63 matches
-
necontenit povestirea lui Herodot și despre care el are adeseori naivitatea de a cere iertare de la cititor. Și pentru mulți, foarte mulți, avea dreptate să o facă; căci această credincioasă expunere a tot ce văzuse și auzise a fost cauza ponegririi lui. Când el era icoana credincioasă a unei lumi încă înfășurată în basmele ce înconjoară copilăria omenirii, cei nechemați vedeau în el, un om ce umpluse cartea lui numai cu povești lipsite de orice crezare. Acest observator cu însușiri atît
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
riscă să continue să sufere, tendința celor din jur este de a-i denigra caracterul și de a o descrie în termeni relativ mai negativi (Hafer & Begue, 2005). Autorii au interpretat atât reacția de ajutorare, cât și pe cea de ponegrire ca rezultând dintr-o grijă pentru justiție și dreptate. Ei au comentat că oamenii au nevoie să creadă că lumea este un loc drept în care toți primesc ceea ce merită. Această nevoie este reflectată de felul în care oamenii răspund
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
nostru. În perioada în care marii stăpâni ai lumii stabileau cu creionul pe harta Europei viitoarele granițe ale statelor și încheiau tratate de „agresiune” sau de „neagresiune”, Grigore Antipa prezenta în plenul Academiei Române referatul „Rolul Academiei Române în combaterea campaniilor de ponegrire a poporului și statului român”. Citind astăzi semnalul său de alarmă rămâi de-a dreptul blocat. Parcă a fost scris la 5 aprilie 2010 nu 1940. Ți se taie respirația. Nu știi ce să urmărești mai întâi, gravitatea faptelor și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
foarte original - Traian Băsescu. Vladimir Tismăneanu: Vreau să remarc ceva. Îmi vin În minte În acest moment două persoane care au fost surprinzător de loiale față de liderul partidului În perioada 1990-2000. Într-o lume a atâtor trădări, lovituri pe la spate, ponegriri, denigrări, unul a fost Traian Băsescu față de Petre Roman, celălalt, Adrian Năstase față de Ion Iliescu. Adrian Severin, un bun eseist și diplomat, a avut diverse trasee și itinerare. A fost până la un punct loial lui Roman, a mers alături de acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Gânduri libere”, 1951, 1; I. G. Dimitriu, „La Vingt-cinquième heure”, „Înșir’te mărgărite”, 1951, 1; George Uscătescu, „Ora douăzeci și cinci”, „Destin”, 1951, 1; Théo René, „Cazul” Constantin Virgil Gheorghiu, „Buletin de informații al românilor din exil”, 1951, 14-15; Dedesubturile campaniei de ponegrire a scriitorului Constantin Virgil Gheorghiu, „Buletin de informații al românilor din exil”, 1953, 150; George Uscătescu, „La Seconde chance”, „Destin”, 1953, 6-7; N. S. Govora, Critică și critici, „Carpații”, 1955, 6-7; Ov. S. Crohmălniceanu, O greșeală de calcul, „Glasul patriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
toate avantajele pe care le oferea Jockey clubul de la Buenos Aires. Ceea ce m-a impresionat, în plus, a fost spilcuiala băbaților, pe care-i întîlneai acolo. Erau toți scoși ca din cutie. Eva Peron n-a reacționat imediat la campania de ponegrire dusă împotriva ei. S-a ocupat de lumea ei, de "los descamisados", instituind legi sociale, sindicate muncitorești, drepturi la greve, naționalizări, exproprieri. Nu se atinsese încă de oficina de unde plecau ironiile și disprețuirile pentru persoana sa, adică de faimosul Jockey
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
climatul dominat de corupție din cercurile curtenilor. Dorea să fie prețuit de suveran și să fie numit într-un post important, pentru a-și pune în valoare talentul. Împăratul, însă, l-a considerat doar un scrib. În plus, defăimările și ponegririle pe care i le aduceau nobilii de la curte l-au făcut pe Li Bai să-și piardă, treptat, încrederea în suveran. Dezamăgit, poetul pleacă din Chang'an și începe din nou să cutreiere cele patru zări, desfătându-se cu priveliști
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
care, cu toate păcatele lui, a intuit corect dimensiunile dezastrului românesc: „criteriul etic nu era, de fapt, de cele mai multe ori, decât alibiul fără replică al voinței compromiterii, insultei și voluptății denigrării, care, la români, sunt enorme. O capacitate de terfelire, ponegrire și desființare practic fără limite. O pasiune a vituperării, a pamfletului, fără egal. Cred că ea este inexistentă la un alt popor, în aceeași intensitate și în proporții de masă. Înjurătura este la români o virtute și o voluptate națională
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ai lucrat pentru negustorul de ceramică, Sutejiro. — De unde știi? — Watanabe Tenzo a fost membru al clanului Hachisuka. Dar l-am dezmoștenit eu Însumi pe ticălosul acela. A fugit, Însă i-am Învins banda și acum ne Întoarcem acasă. Au ajuns ponegririle numelui Hachisuka până la urechile tale? — Hm. Nu pari să semeni cu el, spuse foarte franc Hiyoshi, privind drept spre Koroku. Apoi, ca și cum și-ar fi amintit dintr-o dată ceva, adăugă: — Ei, domnule, fără nici un fel de obligații, mă iei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
