50 matches
-
încă în vigoare, pentru a se pune sub protecția lui Cotys. Au fost mai mulți regi traci care au purtat acest nume: Cotys al III-lea, rege al odrizilor, era aliatul lui Pompeius în războaiele civile (era deci de orientare pompeiană); Cotys al IV-lea, era strănepot al celui de-al treilea. Poate acesta din urmă este destinatarul ovidian. Care au fost sentimentele sale față de Augustus, nu știm. Oricum este vorba de un rege trac, care face parte, așadar, din acea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
guvernatorul provinciei Macedonia, în 14 d.H., era consul împreună cu Sextus Apuleius. Avea legături de familie cu Germanicus și era înrudit cu Augustus 288. Numele de Pompeius în sine ne duce cu gândul la celebrul Pompeius Magnus, care era simbolul tuturor "pompeienilor" și anti-Cezarilor. Însuși Ovidiu evocă cu simpatie și admirație figura marelui Pompeius în Pontica, IV, III, adresată unui prieten instabil, căruia, amintindu-i de fragilitatea oricărei situații umane, printre altre figuri faimoase (Cresus, Marius), o menționează și pe aceea a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care, cu această ocazie, îi criticau trecutul". Însă nu putem fi deloc de acord cu concluzia lui Bardon, potrivit căreia, în orice caz, un asemenea subiect nu implica o atitudine politică precisă și nu trebuie să vedem în Severus un "pompeian". Chiar și fără să acceptăm teza lui Grenade 299 despre influența lui C. Severus asupra lui Lucanus, intențiile politice ale lui Severus sunt destul de evidente: acestea mergeau, cel puțin, în sensul unei rețineri, sau a unei opoziții mai mult sau
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ceramica greacă, în afară câtorva sugestii abstracte sau aluzive. Locurile sunt subordonate miturilor sau necesităților acțiunii dramatice, pe scena de teatru. Plastica romană a fost mai "naturalistă", cu naturile moarte, grădinile și peștii ei. Dar câmpurile pur ornamentale din vilele pompeiene rămân ilustrări ale unor teme mitologice, ideal încastrate în operele lor de referință. Ovidiu și Vergiliu permit înfățișarea, dar ceea ce spun ei fixează limitele și conținuturile a ceea ce se vede. Peisajul greco-roman rămâne, în cel mai bun caz, un comentariu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Drăgușanu" nu ezită, de altfel, să urmeze exemplul acestora la scara posibilităților sale. El vede Pompeiul și Vezuviul exclusiv din această perspectivă turistică, ilustrată de un interes lejer, destins, de o curiozitate de alpinist și un ochi amuzat. Printre ruinele pompeiene, departe de emoția contactului cu vestigiile strămoșilor, el observă, cel mult, „urme despre lățirea cultului priapic”, iar ascensiunea pe Vezuviu, cu toate asperitățile ei, nu e decât o veselă excursie. Cazul său nu este unul izolat, pentru această perioadă. Ioan
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cercul de scene înrudite. Pavimentul, dimpotrivă, este baza multor acțiuni umane, astfel încât, atunci când este folosit pentru decorație, el trebuie să îndeplinească două funcții opuse. Picioarele stau în calea ochilor noștri. Oare nu ar fi ciudat să traversăm pardoseala unei vile pompeiene călcând un mozaic ce reprezintă bătălia dintre Alexandru și Darius? Există o contradicție supărătoare între verticalitatea privitorului și cea a figurilor reprezentate pe podea. În plus, strânsa relație fizică împiedică contemplarea detașată. Situația este incomodă din punct de vedere pur
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
joi, într-o vilă aristocratică (martoră a celor mai ațâțătoare aventuri erotice), pe care o împodobisem personal cu oglinzi și covoare. Mă ocupasem atent și de pictura murală. Dorisem ca pereții ei să poarte fresce cu scene licențiose în stil pompeian. Alesesem cu grijă meticuloasă statuile și sclavii. Fiecare amănunt intim fusese aranjat cu grijă, ca să poată deveni complice al voluptății noastre. Aerul din casă era îmbibat cu esențe afrodisiace sofisticate. Asta reușea să-mi captiveze complet creierul și simțurile. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unei lungi și fecunde experiențe, spectacolul unei dramatice și personale întâlniri între un temperament vulcanic și un spirit ordonator. O permanentă nostalgie pentru idealuri clasice îl face să zăbovească în muzeele pariziene, iar mai târziu să admire arta neagră, fresca pompeiană, mozaicul bizantin. Participă la câteva manifestări din Germania (expoziția Noii Asociații a Artiștilor din München, 1910; expozițiile grupului "Der Blaue Reiter"). El nu se lasă însă atras de nici unul dintre curentele care animă epoca. Se interesează de grafica de carte
André Derain () [Corola-website/Science/309686_a_311015]
-
