93 matches
-
pripă, pentru că m-a silit și m-a împins să găsesc cățelul cu erupție excitant. Și de asta tu, mamă, ai putut să arunci afară unealta morții care este Mariedl. MAMA LUI MARIEDL (îi ridică fusta sus lui Mariedl): E ponosită nasol azi? (scoate de sub fustă o cârpă însângerata și o cercetează) A, nu, nu-i nimic care să fie împotriva naturii, doar furunculii roșii care arată că viața este plină de viață. (o unge pe Mariedl cu untură între picioare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
artă capabilă să facă totul, până și piesele foarte bune, să apară trivial și artificial. O artă ce face până și cele mai bune romane să apară pline de vorbărie și imitative n-ar trebui să devină atât de repede ponosită în ochii acelora care încearcă s-o practice fără să aibă altceva în minte decât sertarul cu bani (Chandler, 1977, p. 117). Realitatea arată cu totul altceva: că Hollywoodul produce prost-gust la scară industrială; că rolul său în lume - un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
unde era punctul meu de coborâre. La gara Rebricea trenul avea oprire odată cu venirea întunericului. N-a stat mult. Locomotiva a șuierat de două ori prelung și după câteva pufăituri și-a pus roțile în mișcare, trăgând după ea garnitura ponosită de vagoane și lăsând în urmă balauri de fum gros și înnecăcios care a înghițit cât ai clipi micuța stație Rebricea. Apoi a dispărut în hăul văii Bârladului... Mereu mă fascinau trenurile. Ce n-aș fi dat să călătoresc și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
care asociază această imagine, picturii narative, invită la speculații interpretative despre privirea aspră a violoncelistului sau despre clarinetistul care se uită disprețuitor la fermier. Ca într-un documentar social, pictura prezintă împreună oameni și instrumente muzicale și așează un fermier ponosit în compania unor cântăreți vestimentați convențional. O căreia Lister îi atașează presupuneri interpretative este și A Letter from Abroad de Thomas Webster. Poștașul tocmai a adus o scrisoare și așteaptă să încaseze taxa de livrare. Bătrânul din partea stângă a imaginii
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
diverselor obiecte! (Să fie o satisfacție legată de simțul proprietății? Presupun că da.) Am măturat holul și scările. Am spălat plăcile mari de gresie din bucătărie (foarte mulțumitor). Am spălat și vaza cea urâtă de pe palier și am lustruit măsuța ponosită din lemn de trandafir (mi-a fost recunoscătoare). Am pornit să curăț și șemineul din salon, dar nu știu ce spiriduș cuibărit pe acolo mi-a opus rezistență. Și pe urmă am lustruit oglinda mare, ovală, din hol (despre care cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care, desigur, m-a entuziasmat. Iar prima mea acțiune ca student geograf a fost aceea de a-mi procura insigna-simbol al obiectului ... un reușit mic "glob pământesc", pe care cu mândrie mi l-am prins la reverul hainei, o haină ponosită cu care încă mă mai culcam pe fânul călcat și udat de cai nemțești în adăpostul improvizat de la Liceul Național ... dar cine mai era ca mine? Toate bune până aici ... dar numai până aici ... căci visul ... ca orice vis ... mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
tare de ureche: „Buline, buline de piept“. Pe ușa din spatele tejghelei apare încă o farmacistă, în timp ce pe ușa de la stradă intră o babă. Între cei doi bătrâni sunt câteva deosebiri de condiție. Cândva, moșul a fost un domn. Costumul e ponosit rău, nici pantofii nu-s noi, însă poartă cravată, prinsă cu un ac de argint. Baba s-ar zice că n-a fost niciodată tânără. Unele femei din cartier o duc așa, fără vârstă, de îndată ce încep să curgă copiii. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și intra pe poarta Unității petrecut de haita aia de câini de pripas cărora doar ea le Împărțea din codrii de pâine și mămăligă rămași de la masă. Zdreanța aia de halat Îmbâcsită de praf de ciment și mutra Întunecată și ponosită de veghe asupra avutului te-ar fi dus cu gândul la un soi de vrăjitoare ori mumă a pădurii, iar În rest Îl slugărea pe bărbatu-său cu un devotament de câine credincios. Îl mai auzeam pe tontu’ ăla de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ieși și astăzi. - Au tras În lume? a intervenit Hansi. Nu păreau să se ferească de noi, și totuși cel Întrerupt de Întrebarea lui Hansi avu o clipă lungă de ezitare. Erau toți cam de vârsta noastră și arătau destul de ponosiți În paltoanele și canadienele alea de culori Închise, În timp ce dintre noi doar Hansi avea pe el ceva ca o scurtă; eu, Andrei și Pepino eram În pulovăre, iar ceilalți se mai deosebeau de noi și prin aceea că aveau genți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