înlăturarea consecințelor cultului personalității; decretarea revizionismului ca pericol principal pentru mișcarea comunistă, la momentul respectiv. Prin revizionism erau avute în vedere următoarele aspecte: „ignorarea învățăturii leniniste despre inevitabilitatea luptei de clasă acute în perioada de tranziție”, „propagarea falsei democrații burgheze”, „ponegrirea orânduirii socialiste și a succeselor acesteia”, “încercarea de a nega sau a reduce rolul dictaturii proletariatului și rolul conducător al partidului marxist-leninist”, aprecierea teoriei marxist-leniniste ca “învechită” și “îngustă” în ceea ce privește explicarea fenomenelor contemporane, „ploconirea în fața parlamentarismului burghez”, „proclamarea tezei că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
împodobite cu operele autorilor noștri buni: e un obiect de paradă. În casele unde tronează reginele zilei, trebuie să te mărginești la o trăncăneală, la o pălăvrăgeală continuă, în care indiscreția atinge limite extreme, în care se epuizează toate formulele ponegririi. În general, un cuvânt echivoc, o glumă au mai mult succes decât un gând serios. E bine totuși să nu ne încredem în această aparență frivolă. Românii sunt vicleni; ascund o disimulare profundă sub un aer de absolută bonomie. Au
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nu suportăm. Compensația e în formă. Scriind, dacă ai un proiect ascuns (ascuns, măcar în parte, chiar și ție), îți dai un profil". Dar forma compensatoare nu e oare și ea o "înfrumusețare"? Acordîndu-ți un "profil" dezirabil (chiar dacă paradoxal prin "ponegrire"), nu te idealizezi într-un anume grad? E foarte adevărat că nu poți crea un altul în locul tău. Lucrezi cu materialul clientului-meșteșugar, care, irevocabil, ești tu însuți: Nu poți să-ți schimbi natura: dîndu-ți în jurnal un profil începi să
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
l-ar împiedica pe critic să fie scriitor, iar pe scriitor să fie critic. Cu tot citatul din Ezra Pound, concepția etalată aparține unui semidoct: "În perioade de criză, tulburi, unii condeieri să se așeze deasupra creației beletristice, intimidînd, prin ponegrire sau hăulire (sic!), activitatea unor poeți, prozatori, dramaturgi, clasici, nu de puține ori, și contemporani, mai ales... Cine se poate sustrage din fața unor asemenea calibani? E adevărat, există o cale de a scăpa de canibalismul critic - da, calea Ezra Pound
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
proces al comunismului. Astăzi știm: la intensitatea zero. Blatul întregii clase politice a făcut ca propunerile Comisiei Tismăneanu să rămână literă moartă. Până și unele din legile care deja funcționau (de exemplu, legea CNSAS) au fost redimensionate, până la aneantizare. Dar ponegrirea isterică a lui Vladimir Tismăneanu a continuat. El trebuia decredibilizat, prezentat drept un monstru, un profitor, un infractor. El trebuia, la rigoare, nimicit, ca nu cumva să-i mai treacă vreodată prin minte să contribuie la asanarea morală a societății
Al treilea val by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3852_a_5177]
-
același Bosie avea să scrie însă un sonet omagial dedicat aceluiași Churchill. Atitudinea lui față de fostul lui iubit și protector a fost la fel de inconsecventă, oscilând în anii care au urmat morții lui Wilde (intervenită în 1900), între elogii superlative și ponegrire abjectă. Thomas Mallon se ocupă doar de evoluția reacțiilor lui Oscar Wilde, oglindită în scrisorile lui din închisoare: inițial se agăța de dragostea pe care o simțea pentru Bosie, ca de o ancoră de salvare a vieții lui emoționale, dar
Poștașul nu mai sună la ușă (II) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6381_a_7706]
-
Reflectez acum, e momentul, mă uit la ei. V-am întrerupt povestirea. Lumea nu s-a purtat prea frumos cu mine. A fost un măcel bulibășeală sânge! Asta a început în ’14! Toate pretextele! Carne de tun mai întâi apoi ponegriri, pe urmă Poliția! Am vrut să le salvez glota, compatrio- ților! moacele infecte, inimile de căcat, să-i fac să se ferească de Abator... cărțile mele pentru asta. - Orgoliosule! cârcotesc ei. Crapă tu primul! Traducere din franceză de Irina Negrea
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
iar fostul decan răspunde, cum îl știm, și în glumă, și în serios. Iată ce spune Papadima despre experiența să administrativă: „Am traversat destule medii în viață și raman la convingerea că cel academic este, pentru mine cel putin, în ciuda ponegririlor de tot felul de care avem parte în ultima vreme, unul dintre cele mai «respirabile». Iar fata de colegii de la Litere am rămas cu aceeași prețuire pe care am avut-o nu numai la începutul primului mandat ci, hat!, încă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4360_a_5685]
