89 matches
-
colindători. Sărbătorile adună oamenii împreună, iar la sfârșit de an, clopoțelul răsună, anul vechi își leapădă cojoacele grele și nerăbdător, cel nou, sună goarnele. Pe-ntreg pământul lumea se zorește, Noul An să-l întâmpine dumnezeiește, cel vechi s-a ponosit, vrea schimbare și va rămâne-n brazde de plugușoare. Prin Noul An se trage brazdă-adâncă, chiar dacă cel vechi mai petrece-încă, anotimpurile se împart în luni-parcele și bine semănate ne vor ocroti de rele. 30 Decembrie 2016 - MIT Referință Bibliografică: NOUL
NOUL AN de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385056_a_386385]
-
iar chipiul și-l comandase după modelul purtat de ofițerii din armata germană.Ținuta îl făcea să pară impozant în ciuda staturii potrivită pentru coada plutonului. În comparație cu el, soldatul Bert părea să facă parte din armata lui Pazvante. Uniforma îi era ponosită, cu urme de pete de ulei și motorină pe care, ce-i drept, se străduia întodeauna să le curețe. Într-adevăr părea un îngălat. Cere-i una nouă lui Pascal ; doar ești ajutorul lui. Tu, ar trebui să fii un
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului In parc pe-o bancă nou vopsită, Un om cu haina ponosită Avea privirea cert pierdută, Parcă ascunsă-ntr-o redută... Un om cu haina ponosită De-o vârstă cu greu definită, Pierdut era în vise fine Des întrerupte de suspine... De-o vârstă cu greu definită Prinsă-n grimasă adăncită, Ca un remeber avea starea Și dureroasă derularea... Prinsă-n grimasă adâncită, Tânjea la viața
PROFUL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365626_a_366955]
-
-mi, prin intermediul translatoarei, „ești simpatic!”. „Vă mulțumesc, am răspuns eu, dar voi veni cu „Mercedes”-ul meu. Toți s-au uitat în jur și mare le-a fost apoi mirarea când m-au văzut încălecând pe vechea mea bicicletă „Carpați”, ponosită și cu anvelopa cusută de cizmarul Chirel. Ospățul era oferit de neobositul doctor Teja Papahagi în elegantul club al spitalului. „Au râs tot timpul drumului, în autocar, văzându-te cum te urci pe bicicletă” mi-a spus doctorul când, în
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate [...], dar în fine poet, poet în toata puterea cuvântului este Mihai Eminescu.” - Titu Maiorescu Geniul incomparabil si incompatibil...cu vreo minte cleptomană! Incompatibil.. cu laude (anoste) chiar exagerate, de felicitări (ponosite), aiurite prin venerație excesivă, chiar isterice, atitudini împopoțonate și împovărate de orgoliu propriu, iscând ‘’superiorități - ireale, deziluzii contra-confecționate pentru deplângerea proprie, în toate fiind folosit ca laitmotiv Poetul. Printr-o grozavă autoconsiderare precum că numai cutare îl “înțelege’’ cel mai
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
În fiecare zi, când mă întorc de la serviciu, găsesc în fața blocului o femeie de aproape 70 de ani. Basmaua pe care o poartă pe cap îmi amintește de mamaie. Hainele, predominant negre, sunt ponosite. Stă pe un scăunel sau direct pe treptele din fața blocului, vorbește cu vecinii sau cască privirea în lungul aleii ce duce către stradă. Câteodată ține în mână o sticlă la jumătate de Neumarkt. Unii spun că îi place să tragă
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
Acasa > Poezie > Imagini > TANGOUL Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Tangoul În suburbii, într-o tavernă cânta duios un aromăn Dintr-o vioară ponosită la fel ca el,sărman bătrăn. În buzunarul de la vestă ținea sacâzul învechit Cu care mângâia arcușul ,cănd suna fals și scărțăit. În sala scundă-ntunecată un singur felinar ardea Pe-o masă joasă si mizeră lăngă un bol de
TANGOUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342939_a_344268]
-
ascuțite și înhămat la un car hodorogit. Pe scândura pusă în fața carului ședea un țăran cu hățurile și cu biciușca în mâini, cu o pălărie verzulie spălăcită și pleoștită cocoțată pe cap, cu o flanea soioasă de lână peticită și ponosită în spinare și cu niște ciubote rele și largi în picioare. Ajungând în dreptul meu, după ce-mi răspunse la "bună ziua" și după ce-mi cercetă bagajele, căruțașul clătină din cap apoi, trăgând de hățurile calului, strigă: - Ho! Hooo!... Prrr! Oprește
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
