334 matches
-
de autoconservare ale predecembrismului literar. Cu alte arme decît cele ale unui Ciprian Șiulea (Retori, simulacre, imposturi) sau Sorin Matei (Boierii minții), dar cu la fel de multă inteligență, Radu Pavel Gheo își face, ca și aceștia, o marcă identitară din zguduirea poncifelor de toate zilele ale unui mediu cultural nici mai bun, nici mai rău, în esența lui, decît oricare altul de pe fața pămîntului. Poate doar mai încăpățănat.
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
tradiția profundă rusească, ci cu ideologia sovietizantă (triumfalismul comunist, colhozurile, modelele personajelor idilizant-pozitive, retorica fericirii colective), care nici nu merită adusă în discuție. Micile izbânzi ale romanului basarabean apar după 1965, ca și în romanul din România, după eliberarea de poncifele propagandistice și după relaxarea obligativităților tematice. Romanele Zbor frânt de Vladimir Beșleagă, Singur în fața dragostei de Aureliu Busuioc și Povestea cu cocoșul roșu de Vasile Vasilache apar în 1966, Disc de George Meniuc, în 1968 - dar rămân prizonierele unor modalități
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
a muncii, a eroismului declarat și a umanismului de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru ridicarea particularului la rang de principiu. După cum, în aceeași perspectivă, el demontează subtil ponciful tehnicii, al muncii concrete, în beneficiul creației simbolice care nu se erodează și nu se epuizează.: ,, Tehnica se consumă, spune el, și este consumată. Valoarea ei este uitată. Creația tehnică însemnă evoluție, înseamnă colectiv. Arta nu poate fi consumată, valoarea
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
și un infantilism prozastic de un mare efect comic, astăzi. Ele pot fi recuperate masiv tocmai în acest fel, nu numai ca maculatură a unei epoci bolnave, ci și sub sigla expresivității involuntare, într-o lumină nouă, în care vechile poncife stârnesc râsul. Spre deosebire de această producție de serie ideologică, perisabilă, menită parcă din start alterării la contactul cu aerul, proza scurtă a lui Constantin }oiu impresionează prin maturitate artistică și prin prospețime. Autorul se dovedește, la a doua carte, pe deplin
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
celor două epoci pe care cartea le-a traversat, cu un succes deloc periclitat sau diminuat, cu acea măreție liniștită a operelor cu majusculă. Scrisă și publicată într-un moment istoric greu, într-un context rigidizat prin reîntoarcerea regimului la poncifele realismului socialist (suntem la numai câțiva ani de la Tezele din iulie 1971), ficțiunea lui George Bălăiță (care a împlinit în aprilie 70 de ani) a refuzat, din start, o sumă de afilieri, neintrând nici pe culoarul propagandistic, nici pe cel
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
așa este. N-am idee ce-a însemnat expresia la origine, pentru că n-am citit cartea care a consacrat-o, dar știu sub ce formă a fost preluată în presa culturală: ca o etichetă aplicată oricui are îndrăzneala să ironizeze poncifele corectitudinii politice. Scenariul e comic, de n-ar fi penibil: carele va să zică, noi, ăștia, muncitorii, truditorii, furnicile, mestecătorii de bibliografii, posesori de doctorate și paradoctorate în "cultural studies" și alte bazaconii ce se mai poartă pe la periferia sistemului universitar occidental
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
de nemernici protejându-și interesele chiar și prin crimă, iar Opus Dei - mâna criminală a detestatei (de el) Biserici. Mișmașul lui, al cărui unic fundament real este caracterul ambiguu al picturii marelui florentin, urmează punct cu punct toate rețetele și poncifele pe care mizează grosolana literatură de aventuri de peste Ocean: mister opac, violență nemotivată, dedesubturi primejdioase, societăți secrete, coduri tăinuite, lipsa totală de psihologie, câte un ucigaș psihopat și câte o cuconiță isteață-foc și tot atât de apetisantă vertical și orizontal, care se
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
simplității, purității lor originare. Umilința le acordă aura sa izbăvitoare. Refuzată pe o cale convențională, poezia se reconstituie pe calea spontaneității, favorizată de abordarea unor reprezentări prea puțin frecventate, marginale. Ferită de uzură, lumea obiectelor neînsemnate trezește conștiința din letargia poncifelor redundante: “Mereu față-n față cu pagina goală, minutarele zac neatinse de praful insomniei și de pe targă se rostogolește buchetul de crini.// Cîte zorzoane într-un decor pustiu, eu zac mototolită în cel mai jalnic colț,// aștept să se deschidă
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