-
președinte al PNL, cînd semnele conflictului intern nu se iviseră încă) Valeriu Stoica citează o frază rostită de Socrate (apud Platon) în timpul procesului său: „Iar dacă mă va duce la pieire ceva, nu va fi nici Meletos, nici Anytos, ci ponegrirea și invidia mulțimii”. Comentează, în continuare fostul președinte liberal: „Socrate nu se temea de cei doi, trei acuzatori care aveau chip individual. El nu se temea de indivizi: într-o dispută cu indivizii era mereu victorios. Dialogul, ca exercițiu spiritual
File dintr-un album politic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14326_a_15651]
-
care aveau chip individual. El nu se temea de indivizi: într-o dispută cu indivizii era mereu victorios. Dialogul, ca exercițiu spiritual, era arma lui Socrate. N-avea cum să-i fie teamă de un asemenea dialog. De invidia și ponegrirea mulțimii, însă, trebuie să te temi pentru că dialogul este neputincios în fața unei fantasme, în fața unei hidre ale cărei capete gândesc la fel” (p. 66). Un an mai târziu, în vara anului 2002, Valeriu Stoica avea să verifice, pe propria-i
File dintr-un album politic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14326_a_15651]
-
oglindă nu-mi oferă prea multe motive de încântare. Oricum, mi se pare că "stau" mai bine în oglindă, decât în unele fotografii apărute în presă. Și nu mă refer doar la cele din ziarele unde meseriași ai diversiunii și ponegririi știu să găsească imagini în care dacă nu arăți ca un borfaș, ai sigur ceva din masivitatea unui hipopotam, iar dacă n-ai un luciu viclean în privire, cu certitudine oferi priveliștea cuiva suprins pe când fură ouăle din cuibar. Ce
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
Fie că e vorba de "chiaburii" deportați, de lichidarea partidelor istorice, de eliminarea opozanților, de impunerea modelului sovietic al exercitării puterii, partidul acționa cu o determinare plină de energie. Vehemența verbală era doar preludiul acțiunilor fizice propriu-zise, care mergeau de la ponegrire la schingiure, și de la încarcerare la crima bestială. O despărțire de comunism trebuie să fie, mai presus de orice, o delimitare de practicile ideologice ale partidului. Slaba atenție acordată rolului propagandei, centrarea aproape exclusivă pe momentele de intensă represiune fizică
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
de Externe", a declarat premierul Victor Ponta. Cred că datoria mea ca prim-ministru este să fiu corect în informarea media și a publicului român asupra poziției partenerilor noștri europeni. Când văd un asemenea demers ticălos, de dezinformare și de ponegrire a acelor țări și guverne care ne-au sprijinit și ne sprijină tot timpul, eu cred că este datoria mea să spun adevărul pe baza documentelor la care am acces eu și președintele țării", a adăugat șeful Guvernului. Pe 4
Ponta: Băsescu a mințit în privința țărilor care s-au opus aderării by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/38842_a_40167]
-
că firul ierarhiilor și sceptrul valorilor se face și se desface la București. Enumerarea argumentelor în favoarea sau în dauna Capitalei se poate întinde într-un pomelnic lung și copios, de aceea e mai nimerit să reținem că fiecare imbold de ponegrire își găsește un antidot pe măsură, nici una din porniri neavînd pînă la urmă cîștig de cauză. E ca într-un amor atroce în care pasiunea cere neapărat gustul schingiuirii, pentru ca apoi maltratarea să capete treptat o tentă voluptuoasă. E tare
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
mai tare ghid din România", din săptămâna 27 oct.-2 nov. La pagina 4 a dat peste marele Andrei Gheorghe. La rubrica lui obișnuită, acesta îi scrie un fel de scrisoare de dezamăgire amoroasă lui Adrian Cioroianu, transformată rapid în ponegrire și pamflet, după obiceiul autorului: "Ești un personaj trist și ridicol. La ziarele la care scrii se rîde pe rupte de faptul că îți semnezi articolele cu toate titlurile, iar în televiziunile din România în care ai încercat să intri
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10149_a_11474]
-
suferea și se indigna de calomnierea Otiliei, care plecase într-adevăr în Franța, însă nu pentru studii, cum pretindea, cu onctuoasă perfidie, Stănică, ci ca să se plimbe cu moșierul Pascalopol, așa cum afirma necioplitul locotenent. Moș Costache se arăta atins de ponegrirea Otiliei, dar el însuși nu o ajuta cu nimic să-și clarifice situația, ba chiar o împingea, lacom, la combinații cu Pascalopol. În această societate, mai de treabă era tocmai aparent teribilul, cinicul Weissmann, care, limitîndu-se la orori verbale și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]