-și renege averea, titlul și originile sale boierești, Theodor Aman a reușit pe tot parcursul vieții sale să se comporte ca un senior al artelor. Atelierul și casa în care locuia, care a fost construită în anul 1869 în stil pompeian, era în acea vreme o locație mondenă unde se întâlnea protipendada Bucureștiului. Astfel, despre acest loc monden, Alexandru Tzigara-Samurcaș spunea „Atelierul său (...) era singurul centru artistic în care se aduna elita bucureșteană a timpului.” Thoedor Aman a urmat cursurile Școlii
Theodor Aman () [Corola-website/Science/298307_a_299636]
-
Octavius), ca prim împărat al Romei. Republicanii conservatori îl avuseseră în frunte la început pe Pompei, până la bătălia de la Pharsalus în 48 î.Hr., urmată la scurt timp de moartea acestuia. În aprilie 46 î.Hr., forțele lui Cezar au distrus armata pompeiană în bătălia de la Thapsus. După aceasta, opoziția militară față de Cezar s-a limitat la Hispania (Peninsula Iberică, respectiv Spania și Portugalia de astăzi). În primăvara lui 46 î.Hr., două legiuni din Hispania Ulterior, formate mai ales din foști veterani pompeieni
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
pompeiană în bătălia de la Thapsus. După aceasta, opoziția militară față de Cezar s-a limitat la Hispania (Peninsula Iberică, respectiv Spania și Portugalia de astăzi). În primăvara lui 46 î.Hr., două legiuni din Hispania Ulterior, formate mai ales din foști veterani pompeieni din armata lui Cezar, s-au declarat în favoarea lui Gnaeus Pompeius (fiul lui Pompei cel Mare) și l-au gonit pe proconsulul lui Cezar. În curând, lor li s-au alăturat resturile armatei lui Pompei. Aceste forțe au fost comandate
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
a fost obligat să ducă o campanie militară pe timp de iarnă, și trebuind să obțină hrană și adăpost pentru soldați. După un scurt asediu, Cezar a cucerit orașul fortificat Ategua; a fost o lovitură importantă pentru moralul și încrederea pompeienilor, iar unii dintre aliații din regiune au început să treacă de partea lui Cezar. O altă luptă dată lângă Soricaria la 7 martie a mers favorabil lui Cezar; mulți romani din tabăra pompeiană au început să se pregătească să dezerteze
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
o lovitură importantă pentru moralul și încrederea pompeienilor, iar unii dintre aliații din regiune au început să treacă de partea lui Cezar. O altă luptă dată lângă Soricaria la 7 martie a mers favorabil lui Cezar; mulți romani din tabăra pompeiană au început să se pregătească să dezerteze, iar Gnaeus Pompeius a fost obligat să renunțe la tactica tergiversării și să iasă la luptă. Cele două armate s-au întâlnit în câmpiile de la Munda, în sudul Spaniei. Armata pompeiană se afla
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
din tabăra pompeiană au început să se pregătească să dezerteze, iar Gnaeus Pompeius a fost obligat să renunțe la tactica tergiversării și să iasă la luptă. Cele două armate s-au întâlnit în câmpiile de la Munda, în sudul Spaniei. Armata pompeiană se afla pe un deal cu pante line, la mai puțin de 1,5 km de zidurile Mundei, pe o poziție ușor de apărat. Cezar a venit cu un total de opt legiuni (80 de cohorte), cu 8.000 de
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
alterioare, după care i se realăturaseră lui Pompeius: ei aveau să lupte cu disperare, temându-se că nu vor mai fi iertați a doua oară (Cezar chiar executase în trecut prizonierii). După un plan nereușit de a-i atrage pe pompeieni la poalele dealului, Cezar a ordonat un asalt frontal (prin cuvântul „Venus”, zeița despre care spunea că-i este străbună). La început, niciuna din părți nu era în avantaj, iar generalii au plecat din posturile de comandă și au intrat
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
X Equestris. Datorită exemplului dat de Cezar, legiunea a zecea a început să împingă forțele lui Pompeius. Conștient de pericol, Gnaeus Pompeius a scos o legiune din flancul său drept pentru a-l întări pe cel stâng. Imediat ce flancul drept pompeian a fost slăbit, cavaleria lui Cezar a lansat un atac decisiv care a întors soarta bătăliei. Regele Bogud al Mauretaniei cu cavaleria sa, aliată cu Cezar, au atacat spatele taberei pompeiene. Titus Labienus, comandantul cavaleriei pompeiene, a văzut manevra și
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
a-l întări pe cel stâng. Imediat ce flancul drept pompeian a fost slăbit, cavaleria lui Cezar a lansat un atac decisiv care a întors soarta bătăliei. Regele Bogud al Mauretaniei cu cavaleria sa, aliată cu Cezar, au atacat spatele taberei pompeiene. Titus Labienus, comandantul cavaleriei pompeiene, a văzut manevra și s-a deplasat pentru a-i intercepta. Din păcate pentru Pompeius, legionarii lui au înțeles greșit situația. Desa presați puternic pe flancurile stâng (Legio X) și drept (șarja de cavalerie), ei
