312 matches
-
fel". Cât privește viața de zi cu zi din cele patru decenii de comunism, cititorul va răsfoi zadarnic presa timpului spre a se edifica asupra impactului social al violenței și crimei. Cu excepția cazului Râmaru, mediatizat în cele din urmă, nici pomeneală de atacuri la persoană, violuri, omoruri, într-o societate ce se apropia de perfecțiune pe măsură ce se năștea și creștea omul nou, de impecabil comportament civic. Exista pedeapsa cu moartea, dar ea se aplica "bandiților" politici, adversarilor la șefie, delapidatorilor din
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
a comportat amatoricește, dus de valul evenimentelor. N-ar fi fost rău ca, mai ales după vizita lui Tony Blair la București, să se forțeze o relație mai intensă cu Marea Britanie, sincer interesată să-și recapete influența în Balcani. Nici pomeneală! Se spune că ambasada română de la Londra colcăie de aceiași vechi securiști, că la vârf se află oameni care abia o rup pe limba lui Shakespeare, nulități intelectuale care atunci când sunt obligate de protocol să iasă din bârlogul ambasadorial se
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
ei. Regret, regret, făcea colonelul distins, salutându-ne și lipindu-și călcâiele cu un pocnet ușor. Ne-am făcut că ne grăbim, că vom lua un taxi și ne vom repezi la ambasada noastră, să rezolvăm cazul pe loc. Nici pomeneală; dar țineam sus capul. Când ne-am întors de pe linia a cincea înapoi, spre linia a patra, halt! Nu ne lăsau în Est, fiindcă n-aveam pe pașaport viza respectivă de intrare... Aruncam priviri disperate în urmă, spre colonelul fatal
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
unii, care sunt ceilalți.) "Rău-voitorii" sunt adesea oameni cu serioasă gândire, dar sunt de multe ori dușmănoși și plini de resentimente. Există mai ales categorii intermediare, cu duiumul, în combinații fascinante, un întreg caleidoscop. Deci, de "împărțire în două", nici pomeneală. Sigur, se pot contura drumuri pe care le-am numi "calea a treia" (eu însumi cred că am încercat să schițez uneori câte ceva de acest fel). Dar, din punct de vedere practic, nu pot decât să ofer îndemnul foarte grosolan
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
Comedie umană...?... Va mai striga cineva Libertate!... Va mai avea aceasta, în 2891, un sens?... Vor fi cataclisme uriașe?... Ciocniri mondiale, între fanatismele religioase, probabil?... Vor mai exista Rusia... America... China... Japonia,... Anglia,... Franța,... Italia?... (de România, Ungaria, Bulgaria nici pomeneală). Lumea globalizîndu-se, luînd forme, pe hartă, cu neputință de prevăzut... Va începe o eră glaciară?... Sau una de hiper-încălzire din cauza poluărilor?... În cîteva sute de ani, pe la 2535, lumea își va fi făcut un culcuș intergalactic? Cetăți extraterestre? Colonii pe
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
după cursuri, opționale sau nu, orice, numai bani să iasă, restul nu contează. Universitatea a devenit o școală de specialități, unele chiar fără nicio legătură cu vocația universitară, fără niciun fel de spirit comun, așa să fie ceva acolo, nici pomeneală să vină în folosul societății, din contra, împotriva acesteia. Dacă cei din generația mea reușeau să fixeze și să rămână cu aproximativ 20% din cunoștințele predate la Universitate, astăzi, tinerii nu rămân cu nimic. Încă, mai fac și câte două-trei
OMUL FĂRĂ RĂDĂCINI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380219_a_381548]
-
ei. Regret, regret, făcea colonelul distins, salutându-ne și lipindu-și călcâiele cu un pocnet ușor. Ne-am făcut că ne grăbim, că vom lua un taxi și ne vom repezi la ambasada noastră, să rezolvăm cazul pe loc. Nici pomeneală! Dar țineam sus capul. Când ne-am întors de pe linia a cincea înapoi, spre linia a patra, halt! Nu ne lăsau în est, fiindcă n-aveam pe pașaport viza respectivă de intrare... Aruncam priviri disperate în urmă, spre colonelul fatal
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]
-
care "l-am auzit cerîndu-i explicații unui gardist de fier notoriu, pe care îl găsise într-o tandrețe intelectuală cu un marxist, și el notoriu." Face cumva excepție Mihail Sebastian de la regula incompatibilității, cum sugerează frazele de mai sus? Nici pomeneală. Întregul Jurnal, nu doar anumite episoade, ilustrează deplina integrare a scriitorului nostru în lumea care îl îngrozește. De altfel, altă constatare de bun simț, România nu e o excepție, nu doar la "Porțile Orientului" aceasta e situația. Cine a trăit