găseam mălaiu’. Am crezut o clipă că o să ne prindă. Am luat-o Înapoi spre centru. La 116 am ochit unul și-am coborît, dar bețivul s-a ridicat și-a plecat Înainte să ne-apropiem de el. Un tip ponosit cu o gură mare, căzută, a intrat În vorbă cu Roy. Era tot un prăduitor. - Poponaru’ a pus-o din nou. Două bețe și-un ceas la Strada 96. Roy a mormăit ceva și s-a uitat În ziar. Tipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
oamenii au tendința de a se îndepărta rapid de locul unde cele două femei joacă mica lor piesă de teatru, trăgând însă avid cu coada ochiului la ceea ce urmează să se întâmple. O țărancă în vârstă scoate dintr-o sacoșă ponosită de cârpă o sticlă de plastic de jumătate de litru, plină cu agheasmă, și începe să toarne conținutul, cu un fir subțire, pe brațele și pieptul culcate pe pietriș. Se aud acum urlete și înjurături, scena începe să devină deranjantă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Un domn informat a câștigat jumătate din bătălie." Cu ce să-l cumpărăm? mormăie Juga, dar Ștefan se face a nu auzi. Și eu, de vreau să aflu cum stau treburile prin țară, mă boiesc pe față; arunc o țoală ponosită-n spinare, trag pe ochi o căciulă "împușcată" și cobor printre oameni. Iscodesc... După prima ulcică de poșircă, aflu cum merge ocârmuirea târgului, dacă dregătorii se țin de pravilă... La a doua ulcică, mai pe șoptite, îl iau în pleaznă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pomenit numele Măriei tale, dogele a strigat: "Ecce homo!" Și consilierii i-au ținut isonul: "Cruciatul!" "Spaima păgânilor!" "Eroul Creștinătății!" "Sabia Domnului!"... "Măscăriciul lui Hristos!" Ajunge! Și?!... Te ridicau în slăvi, dar în ochi le citeam disprețul. Hainele noastre erau ponosite, prăfuite... Cine eram noi? Niște valahi împuțiți, niște varvari de la Gurile Dunării; pe când ei, numai catifele, numai aur... numai... Mă cinsteau cu buzele, că inima lor... Cunosc! Nu o dată, în surghiunul meu, am cunoscut disprețul și m-am simțit mândru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o știe tot așa de puțin ca și calul său. Ci stai aici, cumetre, și așteaptă ziua libertății. Această zi prin diferite semne se anunță: ai două petice la cisma dreaptă, pantalonii ți s-au pătat, bluza ți s-a ponosit, eri, apoi, te-am auzit înjurând ca un sergent major... Ziua libertății trebue să fie aproape, căci altfel ești pierdut! Somn bun; visuri plăcute! Adică să dea Dumnezeu să nu visezi nici pe căpitani, nici pe maiori! 2 Septembre Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care asociază această imagine, picturii narative, invită la speculații interpretative despre privirea aspră a violoncelistului sau despre clarinetistul care se uită disprețuitor la fermier. Ca într-un documentar social, pictura prezintă împreună oameni și instrumente muzicale și așează un fermier ponosit în compania unor cântăreți vestimentați convențional. O căreia Lister îi atașează presupuneri interpretative este și A Letter from Abroad de Thomas Webster. Poștașul tocmai a adus o scrisoare și așteaptă să încaseze taxa de livrare. Bătrânul din partea stângă a imaginii
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
care alcătuiau publicul nostru. Și nici măcar pledoaria mea pentru renovarea Petersburgului (o manevră de sensibilizare, căci nu puteam rămâne prea mult pe terenul arid al conceptelor) - Petersburgul, cândva „fereastra europeană” a Rusiei și un centru cosmopolit, oraș al cărui aspect ponosit de azi, în comparație cu strălucitoarea fațadă a Moscovei, îl deplorasem -, chiar și această pledoarie li s-a părut suspectă. Mă priveau cu o expresie de stupoare resemnată, rezervată cuiva cu care nu era nimic de făcut, care nu mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
septembrie se va face pe baza unor evaluări. N-a fost să fie. Am avut de-a face cu o remaniere clasică, desfășurată după toate regulile netransparenței și arbitrarului, într-o atmosferă de război între președinte și premier. Ce fețe ponosite la depunerea jurământului! Ce figuri dezolante, ce orizont fără speranță! În al doilea rând, șeful statului coboară standardele politice, deși logic era să le ridice, dacă tot a forțat o remaniere. Acceptă fără nicio obiecție să fie înlocuiți profesioniști ca