mai 2017 Toate Articolele Autorului E frig în cămăruța cu stafii, cearșaful alb, ce ne speria atunci cand ne jucăm, stă pitit pe după draperii crezând că încă ar putea să îngrozească suflete puștii din floarea de castan. Cearșaful alb, azi e ponosit, vremea l-a mai înegrit puțin și l-a transformat în mit de sperietura din senin, o zdreanța, peste care timpul a trecut la fel ca peste sufletu-mi durut. Din albul pur, imaculat, cu care în copilărie cearșaful falnic
CEARŞAFUL ALB de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379488_a_380817]
-
volumul sau, căruia i-a pus haine de român, se apropie măcar puțin de acele principii. Ei bine, „Se întorc morții acasă” pornește de la o poveste extraordinară, un fapt real din viața autorului, care a întâlnit, în 1991, un bărbat ponosit la o gură de metrou, care rostea nebăgat în seamă: „Dacă ați veni voi de unde vin eu, puișorilor, n-ați mai fugi așa!”. Ziarist, gazetar și jurnalist la acea vreme, domnul Cornel Constantin Ciomâzgă nu a pierdut subiectul. A intrat
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE SCRIITORUL ŞI PUBLICISTUL CREŞTIN CORNEL CONSTANTIN CIOMÂZGĂ, DIN PERSPECTIVA CELOR DOUĂ CĂRŢI ALE SALE – “LUCRAREA” ŞI “SE ÎNTORC MORŢII ACASĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/375976_a_377305]
-
stare să treacă peste limite. - Mă tem că nu-nțeleg... De fapt, nu înțelegea altceva. Cum un om care nu pare să aibă multe studii, reușește să vorbească atât de poetic și de coerent. Dar poate că sub hainele astea ponosite de sport, se ascunde vreun geniu neînțeles. „ Mereu mi-am spus că nu e bine să judec oamenii după îmbrăcăminte și tot nu-mi intră-n cap .” - Stai că-nțelegi acum. Eram tânăr,îmi plăcea viața ,îmi plăceau femeile,îmi
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
nici miile de chinuri Ce apasă mintea noastră, zdrobind inimele-n sânuri. Viața ta ai petrecut-o-n opulență Știi tu ce-i Sărăcia? Setea, foamea, frigul, tot alaiul ei? Muncă aspră sub cumplita verii arșiță de soare, Haine groase, ponosite de căldură, de ninsoare, Iar repaosul de noapte oare poate fi domol Și atunci când așternutul nu-i decât pământul gol? Crede-mă, e-un chin atâta de cumplit, atâtea rele C-o eroică virtute ni se cere pentru ele. LAIS
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Protejată de legiuitori mereu atenți la integralitatea ei valorică, căci unele „bunuri” erau perisabile („Zestrile prețuite pre bărbat rămân de sânt, ori de vor muri dobitoacele muerii carele ie-am dat zéstre, ori de va hi stricat și va hi ponosit hainele; prețuirea deplină întoarce bărbatul îndărăt, iară zestrea carea nu iaste prețuită la muiare, iaste și dobânda și paguba. Bărbatul de va hi luat zestre casă, sau vie, sau alt lucru și se-au prețuit cum i-au fost prețul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
artă capabilă să facă totul, până și piesele foarte bune, să apară trivial și artificial. O artă ce face până și cele mai bune romane să apară pline de vorbărie și imitative n-ar trebui să devină atât de repede ponosită în ochii acelora care încearcă s-o practice fără să aibă altceva în minte decât sertarul cu bani (Chandler, 1977, p. 117). Realitatea arată cu totul altceva: că Hollywoodul produce prost-gust la scară industrială; că rolul său în lume - un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
răspuns Beulah. M-a condus la scări și mi-a arătat În sus. Asta a fost tot. Am urcat la etaj. Până atunci nu mai fusesem la etaj În casa Obiectului. Era mai dezordine decât la noi și mochetele erau ponosite. Tavanul nu mai fusese zugrăvit de ani de zile. Dar mobila era impresionant de veche, masivă, și emitea semnale de permanență și judecată așezată. Am Încercat În trei camere până am găsit-o pe a Obiectului. Jaluzelele erau trase. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stătea un adolescent Înalt, deșirat și cu o grămadă de Însușiri ciudate, cum Ed nu mai văzuse. Părul Îi era ca de hippie și-i atârna mai jos de umeri. Dar purta un costum de culoare Închisă. Haina Îi era ponosită, iar pantalonii prea scurți - Îi atârnau deasupra pantofilor maronii, pătrățoși. Deși stătea la celălalt capăt al frizeriei, Ed tot detectă un miros stătut, de magazin de vechituri. Totuși geamantanul băiatului era mare și gri, de om de afaceri. ― Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care-l simțea când se întâlnea cu prietenul său cel naiv și nătâng. Știa că aceasta este un defect al său, însă nu se putea îndrepta cu nici un chip. — A sosit o scrisoare de la Ōsaka... Diego scoase din buzunarul sutanei ponosite o dată cu rozariul un plic desfăcut. Apoi își îndreptă spre misionar ochii lăcrimoși spunând: Iar ne ponegrește Ordinul Sfântul Petru. Misionarul despături la flacăra lumânării ce pâlpâia ca aripile unei molii scrisoarea de pe care picături gălbui de ploaie șterseseră cerneala. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