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
fi crezut atât de inteligent... S-a făcut. Mai trebuie încunoștiințat și autorul, care dacă aude de rege, - autorii atât așteaptă. - Da^ dar domnul Poquelin nu se va supăra? reia regele. - Cine, domnul Moliere? Păi artiștii ăștia atât așteaptă; nici pomeneală, majestatea voastră, îl onorați, nu mai spun, și face un gest cu palma, care înseamnă bani. - Daaa, face mirat regele, n-aș fi crezut, atunci să le mai mărim tantiemele, ceva,... - Nu, nu, ajung, îl potolește pe rege curteanul, să
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
Cel de jos. El aranjează surprizele,... accidentalul,... mișcările violente, noutatea, noutățile, contra-planurile, opuse ÎMPĂRĂȚIEI ABSOLUTE. El contrazice natura, încurajează savanții, descoperitorii; el patronează opera științifică, pe cei ce mestecă în retortele chimiei. Văzuși dumneata vreun sfânt inventând... descoperind ceva? Nici pomeneală! " Și BĂTRÂNUL știe?...", întrebai alarmat... - Știe, cum să nu știe, mă încredință Omicron. Dar se face că nu știe, și lasă frâul liber, până la un punct... Afară doar dacă -, adăugă scărpinându-se la subsioara aripii drepte cu vârful celeilalte -, afară
Paradoxul lui Ahile by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7085_a_8410]
-
păcii celeste, unde, în iunie 1989, nici nu puteai să pui jos piciorul - după reacțiunea violentă, - (mă făcusem că nu știu și rugasem șoferul, prin interpret, să oprească nițel, să calc o secundă în faimoasa Piață Tien-an-men. Nici vorbă. Nici pomeneală - șoferul zâmbea, superior... îmi aduc aminte tancul și studentul oprit cu brațele desfăcute înaintea lui și blindatul, cotind în dreapta, în stânga, - chipurile, să nu-l calce - de ochii unei televiziuni străine... * Propune-le activiștilor chinezi o a doua sărbătorire a Jocurilor
Ecouri la Olimpiadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8075_a_9400]
-
țină aproape, floricică, ți-am spus doar că și io, presimțind pasămite că asta ar fi o cale să-și crească șansele de supraviețuire pentru următorii douăzeci de ani în slujba oferită de ea. Crezuse, i se păruse, dar nici pomeneală să fi intrat în anul morții. Era tot mai sigur pe viața lui în timpul escapadelor cu floricica lui prin orașe, stațiuni turistice, camere de hoteluri și moteluri în care nu zăboveau mai mult de două zile, întrun soi de circuit
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
avut. MINISTRUL: N-avea grijă. Fardeaz-o. Realitatea e crudă. Dar fardată, se coace. JENI: Ah! Ajutor! MINISTRUL: Ce-i dragă? JENI: A mișcat. MINISTRUL: Morții nu mișcă. Sînt calmi și riguroși. JENI: Dacă vă spun... MINISTRUL: Ia să văd... Nici pomeneală. Are un rigor țeapăn ca scîndura. JENI: Eu n-o mai fardez. Mi-e frică. MINISTRUL: Puțin pe pleoape. Un pic de albastru, ce naiba. Altfel o să fim acuzați de neglijență în serviciu. JENI: Au! A mișcat iar. V-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de fapt. EMMA: Hai, nu te-mpiedica de amănunte. Cum vrei să fii erou, dacă te ocupi de toate mărunțișurile? TOREADORUL: Nu mă mișc și pace! EMMA: Vrei la ocnă? TOREADORUL: Tu o să ajungi acolo, pentru crima ta. EMMA: Nici pomeneală! Dar mai am o soluție: să-l înlocuiești pe Charles: îți razi mustața și gata. Pe el îl îngropăm în grădină. Nimeni nu va observa. Aveți cam aceeași înălțime, hainele ți se vor potrivi... TOREADORUL: Dar prietenii? EMMA: Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de-a trezitul la lume// și-atunci îmi spune păsări/ iar eu îi spun nepăsări/ pare că sună la fel dar la ea e mereu altceva" (azi am încurajat prostia). Totul e explicit, totul curge armonios în acest pasaj, nici pomeneală de tropi deghizați, nici urmă de vreo deturnare a limbajului în afara câtorva jocuri - amuzante - de istorie lexicală. S-ar zice că Gabriel H. Decuble nu respectă norma poeticului. Sau așa-zicând nu pe aceea în vigoare astăzi. Că se revendică
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
întrebe ceva, dar prin huruitul care crescuse, plus presiunea aerului, nu se mai putea auzi, decât dacă zbierai, astfel că renunță. Ar fi vrut să-ntrebe cum se numeau munții din dreapta spre care zburau, luând tot mai multă înălțime... Nici pomeneală de golurile de aer. Meteorologia părea la locul ei. Acul altimetrului se ridicase la 630... Peisajul se întinsese parcă tras de un elastic... Pentru că nu mai puteau schimba vorbe între ei, se gândea la fel de fel. Așa, de pildă, ce știa
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