paradoxal dacă vreți, în profunzime. Voi pomeni acum o noțiune controversată: mistficare - joc deliberat cu referința textului și regulile lui, conex pastișei, parodiei, (auto)ironiei. Complicate puneri în scenă ale comédiei literaturii pentru a le scutura de praful persistent al poncifelor și al ideilor primite. Acesta este și rostul pentru care Grigore Șoitu a decis să-și structureze volumul său, Addenda, invers: întîi (pseudo-) glosarul de termeni și parada tipurilor de interpretări - care manipulează sensul pînă la a-l face de
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
Dobrescu Eminescu și noi În fiecare an, la mijloc de ianuarie, pretindem că ni se face dor de Eminescu. Și, ca să rămână semn că nu mai putem de dor, compunem articole ditirambice, în care punem la lucru impunătoarea zestre de poncife lăsată de înaintași. Peste an, prinși cum suntem cu multe și mărunte ocupații, n-avem timp de Eminescu. Însă pe 15 ianuarie (și pe 15 iunie), lăsăm baltă trebile cotidiene, cât de însemnate, și gândul ni se îndreaptă, parcă de la
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
altceva decât un vocabular bling-bling, o înșiruire de ghiuluri lingvistice, aruncate la ‘șto că pătrunjelul în ciorbă. Sau, cum ar fi scris d-l Stingă, o exhibare narcisica a unui lexic baroc care nu reușește să camufleze nici ego-ul, nici ponciful. Mă rog, chestie de gust. Pasajul mi-a adus însă aminte de un text scris în 1968 de istoricul de artă Stringfellow Barr și, de fapt, aici voiam să ajung. Textul d-lui Stânga ilustrează un prost obicei cultivat de
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență "textului lumii", adeseori sufocat de poncife livrești. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor "rescrieri" ale unor texte de un anumit gen (romane polițiste, de pildă), dar la o lectură atentă constatăm că ele se înfățișează mai curând ca niște eboșe, ca niște scheme sau
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
din exil ș...ț, tonul vehement și naționalismul acerb, dedicarea unor numere întregi scriitorilor bucovineni - toate acestea legitimează o asemenea situare a revistei din S.U.A."(p.66) Analizând, asemenea unui detectiv, toate "probele" adunate la dosar, Mircea A. Diaconu spulberă poncifele referitoare la motivele apariției unei asemenea mișcări, afirmând că " Fără a se raporta direct la o mișcare europeană de idei, Iconar este, în același timp, consecința unor probleme de un localism incontestabil și expresia unui fenomen cu extindere europeană"(p.
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
multe, în posteritatea acestuia. 12. Cu ochiul neadormit al comparatistului, a pornit de la manuscrise, spre luarea în posesie a variantelor, le-a transcris ori le-a nominalizat, fără a se hazarda în decizii, nu care cumva să dea naștere la poncife sau sugestii netrebuitoare. El, profesorul doctor, Nicolae Cârlan, a lăsat la latitudinea specialistului să-și facă singur o părere. Doar el i-a prezentat variantele poemelor, atât din antume cât și din postume. 13. Complexitatea scrisului labișian (în l. franceză
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
culturale ale vechiului regim erau unele cu semnul minus: arta trebuia deposedată de cât mai multe dintre dimensiunile și valențele ei, pentru a se mortifica, îngheța ideologic. Cu atât mai firesc, mai natural a fost dezghețul postrevoluționar, în care vechi poncife, tabuuri și clișee propagandistice au fost exuberant dinamitate. Tarabele gemând de reviste și cărți pornografice editate pe hârtie proastă, mâinile tremurătoare și ochii sticlind de plăcere ai cumpărătorilor de toate vârstele (de la puberul timid cu fața plină de coșuri la
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
și totuși recognoscibila, întîmplare a oglinzii și pictură trompe l'oeil) este o mică bijuterie ludica, scrisă à la manière de... ghiciți dumneavoastră cine. Ar trebui să vă ajungă primele fraze: În pustietatea ironică a cîmpiei, uneori mirajul e un poncif. De aceea, cînd se născu Francisco-Maria von Osberg, la ceasurile șase ale dimineții de 24 august 1899, nu se-ntîmplă nimic deosebit: erau doar o casă, tremurul arămiu al frunzelor în fața unei ferestre și un nor deasupra, ce părea o anamorfoza
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
dar nu e grăbit. Stările lui sunt niște notații concise dintr-un jurnal al trecerii, al traversării, al defilării în fața unei lumi căreia nu-i reține decât jaloanele, semnele, mișcarea, impulsul. O face desprinzându-se de tradiție, rupându-se de ponciful imaginilor obișnuite, nu însă propriu-zis negând-o, ci fructificând-o în spirit contemporan. Un raport pictural continuă să rămână un raport pictural, tot astfel confruntarea ordonată între suprafețe, statică sau dinamică compoziției, echilibrul stabil sau mobil, adică tot atâtea elemente