discutăm.” Strângeam toți din dinți, și ei, și noi. „Vă rog să părăsiți urgent locul.” „Nu plecăm, dom’le. Discutăm.” „Vă rog să părăsiți urgent locul, altfel vă arestez!” Mi-aduc și-acum aminte de Constantin; era în același palton ponosit de custode cu care umbla pe la Biblioteca Universității, când ne aducea cărțile și-ntreba ironic: „Băiete, tu-nțelegi ce citești?”. S-a desprins puțin de noi și, ușor teatral, mimând vocea lui Ceaușescu, a strigat „Da’ tovarășu’ Honecker ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dată când mă foiam pe locul meu, haina selecta o altă noxă din tolba ei. Ori era vorba de o paranoia a nărilor, ori eu exalam tot ce se poate în materie de mirosuri: scrumiere, explozii din cantina săracilor, cabine ponosite din prăvălii pornografie, unsoare de armă, vapori de alcool. Nu încape nici o îndoială că zdreanța asta și-a trăit veacul pe niște tipi foarte grași, beți și bolnavi. Mi-am scărpinat nasul. Pfui. De la subsuoara dreaptă se înălță o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
când am scalpat o căpetenie de trib indian. îRâsete, chiuituri, huiduieli.) Și asta aprinse o scânteie în amintirea lui Vultur-în-Zbor. Nu a unei experiențe, ci a unei istorii. Știa de ce anume îi aducea aminte sosirea lor: filmele vechi din cinematograful ponosit din Phoenix, vizitat pe ascuns. Piele-roșie intră în saloon. Băieții își bat joc de el înainte să-l împuște. Nouă nu ne place să vedem piei-roșii în acest oraș. Ne place să le săpăm gropile. — Câine, treci la loc! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu investigația. Coșmaruri și riscuri. Ieri, după ce plecase de la morgă, trecuse pe la un atelier foto unde plătise de patru ori prețul normal pentru a developa imediat rolele de film. Tipul de la tejghea s-a uitat cam chiorâș, văzând cât de ponosit arăta, dar i-a luat banii. Apoi Danny a așteptat să termine treaba. O oră mai târziu, când omul i-a înmânat negativele și fotografiile, comentariul lui a fost „Pereții ăștia sunt ceea ce numiți voi artă modernă?” Danny a râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
el, Molatică mireasmă în beznă m-adâncește, Căci din zambile-albastre nu-i nici un fir rebel; Chiar și vița stacojie smerită a rămas, Aracii se înalță spre cer ca așchii seci, Trifoiul pentru sfini nu mai ține azi taifas, Pătule-s ponosite, iar vin nu este-n beci. Regina nopții, draga, era semnalul nostru Să mergem la culcare, întâi să ne-nchinăm; Dar, vai, nu-i nici icoana, un fum e Zoroastru, în nebuloasa rece cu greu ne-ncumetăm... Adonis părăsit-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
capul pe fereastră și se minună de înălțimea cupolei de fier și sticlă, ce părea și mai mare pentru că de-abia o luminau becurile livide și prăfuitele reclame luminoase. Pasagerii ce rămăseseră fideli lungii călătorii coborau acum cu geamantanele lor ponosite de carton și se îndepărtau cu pași obosiți, blestemând orarul absurd al acelui tren matusalemic, care ajungea întotdeauna la destinație cu mai bine de șase ore de întârziere. Coborî ultimul, cu covoarele, sacul de piele și pătura grea, și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vrea să mă ajuți pe mine cu ceva. A ajuns un nou transport săptămâna asta. Mi s-a spus că mai sunt multe lucruri ca acestea, dar pe moment, asta avem. Se aplecă, odihnindu-și un braț pe un fotoliu ponosit de piele, din care ieșea umplutura, ca să ridice o tavă de pe podea. Pe ea, așezate pe patru sau cinci rânduri, erau cele douăzeci de tăblițe de lut pe care i le adusese Henry Blyth-Pullen cu câteva zile mai devreme. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și ultima firimitură, se simți mult mai calm. Apucând din nou de mâner căruciorul, își croi drum pe Carondelet Street, mergând legănat. Coti din nou la următorul colț de stradă ca să înconjoare cvartalul așa cum își propusese, se opri lângă zidurile ponosite de granit ale Sălii Gallier, ca să mai înfulece încă doi dintre crenvurștii Paradisului, înainte de a străbate ultima etapă a călătoriei. După ce mai făcu o cotitură și văzu firma pe care scria Paradisul Vânzătorilor atârnând deasupra trotuarului într-un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]