seama... Anume, că deși mergeau ca melcii coarne-n coarne, bară-n bară, abia mai târându-se, nimeni nu claxona, nimeni nu țipa, nu înjura, sau... boule, tâmpitule, așa și pă dincolo, ba pe măta și pe tactu', nu, nici pomeneală!, liniște și ordine de cazarmă în inspecție, priviri între șoferi aproape politicoase, cel mult... ceva cu guvernul, despre guvern, știți dvs., cu acord general!, aici solidaritate... Băiatul imita situațiile. Dar, nu știu cum, cu respect parcă... Și el altădată, înainte de aplicarea noului
Dură legea, dar lege! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9521_a_10846]
-
deja la poarta spitalului. Dar degeaba. Doctorii nu vin la spital când vrei tu, ci când au ei de venit. Lui Surcică i s-o lungit gâtul uitându-se în lungul uliței, să-l zărească pe doctor venind, dar nici pomeneală. Atunci, Surcică l-o întrebat pe portar: „Mai vine domnu’ doftor aista?” „Apoi astăzi vine mai târziu, pentru că toată noaptea ce-o trecut o alergat după strigoi.” „Doamne ferește! Si l-o prins?” „Da, l-o prins, da’ era să moară
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dedesubt numele proprietarului: Marcu M. Marcu.) DĂNILĂ (intră cu gânsacul sub braț): Vede-te-aș răsucindu-te pe jăratic, animala dracului! Că atâta m-ai foit și m-ai ciugulit, de parc-aș fi fost miriște. Iară de cumpărători, nici pomeneală! Iaca, am scăpat de dracu' și-am dat peste tat-su! Da' ține tu minte ce-ți spun: tot eu ți-s popa! Iaca dugheana la care am mai învârtit eu daraveli și altădată; drept acolo ne oprim, și-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
glumă. Trebuie să fi fost... și să fiu ceva! Poate un “cuvânt “rătăcit, ce-a zăcut adormit pe limba mamei, până când, Într-un moment de neatenție, m-a născut. Credeți că s-a bucurat, biata de ea? Da de unde! Nici pomeneală. Se uita la mine consternată, smulgându-și părul din cap și frângându-și mâinile de necaz. După chinul facerii, Încă lăuză, se plimba cu pași repezi prin odaie, bolborosind Întruna: Nu știu cum s-a Întâmplat! Ce mă fac!? Ce mă fac
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
da, rău!, să facă, țara, cu mine. Era la modă ciorovăiala privind modernizarea. Ce modernizare? Că, fiecare, cu oricât de puțină minte în cap, își vedea în primul și în ultimul rând de propria înavuțire. De restul, de țară - nici pomeneală! Iar, la numărul izbânzilor și a erorilor sucombate în avarii, tot eu am căzut de prost. Pe-atunci ajunsesem, deja, sus de tot: vârful guvernului. Dar, dacă vârful n-avea de ce se înrădăcina, ce vină avea vârful?! și am fost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Dar ce? Mai este și un „dar”... Și care ar fi acel „dar”, mă rog ție? Întâi să-mi spui dacă vrei să atârnăm ciubotele în cui așa dintr-o dată sau...? Sau ce? Sau mai facem treabă până la toamnă? Nici pomeneală de toamnă. Ce, aiestea-s ciubote care să țină până la toamnă? Nu vezi că mai stau doar în două ațe? Au rămas numai potcoavele de ele. Văd eu bine, dar de un drum tot mai sunt bune. Și apoi om vedea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ar fi murit mama și nu vărsa atâtea lacrimi... La despărțire, mi-o udat tunica ca o ploaie de vară și alta nu. <Și de atunci ai mai văzut-o pe cucoană?> - o întrebat curios nevoie mare Ion Prispă. Nici pomeneală. Cum s-o mai văd, când eu sunt într-un colț de țară și ea în celălalt...Unde mai pui că pe ofițeri îi cam rânduiește și cine știe pe unde îi mai strălucesc ochii căpitanului sau maiurului, dacă n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-o facă și pe crâșmarul. Abia tu te ai gândit să calci pe urmele bunicului tău”. „Apoi dacă nu rămânea în picioare fosta crâșmă a bunicului, cu toate cele trebuitoare, crezi că mă mai apucam eu de crâșmărit? Nici pomeneală. Da’ de la bunicu’ au rămas până și țoiurile. Dar dumirește-mă dacă urmașii lui moș Vasile Căpitanu sunt buni de plată.” „Asta cam așa-i. De aici din catastif se vede limpede că toți și-au plătit datoriile, numai Vasile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca în zilele cele bune... Lasă, Pâcule. Dacă Mitruță n-a fi om de treabă, apoi cărăușii i-or veni de hac. Iar tu să nu crezi că dacă ai fost ajutorul meu o viață îi meritul tău. Nuuu! Nici pomeneală. Asta s-a întâmplat pentru că am vrut eu. Dacă mă supăram pe tine, îndată te vedeai în coada șirului de care. Dar ai avut noroc, Pâcule. Păi norocul îi cum și-l face omul. Și eu mi l-am făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]