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
Alecsandri viitoarea încremenire în ipostaza de poet al neamului, al cărui nume va fi atașat pe parcursul secolului trecut, nu fără concursul binevoitor al posesorului, la orice eveniment sau manifestare a specificului național? Deocamdată pare să contrarieze această emblemă și toate poncifurile didactice rezistente și astăzi, cei doi puțind fi surprinși "alergând în jurul mobilelor, ca niște copii de școală". Pe masura ce intimitatea se concretizează în frazele jurnalului, denunțul modelelor comportamentale și al convențiilor literare e tot mai vizibil: "ne-am iubit firesc, am
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
analizei, prins în cadrele unei lucidități actualizate. O detașare de o înrîurire care cată a trece în rafturile istoriei literare. Comentariile d-lui Eugen Lungu sînt exemplare prin inconformismul lor decent, prin pigmentul critic ce subminează venerația desuetă, duhul mimetic, ponciful lipsit de vlagă. Departe de-a ceda discursului convențional, retorismului ce încă mai face ravagii, inclusiv în patria-mamă, în sfera evocării "marilor clasici", criticul și istoricul literar basarabean se arată foarte avizat asupra neajunsurilor estetice ale obiectului d-sale, capabil
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
referă la prefața antologiei - Romanian Poetry: A Sketch for a Portrait (Poezia românească. Schiță de portret) - în care Gabriel Stănescu include, pe lângă precizări utile (ca acelea referitoare la impactul sovietizării forțate asupra literaturii) și o serie de clișee, locuri comune, poncife, de genul prea des pomenitei remarci a lui Vasile Alecsandri - "Românul s-a născut poet" - care nu știm cum li se pare cititorilor străini, dar indiscutabil, nu sună prea bine în urechile celor care au întâlnit-o ani de-a
Poezie optzecistă și ritmuri anglo-saxone by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17390_a_18715]
-
mai sus nu s-ar dovedi poate suficientă dacă nu s-ar întâlni cu o alta, semnificativă pentru un anume fel de a scrie despre poetul național. Succint, ea a fost deja amintită: este vorba despre pierderea printre generalități și poncife și despre imprecizia tulbure, despre cuvântarea prețioasă ca modalitate de a nu spune nimic, combinată cu o crispare înaintea căreia dispar orice contururi umane ale unui portret și așa excesiv idealizat. Or, trebuie remarcat că limbajul compromis și compromițător din
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
doar Eminescu și opera lui sînt supuse procesului de mitizare, ci și exegeza eminesciana (școală absolutizează încă, pudic, erotismul angelic și abstractizant, iar din Călinescu nu reține decît exasperantul prin repetare "ape vor seca în albie..."). Sînt enumerate cîteva din poncifele despre scriitorii clasici, idei primite de-a gata de atîtea generații, precum și altele ceva mai noi, cele despre Nichita Stănescu - lider absolut al poeziei contemporane. "În anii ^80, cînd terminăm liceul - scrie G.A. - cu toate ca Nichita Stănescu fusese suficient omologat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
credeți că e replică cea mai des folosită în filmele americane, o replică întîlnită, zic statisticile, în peste 80% din filme? N-o să ghiciți: "Să ieșim de aici"! Filmul american a ajuns la o asemenea perfecțiune în exploatarea și asamblarea poncifelor încît, în mileniul trei, ne putem imagina un computer scenaristic apt să combine singur replici deja verificate - de la "Să ieșim de aici!" pînă la, să sicem, "Play it again, Șam"... Din fericire nu sîntem încă în mileniul trei. Deocamdată, mai
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
de alte modele". La rîndul lor, vulgarizarea și simplificarea modelului filosofic oficial, fenomen pe care l-am menționat mai sus, exprimă degradarea unei concepții ce nu s-a putut menține nici măcar la cota propriei sale doctrine, eșuînd în slogan, în poncif, în vocabularul pauper și în sintaxa primitivă ale căror prototipuri erau discursurile lui Stalin și Hitler. Mihai Zamfir, Discursul anilor '90, Ed. Fundației Culturale Române, București, 1997, 152 p.
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
prea uman” al naturii sale. Walesa are atuurile lui, știe să câștige mulțimea de partea lui, - ceea ce își doreau și revendicau fictiv liderii comuniști, că pot însufleți și, prin urmare, controla masele. Avem o mostră de limbaj de lemn cu poncifele sale ideologice pentru a face și singuri diferența între ceea ce viu și mort într-un discurs. Walesa însuflețește masele și le induce sentimentul puternic al Solidarității. Altfel, filmul respectă un traseu cronologic pentru a-l ajuta pe spectator, nu neapărat
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]