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Protejată de legiuitori mereu atenți la integralitatea ei valorică, căci unele „bunuri” erau perisabile („Zestrile prețuite pre bărbat rămân de sânt, ori de vor muri dobitoacele muerii carele ie-am dat zéstre, ori de va hi stricat și va hi ponosit hainele; prețuirea deplină întoarce bărbatul îndărăt, iară zestrea carea nu iaste prețuită la muiare, iaste și dobânda și paguba. Bărbatul de va hi luat zestre casă, sau vie, sau alt lucru și se-au prețuit cum i-au fost prețul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cristian Teodorescu Trec des pe lîngă ambasada Irakului la București. E adăpostită într-o clădire impunătoare, chiar foarte impunătoare, care în ultimii doi, trei ani a început să se ponosească. Pînă să înceapă războiul, ambasada avea un fel de gazetă de perete era să zic de gard - destinată trecătorilor, cum au și alte ambasade. Irakienii aveau de nu mai știu cît timp la gazeta lor o poză uriașă a lui
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
după. În România, De veghe în lanul de secară stă și astăzi sub zodia fastă a best-seller-ului. Chiar și la a doua traducere, realizată de Cristian Ionescu (prima, din anii '60, datorată Catincăi Ralea și lui Lucian Bratu, se cam ponosise la nivelul limbajului "dă cartier" intens folosit de autor), rămâne, săptămână de săptămână, pe lista celor mai vândute cărți ale Editurii Polirom. Deși face parte dintre lecturile obligatorii recomandate în liceele și universitățile americane (nu lipsește nici din faimosul "canon
De când n-ați mai stat de veghe în lanul de secară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7147_a_8472]
-
pe scaun, pe pat, pe cuier, dar niciodată în cui. Afară de cazul în care e tocită, deteriorată, degradată. Sau prea largă. Ori a intrat la apă. Ca, bunaoară, muzica savantă, care prin înmuieri, spălari, clătiri și uscări repetate s-a ponosit și strâmtorat, devenind aproape inutilizabilă. Din a te face să urli fiindcă o dorești, s-a ajuns la a-i vedea pe alții în vis cum o îmbracă. Și te simți trădat de muzica purtată în altă parte, aidoma femeii
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
mare precizie, iar portretul, redat cu o incomparabilă măiestrie, este cutremurător de veridic. Tratate mai pictural, corpul și îmbrăcămintea adaugă acestor imagini o puternică impresie de materialitate. Bătrînul turc Hagi Jusup, prăbușit pe scaun picior peste picior, cu haina-i ponosită căzînd în falduri grele, ni se înfățișează ca o structură masivă și monumentală. Portretele moșneagului, cu privirea lui profund umană pierdută în zare sau întoarsă îngîndurată spre noi, îi evocă, prin forță și prin adîncimea sensibilității, pe cerșetorii-patriarhi ai lui
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
de la tribuna oficială anunță actul următor al tragediei pe scena strâmbă a lumii. Un vers se leagănă-n salbă și dă-mi doamne greața cea de toate zilele strălucirea minciunii bandajând creierul furia mâna întinsă fără cuvinte rămân în amiezi ponosite fără o mască din șirul pe care îl am ce vesel mai cântă groparii ce sunete vin din ruptele tomuri o umbră e tot ce-a rămas gura tace mănâncă nisipul ce vesel mai cântă groparii omul stă pe marginea
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
cheia stătea frumos în culcuș. Absolut întîmplător a împins ușa care s-a deschis. Nu era încuiată. S-a gîndit că poate casa era nelocuită și părăsită. A intrat într-un mic antreu și a văzut în cuier un mantou ponosit din blană de mînz, cam năpîrlită. Parcă îl recunoscuse din spusele mamei ei. Să fi fost unul din cele cinci mantouri ale răposatei ei bunici-mătuși? A rămas perplexă și a tras și o sperietură atunci cînd, în întunecimea salonului stil
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
prins în cîte-un spot/ ( ca-n săli de cinematograf/ provincial sau periferic),/ puteau să dănțuie feeric,/ cum numai pulberile pot,/ și să înlănțuie istoric/ corpuscular-ondulatorii.../ Cît despre amintiți cuci,/ sclipeau de curățenie, însă,/ rugoși, pe-alocuri, ca un tuci,/ se ponoseau de pudra strînsă/ în pori, în cute, în cotloane,/ avînd să cînte numai cînd/ cădea, prin fante de obloane,/ un jet de raze, ca un laser,/ pe ei ( ca,-n cripta lui, pre Lazăr),/ pe care cucii-l așteptau/ ca
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]