în slujba sa fără nici o plată, dar, cu toate insistențele, rezultatul este același: refuzul consecvent al unicornului. Strategia nu este însă lipsite de nuanțe, iar insinuările sunt și ele vizibile: "Și pentru ca pologul stidirii să să râdice și supt singurătate acoperemântul necunoștinții să să arunce, de multe ori și mai în toate dzilele, la culcatul și la sculatul lui, eu trebe în câmp îmi scorneam, iară Biruinței lingă dânsul să să afle îi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]