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
stâng. Imediat ce flancul drept pompeian a fost slăbit, cavaleria lui Cezar a lansat un atac decisiv care a întors soarta bătăliei. Regele Bogud al Mauretaniei cu cavaleria sa, aliată cu Cezar, au atacat spatele taberei pompeiene. Titus Labienus, comandantul cavaleriei pompeiene, a văzut manevra și s-a deplasat pentru a-i intercepta. Din păcate pentru Pompeius, legionarii lui au înțeles greșit situația. Desa presați puternic pe flancurile stâng (Legio X) și drept (șarja de cavalerie), ei au crezut că Labienus se
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
manevra și s-a deplasat pentru a-i intercepta. Din păcate pentru Pompeius, legionarii lui au înțeles greșit situația. Desa presați puternic pe flancurile stâng (Legio X) și drept (șarja de cavalerie), ei au crezut că Labienus se retrage. Legiunile pompeiene au rupt rândurile și au fugit în dezordine. Deși unele au reușit să se refugieze între zidurile cetății Munda, mulți alții au fost uciși. La sfârșitul bătăliei, 30.000 de pompeieni erau morți pe câmpul de luptă; pierderile de partea
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
cavalerie), ei au crezut că Labienus se retrage. Legiunile pompeiene au rupt rândurile și au fugit în dezordine. Deși unele au reușit să se refugieze între zidurile cetății Munda, mulți alții au fost uciși. La sfârșitul bătăliei, 30.000 de pompeieni erau morți pe câmpul de luptă; pierderile de partea lui Cezar au fost mult mai mici, doar aproximativ 1.000. Toate cele treisprezece stindarde ale legiunilor pompeiene au fost capturate, semn al victoriei totale. Titus Labienus a murit în luptă
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
cetății Munda, mulți alții au fost uciși. La sfârșitul bătăliei, 30.000 de pompeieni erau morți pe câmpul de luptă; pierderile de partea lui Cezar au fost mult mai mici, doar aproximativ 1.000. Toate cele treisprezece stindarde ale legiunilor pompeiene au fost capturate, semn al victoriei totale. Titus Labienus a murit în luptă și a fost înmormântat cu onoruri de Caesar, în timp ce Gnaeus și Sextus Pompeius au reușit să fugă de pe câmpul de luptă. Cert este că lupta de la Munda
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
plătească un bir mare. Orașul Munda a rezistat o vreme, dar, după o tentativă nereușită de a rupe asediul, a capitulat, lăsând 14.000 de prizonieri. Gaius Didius, comandant naval loial lui Cezar, a vânat și a distrus majoritatea corăbiilor pompeiene. Gnaeus Pompeius a căutat refugiu pe uscat, dar a fost prins și executat. Deși Sextus Pompeius a rămas liber, după Munda nu au mai existat armate conservatoare care să-i conteste supremația lui Cezar. La întoarcerea la Roma, relatează Plutarh
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
proprietari, în condiții dubioase, afirmă surse din primărie, până în 2003 nefiind clarificat încă statutul valoroasei colecții de artă Storck.. Clădirea ce adăpostește Muzeul Frederick și Cecilia Cuțescu Storck, construită în stil anglo-flamand, cu bârne aparente, cu zidurile colorate în roșu pompeian, care îmbină elementele arhitectonice, materialele folosite și decorațiunile exterioare și interioare, într-un ansamblu arhitectural deosebit, a fost declarată monument istoric, fiind înscrisă în Lista monumentelor istorice 2004, Municipiul București, cu .
Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/321875_a_323204]
-
lungă perioadă de timp, orașul dispare din cronică istoriei, Cremona fiind citată în puține documente, sau numită în legătură cu unele personaje istorice. Raporturile dintre Romă și Verona au început prin secolul al III-lea î.Hr.. Verona a devenit colonie prin "Lex Pompeiana", în 89 î.Hr.. În 42 î.Hr., Verona a încetat să mai fie colonie și a devenit "municipium". Colonizarea română semnificativă a început în secolul I î.Hr., odată cu includerea orașului în Regio X, de către Augustus. Mai tarziu, orașul a intrat, pe
Regio X Venetia et Histria () [Corola-website/Science/322147_a_323476]
-
litorala cu o plajă celebra, care este cea mai mare de pe insulă. O piață mică se află în fața portului, fiind înconjurată de "casele tipice din Capri, dominate de terasele, balcoanele, galeriile deschise și fațade multi-colorate ale orașului, luminate de "roșul pompeian", care este una dintre cele mai intense note de culoare de-a lungul întregii coaste napoletane." Orașul este caracterizat, de asemenea, prin panțe abrupte terasate cu floră mediteraneană. Un capitel corintic se află pe un piedestal înalt la capătul debarcaderului
Marina Grande, Capri () [Corola-website/Science/333140_a_334469]